Clawback tax base: obligation to deduct VAT from drug consumption value lies with taxpayer, not CNAS

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul acţiunii deduse judecăţii

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal la data de 14 noiembrie 2014, sub nr. x/2014, reclamanta A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâta Casa Naţională de Asigurări de Sănătate, în temeiul art. 1 alin. (1), art. 8 şi art. 18 din Legea 554/2004 şi al art. 6, alin. (5) din O.U.G. nr. 77/2011, a formulat acţiune în anulare prin care a solicitat instanţei ca, prin hotărârea pe care o va pronunţa, să dispună:

- anularea Notificării nr. x din 31 iulie 2014 transmisă de către CNAS prin care i-au fost comunicate datele în vederea stabilirii, declarării şi achitării contribuţiei clawback aferente trimestrului II al anului 2014;

- anularea Adresei nr. x din 9 septembrie 2014 prin care CNAS a răspuns contestaţiei administrative.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin Sentinţa civilă nr. 3285 din 9 decembrie 2015, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, a admis acţiunea formulată de reclamanta A. SRL, în contradictoriu cu pârâta Casa Naţională de Asigurări De Sănătate. A anulat Notificarea nr. x din 31 iulie 2014 şi Adresa nr. x din 9 septembrie 2014 emise de pârâtă.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei civile atacate a declarat recurs pârâta Casa Naţională de Asigurări de Sănătate, invocând motivul de casare prev. de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

S-a susţinut că perioada de referinţă contestată în prezenta cauză este trim. II 2014 şi nu trim. I 2014, astfel cum în mod eronat a reţinut prima instanţă în motivarea sentinţei recurate.

De asemenea, instanţa de fond, în mod greşit, a apreciat faptul că CNAS a comunicat reclamantei valoarea consumului centralizat de medicamente, şi nu valori cantitative ale acestuia, având în vedere faptul că taxa clawback depinde de valoarea vânzărilor fiecărui subiect plătitor, şi nu de consumul de medicamente înregistrat în sistemul asigurărilor sociale de sănătate.

Astfel, instanţa de fond nu a avut în vedere argumentele referitoare la incidenţa prevederilor art. 3 alin. (1) din O.U.G. nr. 77/2011, potrivit cărora "Contribuţia trimestrială se calculează prin aplicarea unui procent "p" asupra valorii consumului de medicamente, suportate din FNUASS şi din bugetul MS, consum aferent vânzărilor fiecărui plătitor de contribuţie."

După cum se poate observa, legiuitorul nu a stabilit că această contribuţie trimestrială se aplică vânzărilor fiecărui plătitor de contribuţie, ci consumului aferent vânzărilor fiecărui plătitor de contribuţie.

Or, consumul trimestrial de medicamente poate să difere de vânzările trimestriale ale Dapp-urilor, acest consum fiind cunoscut de către furnizorii de servicii medicale şi medicamente, care raportează consumul de medicamente către casele de asigurări de sănătate, în conformitate cu prevederile art. 5 alin. (4) şi (5) din O.U.G. nr. 77/2011.

Invocând mai mute decizii ale Curţii Constituţionale, recurenta consideră eronate reţinerile instanţei de fond potrivit căruia modul de calcul al contribuţiei trimestriale ar trebui să ţină seama de vânzările acesteia şi nu de valoarea de compensare a medicamentelor, raportat la faptul că, în viziunea reclamantei, însăşi Curtea Constituţională, prin motivarea sa, a considerat faptul că nu se impune reţinerea unei discriminări a DAPP ca subiect plătitor al contribuţiei trimestriale, raportat la distribuitorii angro şi farmacii, deoarece calculul contribuţiei trimestriale are în vedere vânzările acestuia, şi nu valoarea consumului de medicamente înregistrat în sistemul asigurărilor sociale de sănătate.

Mai mult, reţinerile instanţei de fond referitoare la faptul că legiuitorul deosebeşte consumul de medicamente (care este exprimat în număr de cutii, bucăţi, pastile, etc.) de valoarea acestui consum (care înseamnă o exprimare valorică a consumului) este eronată.

