Taxpayer appeal dismissed: suspension of tax review valid pending parallel criminal investigation into undeclared ethyl alcohol.
Legislator summary
AI generatedThe Romanian High Court of Cassation and Justice dismissed the taxpayer’s appeal as unfounded, upholding the lower court’s ruling that had rejected the challenge against the tax authority’s decision to suspend the administrative review of a tax assessment. The dispute arose from a tax inspection that assessed additional corporate income tax, VAT, and excise duties, alongside penalties and interest, based on findings that ethyl alcohol was released for consumption without proper accounting and without being introduced into the excise system, with the tax authority notifying the criminal investigation authorities (DIICOT) about suspected offenses. The appellant challenged the suspension decision under Article 214(1)(a) of the Tax Procedure Code, but the court held that the suspension was justified because the criminal investigation into the same factual circumstances could decisively influence the administrative outcome, and the authority’s exercise of discretion was proportionate and not an abuse of power.
Legislator headnote
AI generatedart. 488 pct. 8 C. proc. civ, art. 7 din Legea nr. 39/2003, art. 9 din Legea nr. 241/2005, art. 2961 din Legea nr. 571/2003, art. 2 alin. (1) lit. n) din Legea nr. 554/2004, art. 20 din Legea nr. 554/2004; Taxpayer appeal dismissed: suspension of tax review valid pending parallel criminal investigation into undeclared ethyl alcohol: The dispute arose from a tax inspection that assessed additional corporate income tax, VAT, and excise duties, alongside penalties and interest, based on findings that ethyl alcohol was released for consumption without proper accounting and without being introduced into the excise system, with the tax authority notifying the criminal investigation authorities (DIICOT) about suspected offenses. The appellant challenged the suspension decision under Article 214(1)(a) of the Tax Procedure Code, but the court held that the suspension was justified because the criminal investigation into the same factual circumstances could decisively influence the administrative outcome, and the authority’s exercise of discretion was proportionate and not an abuse of power.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedBasis for rejecting the appeal as unfounded in administrative litigation proceedings.
Procedural rule applied in the dispositive to reject the appeal as unfounded.
Full text
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Circumstanţele cauzei
1.1. Cererea de chemare în judecată
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal, reclamanta SC A. SRL a formulat contestaţie împotriva Deciziei nr. 141 din 20.05.2014 prin care Agenţia Naţională de Administrare a Finanţelor - Direcţia Generală de Soluţionare a Contestaţiilor a dispus suspendarea soluţionării contestaţiei formulate de reclamantă împotriva Deciziei de impunere nr. x din 25.11.2013 privind obligaţiile suplimentare stabilite de inspecţia fiscală.
1.2. Soluţia instanţei de fond
Prin Sentinţa nr. 91 din data de 28 martie 2015, Curtea de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal, a respins contestaţia formulată de reclamanta SC A. SRL prin administrator judiciar C.I.I. B., în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională de Administrare a Finanţelor - Direcţia Generală de Soluţionare a Contestaţiilor, ca nefondată.
1.3. Cererea de recurs
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamanta SC A. SRL care, invocând prevederile art. 488 pct. 8 C. proc. civ., a solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei recurate şi, în rejudecare, admiterea contestaţiei, anularea Deciziei nr. 141 din 20.05.2014 şi obligarea intimatei să soluţioneze contestaţia formulată de recurentă împotriva Deciziei de impunere nr. x din 25.11.2013.
În motivarea cererii, recurenta a evocat circumstanţele de fapt ale emiterii actului contestat şi a argumentat că sentinţa recurată a fost pronunţată cu încălcarea dispoziţiilor art. 214 alin. (1) lit. a) C. proc. fisc. Astfel, nu există o sesizare derivată dintr-o activitate de control fiscal, sesizare care să fi fost adresată organelor de cercetare penală, dimpotrivă, situaţia consemnată în decizia de impunere şi raportul de inspecţie fiscală aferent nu reprezintă constatările personale ale organelor de inspecţie fiscală, ci provine de la DIICOT Galaţi.
Contestaţia se impunea a fi soluţionată pentru a se verifica certitudinea sumei de 57.128.542 RON obligaţii fiscale reţinute în actul de control.
