Local councilor incompatibility from commercial contract with municipal administration: objective statutory violation under Law 161/2003

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Oradea la data de 20.03.2015, reclamantul A. a solicitat instanţei, în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională de Integritate, să dispună anularea Raportului de evaluare nr. x/02.03.2015, emis de pârâtă, prin care au fost identificate elemente de încălcare a legislaţiei privind regimul incompatibilităţilor, reţinându-se că reclamantul a încălcat interdicţia prevăzută de art. 90 alin. (1) din Legea nr. 161/2003.

Prin Sentinţa nr. 148/C/2015 - P.I. din 7 octombrie 2015, Curtea de Apel Oradea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a respins ca nefondată acţiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională de Integritate.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul A.

În motivarea recursului declarat se arată că instanţa de fond a pronunţat o hotărâre nelegală şi netemeinică, reţinând o stare de fapt care nu concordă cu realitatea, interpretând eronat dispoziţiile legale.

În opinia recurentului-reclamant nu există starea de incompatibilitate reţinută prin raportul de evaluare contestat.

Arată recurentul că evenimentul organizat de SC B. SRL în data de 05.06.2013 a fost unul spontan, fără a exista o convenţie prealabilă între recurent şi Primăria Negreşti-Oaş, fără ca necesitatea organizării evenimentului să fie discutată în cadrul vreunei şedinţe de consiliu local.

Subliniază recurentul că factura care atestă un raport juridic între unitatea prestatoare de servicii şi Primăria Negreşti-Oaş a fost întocmită de şefa de unitate, care şi-a trecut CNP ei, fără să-i aducă la cunoştinţă recurentului.

Având în vedere motivele expuse, recurentul consideră că se impune reanalizarea stării de fapt şi de drept ce a dus la presupusa stare de incompatibilitate şi, în consecinţă, solicită admiterea recursului şi modificarea în tot a sentinţei atacate.

Prin Raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului, întocmit în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) din C. proc. civ., s-a constatat că cererea de recurs îndeplineşte atât cerinţele de formă prevăzute la art. 486 alin. (1) lit. a) şi c) - e) C. proc. civ., cât şi cerinţele prevăzute de art. 486 alin. (2) C. proc. civ.. De asemenea, s-a reţinut că recursul a fost declarat şi motivat cu respectarea termenului prevăzut de art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, privind contenciosul administrativ.

Prin încheierea din 8 iunie 2017, completul a dispus comunicarea raportului întocmit în conformitate cu dispoziţiile art. 493 alin. (2) şi (3) C. proc. civ.

Părţile nu au depus puncte de vedere la raport.

Examinând cauza şi sentinţa atacată, în raport cu actele şi lucrările dosarului, precum şi cu dispoziţiile legale incidente pricinii, având în vedere şi susţinerile părţilor, Înalta Curte va respinge recursul declarat în cauză ca nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

Instanţa de control judiciar constată că în speţă nu sunt întrunite cerinţele impuse de art. 488 din Noul C. proc. civ., în vederea casării hotărârii: prima instanţă a reţinut corect situaţia de fapt, în raport de materialul probator administrat în cauză şi a realizat o încadrare juridică adecvată.

Soluţia primei instanţe, de respingere a acţiunii ca nefondată, este legală, fiind împărtăşită şi de instanţa de control judiciar, pentru că reflectă interpretarea şi aplicarea corectă a prevederilor legale pertinente, în raport cu situaţia de fapt rezultată din probele administrate în cauză.

Referitor la motivul de recurs prevăzut de art. 488 pct. 8 C. proc. civ., potrivit căruia este nelegală hotărârea dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material, se constată că recurentul, în cadrul acestui motiv de recurs, nu a indicat normele de drept material care ar fi fost încălcate sau aplicate greşit de către instanţa de fond, respectiv nu a formulat veritabile critici la adresa sentinţei atacate.

Din actele şi lucrările dosarului rezultă că instanţa de fond a fost învestită cu soluţionarea acţiunii în anulare a Raportului de evaluare nr. x/02.03.2015, emis de pârâta Agenţia Naţională de Integritate.

Prin raportul de evaluare contestat s-a constatat starea de incompatibilitate a reclamantului A., motivat de faptul că în perioada în care acesta a deţinut funcţia de consilier local în cadrul Consiliului Local al Oraşului Negreşti-Oaş, judeţul Satu Mare (mandatul 2012 - 2016), societatea SC B. SRL, al cărui asociat unic şi administrator este, a încheiat un contract comercial de prestări servicii în valoare de 4500 RON cu Primăria Negreşti-Oaş; în executarea contractului s-a emis de către terţa SC B. SRL factura fiscală nr. x/05.06.2013, care a fost achitată de Primăria Negreşti-Oaş cu ordinul de plată nr. x/05.06.2013; din certificatul emis de Oficiul Registrului Comerţului depus la dosar rezultă că reclamantul are calitatea de administrator al SC B. SRL, fiind şi asociat unic în cadrul societăţii.