În conformitate cu prevederile art. 3 alin. (1) din O.U.G. nr. 77/2011 "contribuţia trimestrială se calculează prin aplicarea procentului "p" asupra valorii consumului de medicamente, suportate din Fondul naţional unic de asigurări de sănătate şi din bugetul Ministerului Sănătăţii".

După cum se poate observa şi în formula de calcul menţionată la art. 3 alin. (2) din O.U.G. nr. 77/2011, legiuitorul nu face deosebire între consumul de medicamente şi valoarea consumului de medicamente, aşa cum susţine reclamanta şi cum îşi însuşeşte în mod greşit instanţa de fond.

Unul din elementele formulei de calcul a contribuţiei este consumul total trimestrial de medicamente, care reprezintă de fapt valoarea consumului total trimestrial şi nu cantitatea acestui consum. în situaţia în care s-ar fi interpretat în sensul dat de către reclamantă, nu s-ar mai fi putut stabili procentul "p", deoarece în cuprinsul formulei ar fi fost unităţi de lucru diferite, respectiv număr de cutii, bucăţi, pastile, etc, şi sume de bani reprezentând bugetul aprobat trimestrial, ceea ce ar fi făcut imposibilă efectuarea unui calcul matematic.

Pe de altă parte, dacă CNAS i-ar fi comunicat reclamantei doar consumul de medicamente pe cantitate, aşa cum susţine, aceasta s-ar fi aflat în imposibilitatea de a calcula valoarea consumului, având în vedere că procentul de compensare este diferit în funcţie de fiecare situaţie în parte. Cei care pot stabili, trimestrial, care este valoarea consumului de medicamente suportate din FNUASS şi din bugetul MS, în funcţie de procentul de compensare, sunt furnizorii de servicii medicale şi medicamente, această valoare (acest consum) fiind validată de către casele de asigurări de sănătate.

A mai susţinut recurenta că instanţa de fond nu a interpretat în mod corect actul dedus judecăţii şi nu a avut în vedere că instituţia noastră nu are temei legal pentru a transmite consumul individual către DAPP decât cu TVA, întrucât în consumul raportat de furnizorii de servicii medicale şi medicamente către casele de asigurări de sănătate şi suportate din Fondul naţional unic de asigurări sociale de sănătate şi din bugetul MS este inclus şi TVA.

Potrivit art. 5 alin. (7) din O.U.G. nr. 77/2011, cu modificările şi completările ulterioare, CNAS avea obligaţia de a comunica reclamantei consumul propriu centralizat de medicamente înregistrat corespunzător datelor din sistemul de asigurări sociale de sănătate (care include şi TVA), neexistând obligaţia, legală a CNAS de a deduce TVA-ul din consumul de medicamente suportat din FNUASS şi din bugetul Ministerului Sănătăţii comunicat DAPP-urilor.

Obligaţia legală de stabilire a sumei la care se plăteşte contribuţia, precum şi calculul şi declararea contribuţiei este în _sarcina reclamantei (în conformitate cu prevederile art. 5 alin. (3) din O.U.G. nr. 77/2011, cu modificările şi completările ulterioare.

Se mai arată că reclamanta nu a fost prejudiciată, mecanismul de colectare a taxei pe valoare adăugată, fiind reglementat de dispoziţiile Titlului VI al Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare (în forma în vigoare la data emiterii notificării contestate de către reclamantă).

În acest sens, precizează că prin adresa CNAS nr. x/31 iulie 2014, recurenta i-a adus la cunoştinţă reclamantei că pentru trimestrul II 2014. consumul de medicamente conţine şi TVA, urmând ca acesta să fie dedus de fiecare DAPP.

Prin urmare, reclamanta avea posibilitatea de a-şi deduce TVA-ul stabilit în procent de 9% în conformitate cu prevederile art. 140 din Codul fiscal, în acest sens neaducându-se nicio atingere principiului justei aşezări a sarcinilor fiscale aşa cum în mod eronat susţine reclamanta.