1.4. Apărările intimatei
Intimata-pârâtă Agenţia Naţională de Administrare Fiscală a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, argumentând, în esenţă, că în mod temeinic s-a dispus suspendarea soluţionării contestaţiei, constatându-se că în speţă există suspiciuni privind comiterea infracţiunilor prevăzute de art. 7 din Legea nr. 39/2003, art. 9 din Legea nr. 241/2005 şi art. 2961 din Legea nr. 571/2003.
2. Procedura de soluţionare a recursului
2.1. Cu privire la examinarea recursului în completul filtru
Raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) noul C. proc. civ., a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părţilor în baza încheierii de şedinţă din data de 21 februarie 2017, în conformitate cu dispoziţiile art. 493 alin. (4) noul C. proc. civ.
Prin încheierea din 12 decembrie 2017, completul de filtru a constatat, în raport de conţinutul raportului întocmit în cauză, că cererea de recurs îndeplineşte condiţiile de admisibilitate, a admis în principiu recursul formulat de reclamanta SC A. SRL prin administrator judiciar C.I.I. B., în temeiul art. 493 alin. (7) noul C. proc. civ., şi a fixat termen pentru judecata pe fond a recursului.
2.2. Cu privire la fondul recursului. Soluţia şi considerentele instanţei de control judiciar
Examinând actele şi înscrisurile cauzei, raportat la susţinerile părţilor şi dispoziţiile legale incidente, Înalta Curte constată că recursul este nefondat şi îl va respinge, pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.
Recurenta-reclamantă a supus controlului de legalitate exercitat de instanţa de contencios administrativ şi fiscal, pe calea prevăzută de art. 218 alin. (2) din C. proc. fisc. , Decizia nr. 141 din 20.05.2014 prin care s-a dispus, în baza dispoziţiilor art. 214 alin. (1) lit. a) şi alin. (3) din O.U.G. nr. 92/2003, suspendarea soluţionării contestaţiei formulate de aceasta împotriva Deciziei de impunere privind obligaţiile fiscale suplimentare fiscale de plată stabilite de inspecţia fiscală nr. x din 25.11.2013.
În motivarea soluţiei administrative, s-a reţinut că Direcţia Generală de Administrare a Marilor Contribuabili a transmis DIICOT - Serviciul teritorial Galaţi, prin adresa nr. x din 01.04.2014, Decizia de impunere privind obligaţiile fiscale suplimentare fiscale de plată stabilite de inspecţia fiscală nr. x din 25.11.2013, precum şi Dispoziţia privind măsurile stabilite de organele de inspecţie fiscală nr. x din 25.11.2013 pentru a fi avute în vedere la soluţionarea dosarului penal nr. x/2011 în care se fac cercetări faţă de reprezentanţii SC A. SRL cu privire la săvârşirea infracţiunilor prevăzute şi pedepsite de art. 7 din Legea nr. 39/2003, art. 9 din Legea 241/2005 şi art. 2961 din Legea nr. 571/2003.
Potrivit dispoziţiilor art. 214 alin. (1) lit. a) din C. proc. fisc. :
"Organul de soluţionare competent poate suspenda, prin decizie motivată, soluţionarea cauzei atunci când:
a) organul care a efectuat activitatea de control a sesizat organele în drept cu privire la existenţa indiciilor săvârşirii unei infracţiuni a cărei constatare ar avea o înrâurire hotărâtoare asupra soluţiei ce urmează să fie dată în procedură administrativă."
Prima instanţă şi-a însuşit punctul de vedere exprimat de intimată, arătând, în esenţă, că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 214 alin. (1) lit. a) din C. proc. fisc. pentru a se dispune suspendarea procedurii de soluţionare a contestaţiei pe cale administrativă, şi aceasta este şi concluzia instanţei de control judiciar.
În speţă, demersul organelor de inspecţie fiscală a fost motivat de faptul că, în cauză, se ridică problema realităţii operaţiunilor de producţie şi comercializare alcool etilic desfăşurate de reclamantă cu persoane fizice şi juridice care sunt cercetate în dosarul penal nr. x/2011 instrumentat de D.I.I.C.O.T., secţia Teritorială Galaţi cu consecinţa diminuării impozitelor şi taxelor datorate bugetului de stat şi crearea unui prejudiciu bugetului de stat în sumă totală de 57.128.542 RON.
