Securitate worker status affirmed for police officer who participated in 1985 search, rejecting hierarchical defense and upholding lower court judgment

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei

1.1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul A., constatarea calităţii acestuia de lucrător al Securităţii.

1.2. Soluţia instanţei de fond

Prin Sentinţa civilă nr. 2.119 din 3 iulie 2014, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, a admis cererea formulată de reclamantul CNSAS în contradictoriu cu pârâtul A. şi, în consecinţă, a constatat calitatea de lucrător al Securităţii în ceea ce îl priveşte pe pârât.

1.3. Cererea de recurs

Împotriva Sentinţei civile nr. 2.119 din 3 iulie 2014, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a formulat recurs pârâtul A., solicitând casarea acesteia, cu consecinţa respingerii acţiunii, ca neîntemeiată, pentru motive încadrate în dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., cu obligarea intimatului la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea recursului, s-a argumentat, în esenţă, că în speţă nu sunt întrunite condiţiile prevăzute de dispoziţiile art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008 pentru ca recurentului să i se atribuie calitatea de lucrător al Securităţii.

Astfel, recurentul nu a fost niciodată angajat al Securităţii, fiind ofiţer de miliţie de la absolvirea şcolii de ofiţeri - profilul miliţie în anul 1967 şi până în anul 1989. Acest fapt rezultă fără echivoc din adresa nr. x din 10.04.2014 eliberată de Inspectoratul de Poliţie al jud. Cluj, depusă la dosarul cauzei, precum şi din adeverinţa eliberată de IPJ Cluj. Cu adresa din 22.07.2014 recurentului i s-a comunicat că nu a fost identificat în evidenţele fostului Departament al Securităţii Statului.

În ceea ce priveşte cea de-a doua condiţie, instanţa de fond în mod eronat a tras concluzia că recurentul ar fi desfăşurat activităţi prin care ar fi suprimat sau îngrădit drepturi şi libertăţi fundamentale ale omului. Recurentul, în calitate de ofiţer de miliţie, a participat la un singur act de percheziţie domiciliară, în urma unui ordin primit pe cale ierarhică de a însoţi doi ofiţeri de securitate, în baza autorizaţiei semnate de procuror în acest sens. Ridicarea înscrisurilor menţionate, pe bază de proces-verbal, s-a realizat efectiv de către cei doi ofiţeri de securitate menţionaţi, care erau de naţionalitate maghiară. Percheziţia s-a efectuat legal la domiciliul numitului B.. despre care existau informaţii că ar fi deţinut aur şi valută, iar acesta nu a avut nici o obiecţie cu privire la modul în care s-a efectuat percheziţia.

Recurentul nu a efectuat nici un act de cercetare, învinuire sau incriminare la adresa persoanei în cauză, nu a întocmit nici un act în dosarul informativ nr. x şi nu a desfăşurat nici o activitate informativă.

În motivarea instanţei de fond nu se face referire la motivele neaudierii celor doi martori propuşi de recurent, martori care cunosc împrejurările în care recurentul a fost trimis la efectuarea percheziţiei, precum şi faptul că nu a desfăşurat alte acte prin care să fi îngrădit drepturile şi libertăţile fundamentale ale vreunei persoane.

2. Procedura de soluţionare a recursului

2.1. Apărările intimatului

Legal citat, intimatul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, argumentând că în mod corect prima instanţă a reţinut îndeplinirea ambelor condiţii pentru reţinerea calităţii recurentului de lucrător al Securităţii.

2.2. Prin răspunsul la întâmpinare, recurentul-pârât a solicitat admiterea recursului, reluând argumentele referitoare la calitatea sa de ofiţer de miliţie, care a participat la o percheziţie legală, iar ingerinţa pasageră, ocazională şi efectuată episodic din alte raţiuni decât cele politice nu poate fi asimilată unei intruziuni sau încălcări nejustificate a vieţii private.

2.3. Prin notele scrise depuse la termenul din 27 martie 2018, recurentul a solicitat obligarea intimatei să depună la dosar răspunsurile la adresele trimise către MAI, SIE, SRI, SIA, DEPABD din care să rezulte din ce structură militară a făcut parte ca ofiţer activ, precum şi planul de măsuri din dosarul de urmărire informativă nr. x/1987 din care să rezulte dacă a avut vreo sarcină trasată pe linia urmăririi informative a persoanei în cauză.