Prin sentinţa civilă recurată instanţa de fond a respins acţiunea formulată de recurentul-reclamant A. cu consecinţa menţinerii ca temeinic şi legal a Raportului de evaluare nr. x/02.03.2015 emis de Agenţia Naţională de Integritate.

Înalta Curte are în vedere faptul că raportul de evaluare atacat a fost întocmit de către Agenţia Naţională de Integritate ca urmare a încălcării de către recurent a dispoziţiilor art. 90 din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei, cu modificările şi completările ulterioare, potrivit cărora: "(1) Consilierii locali şi consilierii judeţeni care au funcţia de preşedinte, vicepreşedinte, director general, director, manager, administrator, membru al consiliului de administraţie sau cenzor ori alte funcţii de conducere, precum şi calitatea de acţionar sau asociat la societăţile comerciale cu capital privat sau cu capital majoritar de stat ori cu capital ai unei unităţi administrativ-teritoriale nu pot încheia contracte comerciale de prestări de servicii, de executare de lucrări, de furnizare de produse sau contracte de asociere cu autorităţile administraţiei publice locale din care fac parte, cu instituţiile sau regiile autonome de interes local aflate în subordinea ori sub autoritatea consiliului local sau judeţean respectiv ori cu societăţile comerciale înfiinţate de consiliile locale sau consiliile judeţene respective.

(2) Prevederile alin. (1) se aplică şi în cazul în care funcţiile sau calităţile respective sunt deţinute de soţul sau rudele de gradul I ale alesului local."

Aplicabilitatea dispoziţiilor legale sus-menţionate este indiscutabilă, în condiţiile în care recurentul deţine calitatea de consilier local, iar categoria consilierilor locali este expres vizată de dispoziţiile art. 90 din Legea nr. 161/2003, fără nici o excepţie.

Regimul juridic privind incompatibilităţile este expres prevăzut de legislaţia română, prin interzicerea deţinerii simultane a două calităţi expres prevăzute de lege, iar aplicarea acestuia oricărei persoane reprezintă în fapt aplicarea şi respectarea legii.

Prevederile art. 90 din Legea nr. 161/2003 prevăd o situaţie specială de incompatibilitate prin faptul că interzice semnarea de către consilierul local a unor contracte de prestări servicii, de service, de vânzare-cumpărare etc.

Acest regim special este cu atât mai evident cu cât legiuitorul a prevăzut în art. 92 alin. (1) din Legea nr. 161/2003 o sancţiune specială, în sensul că încălcarea dispoziţiilor art. 90 atrage încetarea de drept a mandatului de ales local la data încheierii contractelor.

În mod corect a reţinut instanţa de fond că din interpretarea acestei dispoziţii legale rezultă că legiuitorul a instituit pentru consilierii locali interdicţia de a încheia contracte comerciale de prestări de servicii, de executare de lucrări, de furnizare de produse sau contracte de asociere cu autorităţile administraţiei publice locale din care fac parte, fără a distinge după cum contractul s-a încheiat sau nu în formă scrisă şi nici în funcţie de valoarea sau importanţa unor astfel de contracte.

Susţinerile recurentului referitoare la reţinerea de către instanţa de fond a unei situaţii de fapt care nu concordă cu realitatea sunt nefondate, instanţa de fond reţinând în mod corect situaţia de fapt, aceasta fiind probată fără echivoc cu înscrisurile aflate la dosarul cauzei.

Astfel, rezultă cu evidenţă faptul că recurentul-reclamant exercita (începând cu data de 23.06.2012) mandatul 2012 - 2016 de consilier local al oraşului Negreşti-Oaş, jud. Satu-Mare, deţinând, totodată, calitatea de asociat (începând cu anul 2003) şi funcţia de administrator (începând cu anul 1992) al SC B. SRL şi că după data validării mandatului de consilier local (23.06.2012), SC B. SRL a încheiat cu Primăria Negreşti-Oaş un contract comercial de prestări servicii (achiziţie directă, conform facturii nr. x/05.06.2013, emisă de SC B. SRL şi ordinului de plată nr. x/05.06.2013, emis de Primăria Negreşti-Oaş la data de 05.06.2013), în temeiul căruia a încasat suma de 4.500 RON.

În speţă, instanţa de fond a constatat că reclamantul nu a contestat împrejurarea că fiind consilier local în cadrul Consiliului Local Negreşti-Oaş, societatea SC B. SRL, al cărui asociat unic şi administrator este, a emis factura fiscală nr. x/05.06.2013, care a fost achitată de Primăria Negreşti-Oaş cu ordinul de plată nr. x/05.06.2013.

