Eligibility for ethnic persecution compensation based on forced intra-country relocation during Hungarian occupation
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe Supreme Court rejected the appeal of the Pension House, upholding the lower court's decision to annul an administrative decision and order the payment of specific rights to the plaintiff. The dispute concerned whether a citizen qualified for benefits under Government Emergency Ordinance No. 105/1999, approved by Law No. 189/2000, having been born in a different city than her parents' domicile due to forced relocation. The Court determined that the plaintiff's parents were forced to leave their home in Oradea for Timișoara on September 6, 1940, due to ethnic persecution measures by the Hungarian occupation, which constitutes qualifying "transfer to another locality" under the relevant legal norms covering the period between September 6, 1940, and March 6, 1945.
Legislator headnote
AI generatedart. 3041 C. proc. civ; Eligibility for ethnic persecution compensation based on forced intra-country relocation during Hungarian occupation: Examinând cauza, în raport cu motivele de casare invocate precum și potrivit art. 3041 C. proc. civ., se va constata că recursul este nefondat.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamanta P.R., prin acțiunea formulată la data de 8 decembrie 2003, a solicitat ca în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii Bihor, să se dispună anularea hotărârii nr. 7984 din 31 octombrie 2003, să fie obligată pârâta să emită o nouă hotărâre prin care să îi acorde drepturile prevăzute de O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000.
În motivarea acțiunii, reclamanta a susținut că părinții săi au fost obligați să se refugieze, pe motive etnice, din Oradea, în Timișoara, localitate în care s-a și născut la 22 februarie 1942.
Curtea de Apel Oradea, secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința nr. 5/CA/2004 - P.I. din 12 ianuarie 2004, a admis acțiunea, a anulat hotărârea nr. 7984/2003 și a obligat pe pârâtă, să îi recunoască și să îi acorde drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000.
A reținut instanța de fond, că hotărârea pârâtei este nelegală, reclamanta făcând dovezi, cu acte, că se încadrează în categoria de cetățeni români care beneficiază de prevederile O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000.
Împotriva acestei sentințe, a declarat recurs, pârâta, susținând în esență că hotărârea este nelegală, instanța interpretând și aplicând greșit legea.
Examinând cauza, în raport cu motivele de casare invocate precum și potrivit art. 3041 C. proc. civ., se va constata că recursul este nefondat.
Este necontestat că părinții reclamantei au fost obligați la 6 septembrie 1940, să părăsească localitatea de domiciliu, Oradea, plecând urmare a măsurilor de persecutare etnică dispuse de ocupația ungară, în Timișoara, localitate în care s-a născut reclamanta, la 22 februarie 1942.
Potrivit actelor normative incidente în cauză, beneficiază de prevederile acestora, persoana, cetățean român, care în perioada 6 septembrie 1940 – 6 martie 1945, a avut de suferit persecuții pe motive etnice, între acestea fiind și strămutarea în altă localitate, decât cea de domiciliu.
Înalta Curte de Casație și Justiție constată că instanța de fond a făcut o corectă interpretare și aplicare a prevederilor O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, sentința nr. 5/CA/2004 – P.I. fiind legală, astfel că pe cale de consecință, recursul declarat de pârâta Casa Județeană de Pensii Bihor se va respinge ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Bihor împotriva sentinței nr. 5/CA/2004 – P.I. din 12 ianuarie 2004 a Curții de Apel Oradea, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 23 septembrie 2004.