Tax authority’s bid to seize 20,000 RON suspension deposit denied; deposit stays with taxpayer pending separate tort claim.

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei.

1. Obiectul cererii deduse judecăţii

Prin cererea introdusă pe rolul Curţii de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2015, pârâta Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Timişoara - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Arad, a solicitat eliberarea către aceasta a cauţiunii în sumă de 20.000 RON, depusă de reclamanta SC A. SRL în cadrul acţiunii privind suspendarea executării Deciziei de impunere nr. x din 30.05.2014, conform Recipisei de consemnare nr. x din 27.07.2015 emisă de B. - Sucursala Arad.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin încheierea de şedinţă din data de 12 decembrie 2017, Curtea de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal, a respins cererea formulată de pârâta Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Timişoara - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Arad.

3. Recursul exercitat în cauză

Împotriva soluţiei instanţei de fond, pârâta Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Timişoara - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Arad a formulat recurs, solicitând casarea acesteia iar, în rejudecare, admiterea cererii, pentru motive încadrate în dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În motivarea căii de atac, recurenta a argumentat, în esenţă, că cererea sa de eliberare a cauţiunii este îndreptăţită de prejudiciul cauzat prin suspendarea executării, timp de 2 ani, a Deciziei de impunere nr. x din 30.05.2014 prin care s-a stabilit la plată suma de 2.031.253 RON, neîncasată nici până în prezent şi care generează accesorii, de la data stabilirii şi până la data plăţii.

Suspendarea efectelor actului principal a atras şi suspendarea actelor subsidiare emise în baza acestuia.

Recurenta susţine că a formulat, în termenul de 30 de zile prevăzut de art. 1064 C. proc. civ., o cerere de restituire a cauţiunii în vederea recuperării parţiale a prejudiciului produs prin neexecutarea Deciziei de impunere nr. x din 30.05.2014, fiind irelevant faptul că cererea nu a fost intitulată "cerere pentru plata despăgubirilor cuvenite", întrucât actele se interpretează în funcţie de conţinutul lor şi nu de denumirea pe care o poartă.

4. Apărările intimatei-reclamante

Legal citată, intimata SC A. SRL a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, arătând, în esenţă, că cererea de suspendare a executării Deciziei de impunere nr. x din 30.05.2014 a fost respinsă şi, de altfel, recurenta nu a solicitat, în termenul de 30 de zile de la soluţionarea irevocabilă a fondului cauzei, obligarea părţii adverse la plata de despăgubiri din suma achitată cu titlu de cauţiune, nefiind, astfel, întrunite condiţiile prevăzute de art. 1064 alin. (1), (2) şi (4) C. proc. civ.

II. Considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie asupra recursului

Înalta Curte, examinând încheierea recurată, în raport cu actele şi lucrările dosarului, cu susţinerile părţilor, precum şi cu dispoziţiile legale incidente în cauză, constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce vor fi prezentate în continuare.

În speţă, prin cererea cu care a învestit instanţa de contencios administrativ, reclamanta SC A. SRL a solicitat, în contradictoriu cu pârâtele Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Timişoara şi Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Arad, în baza art. 14 din Legea nr. 554/2004, suspendarea executării Deciziei de impunere nr. x din 30.05.2014 şi a măsurilor de executare silită şi a oricăror altor măsuri dispuse în baza acestei decizii, până la soluţionarea definitivă a contestaţiei promovate împotriva acestei decizii.

Reclamanta a depus, în baza dispoziţiilor instanţei de judecată, în temeiul art. 215 C. proc. fisc. , dovada consemnării unei cauţiuni în cuantum de 20.000 RON.

Cauţiunea prevăzută de art. 215 C. proc. fisc. are drept scop constituirea la îndemâna autorităţii emitente a actelor de impunere fiscală a unei garanţii pentru acoperirea eventualelor daune suferite ca urmare a întârzierii executării silite.

