Passive procedural standing in administrative litigation challenging forensic medicine reports and Joint Commission acts

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei

1.1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Justiţiei, verificarea legalităţii actelor medicale emise de unităţi de medicină legală din Cluj-Napoca şi Bucureşti.

1.2. Soluţia instanţei de fond

Prin Sentinţa civilă nr. 2560 din 30 septembrie 2014, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Ministerul Justiţiei şi a respins, în consecinţă, acţiunea formulată de reclamantul A.

1.3. Cererile de recurs

Împotriva Sentinţei civile nr. 2560 din 30 septembrie 2014, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, a formulat recurs reclamantul A..

În motivarea cererii, recurentul a susţinut, în esenţă, că prima instanţă nu a analizat atent fondul cauzei şi a reţinut eronat aspecte esenţiale pentru justa soluţionare a acţiunii.

A arătat că s-a adresat intimatului cu cereri şi memorii care au rămas fără răspuns.

A evocat în amănunt circumstanţele decesului fiicei sale, B., actele de cercetare penală efectuate cu privire la acesta, expertizele medico-legale şi documentele emise ca rezultat al acestora, precum şi hotărârile judecătoreşti pronunţate în speţă de către instanţele penale, susţinând că acestea sunt rezultatul unor abuzuri.

1.4. Apărările intimatului

Legal citat, intimatul-pârât Ministerul Justiţiei a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, şi menţinerea hotărârii primei instanţe, ca legală şi temeinică, argumentând, în esenţă, că în mod corect a fost admisă excepţia lipsei calităţii sale procesuale pasive.

2. Procedura de soluţionare a recursului

2.1 Cu privire la examinarea recursului în completul filtru

Raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) noul C. proc. civ., a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părţilor în baza încheierii de şedinţă din data de 22 noiembrie 2016, în conformitate cu dispoziţiile art. 493 alin. (4) noul C. proc. civ.

Prin încheierea din 14 noiembrie 2017, completul filtru a constatat, faţă de conţinutul raportului întocmit în cauză, că recursul îndeplineşte condiţiile de admisibilitate, a declarat recursul formulat de reclamantul A. ca fiind admisibil în principiu, în temeiul prevederilor art. 493 alin. (7) C. proc. civ., republicat, şi a fixat termen pentru judecata pe fond a acestuia.

2.2. Cu privire la cererea de recurs. Soluţia şi considerentele instanţei de control judiciar

Examinând actele şi înscrisurile cauzei, raportat la susţinerile părţilor şi dispoziţiile legale incidente, Înalta Curte constată că recursul este nefondat şi îl va respinge, pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.

În speţă, recurentul-reclamant a supus controlului de legalitate al instanţei de contencios administrativ acte emise de instituţiile de medicină legală în cursul unui proces penal derulat în perioada 1997 - 2014, respectiv de instituţiile cu competenţe în controlul şi evaluarea activităţii de medicină legală, printre care şi acte emise de Comisia Mixtă pentru verificarea legalităţii actelor medico legale nr. CSA 10222/3914/16.11.2010 şi nr. CSA 1583/7328/28.04.2011.

Din prevederile Legii nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ rezultă că, în litigiile izvorând din raporturi juridice de drept administrativ, are calitate procesuală pasivă autoritatea publică emitentă a actului a cărui legalitate este contestată sau căreia îi revine, potrivit legii, obligaţia a cărei îndeplinire o pretinde partea vătămată.

Aşa cum a reţinut şi prima instanţă, în speţă recurentul-reclamant nu solicită anularea unui act administrativ emis de Ministerul Justiţiei, repararea pagubei cauzate prin emiterea unui astfel de act, nici nu critică nesoluţionarea în termen sau refuzul nejustificat de soluţionare a unei cereri de către Ministerul Justiţiei, care, de altfel, nu deţine atribuţii în ceea ce priveşte emiterea sau cenzurarea actelor medico-legale criticate de către recurent.

Faptul că din Comisia Mixtă, care a emis două dintre actele pe care recurentul le contestă, potrivit art. 26 din O.G. nr. 1/2000 în vigoare la data emiterii acestora, fac parte persoane care funcţionează în cadrul Ministerului Justiţiei (alături de medici legişti din cadrul Ministerului Sănătăţii), respectiv acela că Ministrul Justiţiei este membru al Consiliului de analiză şi evaluare a activităţii de medicină legală, conform art. 29 din acelaşi act normativ, nu înseamnă că Ministerul Justiţiei este subiect al raportului juridic care ia naştere prin emiterea, de către respectivele entităţi, a actelor în exercitarea competenţelor legale.

Pentru aceste considerente, constatând că nu există motive de casare a hotărârii pronunţate de instanţa de fond, în baza dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 şi art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge prezentul recurs ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamantul A. împotriva Sentinţei civile nr. 2560 din 30 septembrie 2014 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 27 martie 2018.

Procesat de GGC - GV