În fapt, atât prin cererea de chemare în judecată, cât şi prin cererea de recurs, recurentul-reclamant încearcă să-şi justifice starea de incompatibilitate în care s-a aflat, invocând faptul că nu ar fi cunoscut că societatea comercială la care deţine calitatea de asociat şi administrator a prestat servicii către Primăria Negreşti-Oaş şi că factura a fost întocmită de şefa de unitate, fără să-i aducă la cunoştinţă recurentului această comandă.

Aceste susţineri nu pot înlătura însă starea de incompatibilitate, întrucât legiuitorul nu a condiţionat în niciun fel existenţa stării de incompatibilitate prevăzută de art. 90 alin. (1) din Legea nr. 161/2003, iar faptul că recurentul nu ar fi cunoscut existenţa contractului dintre societatea comercială SC B. SRL (la care acesta deţinea calitatea de asociat şi funcţia de administrator) şi Primăria Negreşti-Oaş nu este de natură să excludă starea de incompatibilitate.

Instanţa a apreciat în mod corect că nu se poate reţine că nu există contract între părţi, ca urmare a faptului că nu s-a încheiat un contract în formă scrisă între părţi, emiţându-se doar o factură fiscală pe baza unei comenzi efectuate în prealabil de către Primăria Negreşti-Oaş.

Potrivit dispoziţiilor C. civ. şi C. fisc. , factura este documentul care face dovada încheierii între părţi a unui contract în formă nescrisă, raportul comercial dintre acestea luând naştere în forma simplificată a comenzii urmată de executare.

În acest sens, s-a reţinut în mod corect în considerentele sentinţei recurate că raportul juridic s-a născut la momentul la care comanda efectuată de Primăria Negreşti-Oaş, care are natura juridică a unei oferte, a fost acceptată de către SC B. SRL, acesta fiind momentul în care prin întâlnirea celor două acorduri de voinţă s-a născut un contract între părţi, legea neprevăzând pentru acest tip de contracte forma scrisă ca şi condiţie de validitate. Întocmirea unui înscris care să ateste acordul de voinţă al părţilor are relevanţă numai sub aspect probator, pentru dovedirea conţinutului clauzelor contractuale agreate de părţi, însă nu reprezintă o condiţie de care depinde însăşi existenţa contractului.

Referitor la susţinerea reclamantului potrivit căreia acesta nu a avut cunoştinţă despre încheierea contractului deoarece nu se ocupă de astfel de prestări ocazionale, acestea fiind gestionate de şefa de unitate, care a şi întocmit şi semnat factura, instanţa a reţinut în mod corect că aceste împrejurări nu au relevanţă sub aspectul existenţei stării de incompatibilitate, fiind culpa reclamantului că, deşi a acceptat să ocupe funcţia de administrator al unei societăţi comerciale, nu cunoaşte operaţiunile în care aceasta este implicată şi a delegat anumite atribuţii unor persoane care nu îl informează despre activităţile pe care le desfăşoară.

În mod corect a apreciat instanţa de fond că nici caracterul izolat al contractului menţionat nu este de natură a înlătura existenţa stării de incompatibilitate, legea neimpunând o condiţie privind numărul contractelor încheiate, fiind suficient şi un singur astfel de contract pentru existenţa stării de incompatibilitate. S-a apreciat, de asemenea, ca lipsit de relevanţă şi faptul că necesitatea organizării evenimentului nu a fost discutată în cadrul vreunei şedinţe de consiliu local.

Prin urmare, instanţa a constatat că în mod legal şi temeinic a reţinut pârâta în raportul de evaluare contestat că reclamantul a devenit incompatibil cu funcţia de consilier local în cadrul Consiliului Local Negreşti-Oaş prin încheierea de către terţa SC B. SRL, al cărei administrator şi asociat unic era, a unui contract de prestări servicii cu Primăria Negreşti-Oaş, opinie la care achiesează şi instanţa de control judiciar.

Faţă de cele ce preced, Înalta Curte constată că Raportul de evaluare nr. x/02.03.2015, emis de Agenţia Naţională de Integritate, este legal, hotărârea primei instanţe fiind dată cu interpretarea corectă a legii.

În concluzie, în raport de probatoriul administrat în cauză şi de dispoziţiile legale incidente, Înalta Curte apreciază că susţinerile şi criticile recurentului sunt neîntemeiate şi nu pot fi primite, iar hotărârea instanţei de fond este legală, fiind dată cu aplicarea corectă a normelor de drept material, nefiind incidente motivele de recurs prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 8 din Noul C. proc. civ.

În consecinţă, pentru considerentele arătate, în raport cu înscrisurile depuse la dosar şi susţinerile părţilor, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., raportat la art. 20 din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va respinge recursul declarat de reclamant ca nefondat, decizia urmând a fi comunicată părţilor.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamantul A. împotriva Sentinţei nr. 148/C/2015 - P.I. din 7 octombrie 2015, pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 4 aprilie 2018.

Procesat de GGC - GV