Prin Sentinţa civilă nr. 185 din 29.07.2015 a Curţii de Apel Timişoara, pronunţată în dosarul nr. x/2015, s-a dispus suspendarea Deciziei de impunere nr. nr. x din 30.05.2014 până la soluţionarea contestaţiei administrative.

Prin Decizia civilă nr. 2.970 din 12.10.2017, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal, a admis recursurile formulate de Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Timişoara şi de Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Arad împotriva Sentinţei nr. 185 din 29 iulie 2015 a Curţii de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal, a casat sentinţa recurată şi, rejudecând, a respins acţiunea formulată în contradictoriu cu Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Timişoara ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

A respins acţiunea formulată de reclamantă în contradictoriu cu Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Arad, ca neîntemeiată.

În data de 01.11.2017, pârâta Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Timişoara - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Arad a solicitat eliberarea cauţiunii achitate conform Recipisei de consemnare nr. x din 27.07.2015 emisă de B. - Sucursala Arad, stabilită de instanţa de fond şi consemnată în dosarul nr. x/2015 al Curţii de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal.

Instanţa de fond a respins cererea, apreciind, în esenţă, că nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de dispoziţiile art. 1063 C. proc. civ. şi aceasta este şi concluzia instanţei de control judiciar.

Potrivit dispoziţiilor art. 1064 C. proc. civ., indicat de recurent ca temei al cererii sale, "(1) Cauţiunea depusă se va restitui, la cerere, după soluţionarea prin hotărâre definitivă a procesului în legătură cu care s-a stabilit cauţiunea, respectiv după încetarea efectelor măsurii pentru care aceasta s-a depus. (2) Cauţiunea se restituie celui care a depus-o în măsura în care asupra acesteia cel îndreptăţit nu a formulat cerere pentru plata despăgubirii cuvenite până la împlinirea unui termen de 30 de zile de la data rămânerii definitive a hotărârii sau, după caz, de la data încetării efectelor măsurii, prevăzute la alin. (1). Cu toate acestea, cauţiunea se restituie de îndată dacă partea interesată declară în mod expres că nu urmăreşte obligarea celui care a depus-o la despăgubiri pentru prejudiciile cauzate prin încuviinţarea măsurii pentru care aceasta s-a depus."

Din interpretarea acestor dispoziţii rezultă, în primul rând, că cererea de restituire a cauţiunii întemeiată pe art. 1064 C. proc. civ. poate fi formulată strict de către partea care a depus-o, în speţă reclamanta-intimată SC A. SRL, iar nu de către partea în beneficiul căreia a fost consemnată cauţiunea, anume pârâta-recurentă Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Timişoara - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Arad.

În recurs, pârâta a susţinut că cererea cu care a învestit instanţa de contencios administrativ ar reprezenta, în realitate, o cerere pentru plata despăgubirilor cuvenite, formulată în termenul de 30 de zile prevăzut de art. 1064 C. proc. civ., dar acest argument nu poate fi primit.

Acţiunea în despăgubiri pentru repararea pagubelor pricinuite de suspendarea executării este o acţiune patrimonială, care se exercită pe cale separată întrucât presupune examinarea elementelor răspunderii civile delictuale, şi care nu poate fi adresată instanţei de restituire a cauţiunii, acţiune a cărei competenţă de soluţionare ar urma să fie determinată potrivit dreptului comun, pe baza dispoziţiilor C. proc. civ.

Cererea reclamantei-recurente se întemeiază pe o confuzie între cele două tipuri de cerere, confuzie care persistă şi în recurs. Dispoziţiile art. 1064 C. proc. civ. nu pot reprezenta, aşa cum eronat consideră recurentul, temei legal pentru formularea unei acţiuni în despăgubire, ci doar pentru restituirea cauţiunii către partea care a depus-o.

Pentru aceste considerente, constatând că nu există motive pentru casarea hotărârii instanţei de fond, a cărei soluţie este legală şi temeinică, în temeiul dispoziţiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ., recursul va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâta Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Timişoara - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Arad împotriva încheierii din 12 decembrie 2017 a Curţii de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 27 martie 2018.

Procesat de ED