Totodată, prevederile mai sus menţionate sunt armonizate cu prevederile imperative ale Directivei Consiliului Uniunii Europene nr. 112/2006/CE privind sistemul comun al TVA, aplicabilă la nivelul statelor membre ale Uniunii Europene.

Legiuitorul a instituit prevederi exprese în ceea ce priveşte taxa pe valoarea adăugată pe deplin aplicabile şi în situaţia de fată, astfel că reclamanta avea posibilitatea de a proceda la deducerea acesteia în condiţiile stabilite prin legislaţia fiscală naţională.

Recurenta menţionează că începând cu trimestrul IV al anului 2012 CTt şi Bat nu includ TVA. calcularea procentului "p" realizându-se prin eliminarea TVA-ului din valoarea acestor indicatori, potrivit formulei de calcul prevăzute la art. 3 din O.U.G. nr. 77/2011, astfel cum a fost modificată prin O.G. nr. 17/2012.

De asemenea, raportat la jurisprudenţa Curţii Constituţionale, în prezent, pe de o parte actualele prevederi reglementează faptul că, contribuţia clawback se calculează asupra valorii consumului suportat din bugetul FNUASS şi MS, iar cei doi indicatori CTt şi Bat nu conţin TVA, iar pe de altă parte prin consumul comunicat de CNAS, subiecţii plătitori sunt înştiinţaţi că valoarea de consum propriu comunicată de CNAS conţine TVA pe care aceştia îl pot deduce.

În fina arată că veniturile realizate ca urmare a aplicării contribuţiei trimestriale potrivit O.U.G. nr. 77/2011, respectiv pentru trimestrul II 2014, constituie venituri la bugetul Fondului naţional unic de asigurări sociale de sănătate şi sunt folosite pentru medicamente incluse în programele naţionale de sănătate, pentru medicamentele cu sau fără contribuţie personală şi pentru servicii medicale, potrivit art. 7 din actul normativ mai sus menţionat.

Având în vedere că sumele plătite de deţinătorii de autorizaţii de punere pe piaţă a medicamentelor, deci inclusiv de reclamanta din prezenta cauză sunt folosite pentru medicamentele incluse în programele naţionale de sănătate, precum şi pentru medicamentele cu sau fără contribuţie personală, folosite în tratamentul ambulatoriu pe bază de prescripţie medicală prin farmaciile cu circuit deschis, în tratamentul spitalicesc şi pentru medicamentele utilizate în cadrul serviciilor medicale acordate prin centrele de dializă (decontate în cadrul plăţii pentru serviciile medicale), în condiţiile neefectuării plăţii ar rezulta o pagubă pentru Fondul naţional unic de asigurări sociale de sănătate, ceea ce ar conduce la îngrădirea accesului la medicamente al asiguraţilor.

4. Apărările formulate în cauză

Intimata-reclamantă a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Apreciază intimata că dacă intenţia legiuitorului ar fi fost în sensul celor arătate de CNAS, textul ar fi menţionat aplicarea procentului asupra valorii consumului de medicamente suportat (consumul, nu medicamentele) din fond.

O.U.G. nr. 77/2011 prin art. 5 alin. (4) - (7) statuează cu privire raportarea consumului, strict pentru scopul urmărit de ordonanţă, respectiv calcularea de către DAPP a contribuţiei datorate, astfel cum prevede art. 3 alin. (1), în funcţie de valoarea consumului aferent propriilor vânzări.

Nu în ultimul rând, distincţia între cele două noţiuni (Consum şi Valoarea consumului) reiese şi din prevederile Contractului cadru privind condiţiile acordării asistenţei medicale în cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate pentru anii 2013 - 2014. Astfel, conform art. 64 lit. g) din actul amintit, spitalele au printre obligaţii şi aceea de:

"să raporteze consumul de medicamente conform prevederilor legale în vigoare şi să publice pe site-ul propriu suma totală aferentă acestui consum suportată din bugetul Fondului naţional unic de asigurări sociale de sănătate şi al Ministerului Sănătăţii;",

Prin urmare, şi contractul-cadru face distincţia între cele două noţiuni: consumul de medicamente (care nu poate fi altfel exprimat decât în unităţi/bucăţi/cutii/etc. şi suma totală de bani aferentă acestui consum, spitalele având obligaţia de raporta ambele tipuri de informaţii către casele judeţene de asigurări şi, mai departe, către CNAS.