Organele de inspecţie fiscală au constatat, urmare a inspecţiei fiscale efectuată la sediul recurentei, că în perioada 12.07.2011 - 07.03.2013 au fost eliberate pentru consum diverse cantităţi de alcool etilic, respectiv au părăsit antrepozitul de producţie, având ca destinaţie diverse persoane fizice şi juridice a căror identitate face obiectul dosarului penal nr. x/2011 al D.I.I.C.O.T., secţia Teritorială Galaţi. Eliberarea pentru consum s-a realizat fără înregistrarea în evidenţele contabile şi fără introducerea produselor în sistemul de accizare prevăzut de lege.
Având în vedere aceste constatări, organele de inspecţie fiscală au procedat la estimarea bazei de impunere şi au stabilit în sarcina societăţii contestatoare impozit pe profit suplimentar în sumă de 943.549 RON, majorări de întârziere aferente în sumă de 104.019 RON, penalităţi de întârziere aferente în sumă de 119.730 RON precum şi TVA în sumă de 12.220.478 RON, majorări de întârziere aferente în sumă de 1.368.889 RON şi penalităţi de întârziere aferente în sumă de 1.665.387 RON. Totodată, pentru trimestrul I 2013 s-a diminuat pierderea fiscală înregistrată de unitate cu suma de 464.204 RON fiind emisă Dispoziţia privind măsurile stabilite de inspecţia fiscală nr. x/ din 25.11.2013.
De asemenea, pe baza aceloraşi constatări precum şi a faptului că, urmare cercetărilor efectuate, în spaţiile din Focşani, Calea x, s-a constatat existenţa în afara antrepozitului fiscal a unor importante cantităţi de alcool etilic, a fost stabilită în sarcina SC A. SRL acciză suplimentară de plată în sumă totală de 32.678.838 RON, majorări de întârziere aferente în sumă de 3.621.146 RON şi penalităţi de întârziere aferente în sumă de 4.406.506 RON.
În mod evident, între pretinsele infracţiuni cu care au fost sesizate organele penale şi starea de fapt reţinută prin raportul de inspecţie fiscală, care a stat la baza emiterii deciziei de impunere contestate de recurentă în procedura prevăzută de art. 205 C. proc. fisc. , există o strânsă legătură, eventuala constatare, de către organele competente, a elementelor constitutive ale unei infracţiuni, urmând a avea o influenţă hotărâtoare asupra soluţiei ce urmează să fie dată în procedura administrativă, astfel că această procedură în mod just a fost suspendată.
Este normal ca într-o asemenea situaţie soluţionarea recursului administrativ să fie suspendat, pentru a se preveni pronunţarea unor hotărâri contradictorii pe aceeaşi situaţie juridică, după cum a statuat şi Curtea Constituţională, prin deciziile nr. 449 din 26.10.2004, nr. 1.173 din 6.11.2008 şi nr. 95 din 01.02.2011.
Din lecturarea conţinutului textului normativ anterior redat, Înalta Curte reţine faptul că legiuitorul a conferit organului de soluţionare a contestaţiei administrative un drept de apreciere asupra oportunităţii adoptării măsurii de suspendare aflate în discuţie, desigur, cu obligaţia acestuia de a motiva decizia adoptată.
Analizând modul în care autoritatea fiscală şi-a exercitat dreptul de apreciere, prin raportare la definiţia excesului de putere cuprinsă în art. 2 alin. (1) lit. n) din Legea nr. 554/2004, a proporţionalităţii măsurii şi a celorlalte exigenţe ale dreptului la o bună administrare, precum şi din perspectiva termenului rezonabil, Înalta Curte nu poate reţine, în circumstanţele concrete ale prezentei speţe, elemente care să justifice anularea deciziei contestate.
Pentru considerentele care au fost expuse, constatând că nu există motive de casare sau de modificare a hotărârii pronunţate de instanţa de fond, în baza dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 şi art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge prezentul recurs ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de reclamanta SC A. SRL prin administrator judiciar C.I.I. B. împotriva Sentinţei nr. 91/2015 din 26 martie 2015 a Curţii de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 27 martie 2018.
Procesat de ED