Astfel, într-adevăr, potrivit art. 5 alin. (3) din O.U.G. nr. 77/2011, forma modificată prin O.U.G. nr. 69/2014, dar neaplicabilă în prezenta speţă:

"Stabilirea, calculul şi declararea contribuţiei trimestriale se efectuează de către persoanele obligate la plata acesteia, prevăzute la art. 1, după deducerea TVA-ului de către aceştia din valoarea aferentă consumului trimestrial de medicamente transmis de Casa Naţională de Asigurări de Sănătate conform alin. (7). Contribuţia trimestrială se declară de către plătitori la organul fiscal competent, până la termenul de plată al acesteia prevăzut la alin. (8).".

În realitate, în perioada de referinţă vizată de prezenta cauză, textul amintit avea următorul conţinut:

"Stabilirea, calculul şi declararea contribuţiei se efectuează de către persoanele obligate la plata acesteia, prevăzute la art. 4 alin. (3), pe baza informaţiilor furnizate de Casa Naţională de Asigurări de Sănătate. Contribuţia trimestrială se declară de către plătitori la organul fiscal competent, până la termenul de plată al acesteia prevăzut la alin. (8). ".

Or, "informaţiile furnizate de CNAS" erau reglementate în art. 5 alin. (7) din O.U.G. nr. 77/2011 care avea următorul conţinut:

"Casa Naţională de Asigurări de Sănătate transmite în format electronic persoanelor prevăzute la art. 1, până la finele lunii următoare expirării trimestrului, consumul centralizat de medicamente înregistrat corespunzător datelor din sistemul de asigurări sociale de sănătate ".

Pe cale de consecinţă, nu există nicio bază legală, iar recentele modificări introduse prin O.U.G. nr. 69/2014 întăresc acest lucru, pentru a considera că CNAS comunică deţinătorilor de APP valoarea consumului de medicamente.

În legătură cu problema includerii nelegale a TVA-ului în baza de calcul a contribuţiei clawback, intimata susţine, contrar prevederilor O.U.G. nr. 77/2011 şi a interpretării rezultate din jurisprudenţa Curţii Constituţionale, din conţinutul notificării nu rezultă că CNAS a scăzut valoarea TVA-ului din valorile compensate aferente fiecărui contribuabil; aceasta cu atât mai mult cu cât O.G. nr. 17/2012 prevede că doar CTt şi Bat nu includ TVA, nu şi valorile vânzărilor individuale pentru fiecare medicament. Dimpotrivă, CNAS recunoaşte în mod explicit că valorile consumului de medicamente conţin şi TVA.

În concret, includerea TVA în baza de calcul înseamnă că taxa clawback este calculată în funcţie de valoarea unei alte taxe, ajungându-se la o dublă impozitare ce încalcă principiul constituţional al justei aşezări a sarcinilor fiscale şi protecţia constituţională şi convenţională (CEDO) a proprietăţii (ar. 44 şi 56 din Constituţie şi art. 1 din Protocolul nr. al CEDO).

Altfel spus, procentul "p" indicat mai sus a fost aplicat asupra unei valori - consumul de medicamente aferent fiecărui plătitor de contribuţie - ce includea deja taxa pe valoare adăugată corespunzătoare acestor medicamente.

Explicaţia dată de CNAS în cuprinsul notificării, conform căreia consumul de medicamente "conţine TVA, urmând ca acesta să fie dedus defecare DAPP" nu este de natură să înlăture elementul de nelegalitate expus în prezenta secţiune, întrucât obligaţia legală este de a calcula, declara şi achita contribuţia clawback în conformitate cu datele comunicate în notificare, respectiv procentul "p" şi valoarea consumul de medicamente aferent Alvogen (art. 5 alin. (3) teza I din O.U.G. nr. 77/2011:

"Stabilirea, calculul şi declararea contribuţiei se efectuează de către persoanele obligate la plata acesteia, prevăzute la art. 4 alin. (3), pe baza informaţiilor furnizate de Casa Naţională de Asigurări de Sănătate ").

În consecinţă, soluţia legală şi temeinică nu este aceea ca intimata să facă operaţiuni şi deduceri pe baza datelor comunicate, ci ca CNAS să comunice ab initio valori ale consumul de medicamente care să nu includă TVA, în conformitate cu Decizia Curţii Constituţionale nr. 39/2013.

În viziunea CNAS, contribuţia va presupune aplicarea procentului "p" la valoarea de compensare, adică X+TVA, or aici apare problema dublei impozitări, întrucât CNAS aplică procentul "p" la întreaga valoare de decontare, deşi venitul DAPP este doar X. Practic, CNAS consideră că venitul lui DAPP este de X+TVA, altfel spus impozitează o sumă ce nu reprezintă venit, ci este, la rândul său, un alt impozit.

Prin urmare, o parte din contribuţia ne care o va achita DAPP este compusă din aplicarea procentului nu asupra venitului (X) ci asupra TVA.

II. Soluţia instanţei de recurs

1. Argumente de fapt şi de drept relevante

Înalta Curte reţine că prin Notificarea nr. x din 31 iulie 2014, CNAS a comunicat reclamantei, în temeiul dispoziţiilor O.U.G. nr. 77/2011(astfel cum a fost modificată prin O.U.G. nr. 77/2012) valoarea procentului "p" pentru trimestrul II 2014, precum şi consumul de medicamente pentru aceeaşi perioadă, pentru care se datorează contribuţia trimestrială.

Un prim motiv de nelegalitate reţinut de prima instanţă şi criticat în recurs este acela că CNAS avea obligaţia să comunice consumul de medicamente şi nu valoarea acestui consum.

Se constată că în conformitate cu prevederile potrivit art. 5 alin. (3) din O.U.G. nr. 77/2011, forma în vigoare la data emiterii actului administrativ contestat:

"Stabilirea, calculul şi declararea contribuţiei se efectuează de către persoanele obligate la plata acesteia, prevăzute la art. 4 alin. (3), pe baza informaţiilor furnizate de Casa Naţională de Asigurări de Sănătate. Contribuţia trimestrială se declară de către plătitori la organul fiscal competent, până la termenul de plată al acesteia prevăzut la alin. (8). ".

Informaţiile furnizate de CNAS erau reglementate în art. 5 alin. (7) din O.U.G. nr. 77/2011 care avea următorul conţinut:

"Casa Naţională de Asigurări de Sănătate transmite în format electronic persoanelor prevăzute la art. I, până la finele lunii următoare expirării trimestrului, consumul centralizat de medicamente înregistrat corespunzător datelor din sistemul de asigurări sociale de sănătate ".

Totodată, conform art. 3 alin. (1) ce stabileşte modul de calcul al taxei:

"Contribuţia trimestrială se calculează prin aplicarea unui procent "p" asupra valorii consumului de medicamente, suportate din Fondul naţional unic de asigurări sociale de sănătate şi din bugetul Ministerului Sănătăţii, consum aferent vânzărilor fiecărui plătitor de contribuţie".

Aşadar, în condiţiile în care s-ar accepta opinia instanţei de fond, este evident că nu s-ar mai putea stabili procentul "p", de vreme ce în cuprinsul formulei de calcul se include valoarea consumului de medicamente, iar nu consumul (identificat prin cantităţi sau cutii), aşa cum a susţinut intimata.

Pe de altă parte, aceasta nu a justificat o vătămare, prin indicarea valorii consumului, în notificarea contestată, în condiţiile în care pentru a se calcula taxa fiscală pe care o datorează, formula de calcul conţine valoarea consumului de medicamente, aşa cum de altfel, i-a fost comunicat de către recurentă.

Mai mult, prin Decizia nr. 665/2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 76/29.01.2015, referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 77/2011 privind stabilirea unei contribuţii pentru finanţarea unor cheltuieli în domeniul sănătăţii, Curtea Constituţională a statuat că "există două categorii de deţinători ai autorizaţiilor de punere pe piaţă a medicamentelor, şi anume, unii care sunt obligaţi la plata contribuţiei trimestriale şi alţii cărora nu le incumbă această obligaţie legală. Diferenţa dintre cele două categorii rezidă în faptul că suportarea contravalorii medicamentelor puse pe piaţă de prima categorie se realizează din Fondul naţional unic de asigurări sociale de sănătate şi din bugetul Ministerului Sănătăţii. Or, din această perspectivă, contribuţia trimestrială la care sunt obligaţi aceşti deţinători de autorizaţii de punere pe piaţă apare ca fiind instituită în considerarea faptului că aceştia beneficiază de un real avantaj, şi anume, au certitudinea vânzării şi încasării contravalorii medicamentelor având, aşadar o exclusivitate în a se "îndestula" din cele două fonduri."

În aceste condiţii, motivul de nelegalitate privind indicarea valorii consumului de medicamente, în loc de consumul de medicamente, în notificarea atacată, nu se verifică în cauză.

Un alt argument de nelegalitate reţinut de prima instanţă şi criticat în prezentul recurs este cel referitor la faptul că recurenta pârâtă a determinat valoarea consumului, nu prin raportare la vânzările făcute de fiecare plătitor de contribuţie, ci prin raportare la valoarea de decontare (preţul final cu amănuntul), precum şi la includerea TVA în formula de calcul.

În legătură cu acest motiv de nelegalitate, Înalta Curte constată că potrivit dispoziţiilor O.U.G. nr. 77/2011 au obligaţia plăţii acestei taxe deţinătorii autorizaţiilor de punere pe piaţă a medicamentelor, respectiv producătorii şi importatorii de medicamente care au pus efectiv pe piaţă medicamentele şi obţin profit din vânzarea acestora.

Norma legală a art. 3 din O.U.G. nr. 77/2011 instituie o formulă de calcul fundamentată pe valoarea consumului de medicamente suportate, potrivit legii din bugetul Fondului Naţional Unic de Asigurări Sociale de Sănătate şi din bugetul Ministerului Sănătăţii, consum aferent vânzărilor fiecărui plătitor de contribuţie.

Prin raportare la art. 1 şi art. 5 alin. (4) şi (7) din acelaşi act normativ, noţiunea de "consum aferent vânzărilor fiecărui plătitor de contribuţie" se defineşte ca acel consum aferent vânzărilor portofoliului fiecărui deţinător de APP şi vizează consumul centralizat de medicamente suportat din FNUASS şi din bugetul MS înregistrat corespunzător datelor din sistemul de asigurări sociale de sănătate, respectiv consumul raportat de farmacii, unităţile sanitare cu paturi şi centre de dializă care include, adaosuri comerciale şi TVA.

Înalta Curte reţine că potrivit art. 1 din O.U.G. nr. 77/2011:" Deţinătorii autorizaţiilor de punere pe piaţă a medicamentelor sau reprezentanţii legali ai acestora au obligaţia de a plăti trimestrial pentru medicamentele incluse în programele naţionale de sănătate, precum şi pentru medicamentele cu sau fără contribuţie personală, folosite în tratamentul ambulatoriu pe bază de prescripţie medicală prin farmaciile cu circuit deschis, în tratamentul spitalicesc şi pentru medicamentele utilizate în cadrul serviciilor medicale acordate prin centrele de dializă, suportate din Fondul naţional unic de asigurări sociale de sănătate şi din bugetul Ministerului Sănătăţii, o contribuţie trimestrială calculată conform prezentei ordonanţe de urgenţă, contribuţie care începând cu data de 30 septembrie 2011, s-a calculat conform art. 3 din Ordonanţă, respectiv:

(1) Contribuţia trimestrială se calculează prin aplicarea unui procent "p" asupra valorii consumului de medicamente, suportate din Fondul naţional unic de asigurări sociale de sănătate şi din bugetul Ministerului Sănătăţii, consum aferent vânzărilor fiecărui plătitor de contribuţie.

2) Procentul "p" se calculează astfel:

P = CTt - Bat/CTt x 100, unde:

CTt = consumul total trimestrial de medicamente, suportate din Fondul naţional unic de asigurări sociale de sănătate şi din bugetul Ministerului Sănătăţii;

BAt = bugetul aprobat trimestrial, aferent medicamentelor suportate din Fondul naţional unic de asigurări sociale de sănătate şi din bugetul Ministerului Sănătăţii, calculat prin împărţirea la 4 a bugetului anual aprobat iniţial prin legea bugetului de stat."

Începând cu trimestrul IV 2012, s-a revenit din nou asupra formulei de calcul a contribuţiei trimestriale, O.G. nr. 17/2012 (art. 7) reglementând că modalitatea de calcul a contribuţiei se realizează potrivit formulei prevăzute la art. 3 din Ordonanţă, unde CTt şi BAt nu includ TVA, iar BAt este de 1.515 milioane RON.

Se constată că potrivit art. 5 alin. (7) din O.U.G. nr. 77/2011, "CNAS transmite în format electronic persoanelor care au obligaţia plăţii acestei taxe, până la finele lunii următoare expirării trimestrului, consumul centralizat de medicamente înregistrat corespunzător datelor din sistemul de asigurări sociale de sănătate".

Se mai reţine că prin Decizia nr. 39/2013 CCR a statuat că este neconstituţională calcularea contribuţiei la o bază de impunere ce are în compunere o altă taxă, respectiv este neconstituţională includerea TVA în baza de impunere a contribuţiei clawback. Curtea Constituţională nu a stabilit că CNAS are obligaţia de a deduce TVA-ul din valoarea consumului individual, ci a apreciat doar că această contribuţie trimestrială nu poate fi calculată la valoarea consumului individual care să cuprindă TVA, iar potrivit art. 5 alin. (3) din O.U.G. nr. 77/2011, obligaţia de a calcula contribuţia îi revine deţinătorului de autorizaţie de punere pe piaţă, în speţa de faţă reclamantei, aceasta având obligaţia de a deduce TVA-ul înainte de a calcula contribuţia trimestrială.

Prin urmare, se observă că formula de calcul menţionată în notificarea contestată, respectă în totalitate atât prevederile legale ale art. 7 din O.G. nr. 17/2012 cât şi Decizia CCR nr. 39/2013, având în vedere că CTt şi BAt, componente de calcul ale contribuţiei, nu includ TVA.

Mai mult, dispoziţiile art. 5 alin. (3) din O.U.G. nr. 77/2011, astfel cum a fost modificată prin O.U.G. nr. 69/2014, menţionează în mod expres faptul că stabilirea, calculul şi declararea contribuţiei trimestriale se efectuează de către persoanele obligate la plata acesteia, după deducerea TVA-ului de către aceştia, din valoarea aferentă consumului trimestrial de medicamente transmis de Casa Naţională de Asigurări de Sănătate. Astfel, obligaţia de deducere a TVA îi revene intimatei reclamante şi nicidecum CNAS.

În raport de toate considerentele expuse, în dezacord cu opinia primei instanţe, Înalta Curte constată că actul administrativ contestat nu este afectat de motive de nelegalitate, astfel încât în temeiul prevederilor art. 496 C. proc. civ., va fi admis recursul declarat de pârâtă şi pe cale de consecinţă, va casa hotărârea recurată şi în rejudecare va respinge acţiunea formulată de reclamantă ca neîntemeiată.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Raportat la toate considerentele expuse mai sus, Înalta Curte apreciază că prezentul recurs este fondat, motiv pentru care în temeiul prevederilor art. 20 din Legea 544/2004 şi disp. art. 497 C. proc. civ., va dispune admiterea acestuia, cu consecinţa casării sentinţei atacate şi, în rejudecare, respingerea acţiunii reclamantei, ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul formulat de pârâta Casa Naţională de Asigurări de Sănătate împotriva sentinţei civile nr. 3285 din 9 decembrie 2015 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa atacată şi în rejudecare, respinge acţiunea reclamantei, ca neîntemeiată.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 17 ianuarie 2019.

Procesat de GGC - LM