2.4 Cu privire la examinarea recursului în completul filtru

Raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) noul C. proc. civ., a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părţilor în baza încheierii de şedinţă din data de 7 februarie 2017, în conformitate cu dispoziţiile art. 493 alin. (4) noul C. proc. civ.

Prin încheierea din 14 noiembrie 2018, completul de filtru a constatat, în raport de conţinutul raportului întocmit în cauză, că cererea de recurs îndeplineşte condiţiile de admisibilitate, a admis în principiu recursul declarat de pârâtul A., în temeiul art. 493 alin. (7) noul C. proc. civ., şi a fixat termen pentru judecata pe fond a recursului.

2.5. Cu privire la cererea de recurs. Soluţia şi considerentele instanţei de control judiciar

Analizând sentinţa atacată prin prisma criticilor înfăţişate de recurentul-pârât, Înalta Curte constată că recursul este nefondat şi îl va respinge, pentru considerentele în continuare arătate.

Mai întâi, se constată că, deşi recurentul a indicat motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi pct. 8 C. proc. civ., criticile acestuia se subsumează strict motivului de casare prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., vizând modul în care instanţa de fond a interpretat şi aplicat dispoziţiile art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008.

Examinând cauza din această perspectivă, Înalta Curte constată că, în speţă, reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii a sesizat instanţa de contencios administrativ cu o cerere întemeiată pe dispoziţiile O.U.G. nr. 24/2008, privind constatarea calităţii pârâtului A. de lucrător al Securităţii.

Instanţa de fond, analizând materialul probator depus de către reclamantul CNSAS, a concluzionat în sensul că ar fi îndeplinite condiţiile prevăzute de dispoziţiile art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008, şi aceasta este şi concluzia instanţei de control judiciar.

Astfel, potrivit art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008 "lucrător al securităţii" este orice persoană care, având calitatea de ofiţer sau subofiţer al Securităţii sau al Miliţiei cu atribuţii pe linie de Securitate, inclusiv ofiţer acoperit, în perioada 1945 - 1989, a desfăşurat activităţi prin care a suprimat sau îngrădit drepturi şi libertăţi fundamentale ale omului.

Recurentul-pârât A. îndeplineşte prima din aceste condiţii, deoarece în anul 1985 a avut gradul de maior în cadrul IPJ Cluj şi, în această calitate, a participat, în data de 04.07.1985, la efectuarea unei percheziţii la domiciliul numitului B., măsură dispusă în cadrul dosarului informativ nr. x, deschis de către Inspectoratul Judeţean Cluj - Securitate - Serviciul I/B nr. x, pentru numita C.

Deşi, potrivit autorizaţiei de percheziţie domiciliară, motivarea actului de procedură penală era faptul că persoana percheziţionată este deţinătoare de aur şi valută, în urma percheziţiei au fost ridicate diverse manuscrise şi lucrări dactilografiate, care aveau legătură doar cu obiectul dosarului de urmărire informativă. Recurentul-pârât a semnat procesul-verbal întocmit în urma efectuării percheziţiei, care atesta că, în afară de înscrisuri, nu au mai fost ridicate alte bunuri sau valori.

Aceste date dovedesc, fără echivoc, imixtiunea recurentului în viaţa privată a titularului cererii de verificare, recurentul participând la punerea în executare a unei măsuri care, în mod evident, au fost de natură a îngrădi drepturi şi libertăţi fundamentale ale persoanei urmărite, anume dreptul la viaţă privată, recunoscut şi garantat, atât de Constituţia României din 1965, cât şi de Declaraţia Universală a Drepturilor Omului adoptată de Adunarea Generală a ONU la 10 decembrie 1948 şi semnată şi de România la 14 decembrie 1955.

Exerciţiul drepturilor şi libertăţilor fundamentale poate fi restrâns pentru protejarea unui interes legitim public, dar ingerinţa este admisibilă numai dacă este necesară într-o societate democratică, este proporţională cu situaţia care a determinat-o şi nu aduce atingere existenţei dreptului sau a libertăţii înseşi.

În speţă, însă, acţiunea recurentului-pârât nu s-a încadrat în limitele expuse mai sus, percheziţia neavând legătură cu apărarea ordinii publice, ci cu interesele politice ale regimului comunist.

Susţinerile recurentului privind faptul că activitatea sa s-ar fi circumscris ordinelor de serviciu, pe care recurentul avea obligaţia de a le executa, nu sunt de natură a îndepărta aplicarea dispoziţiilor O.U.G. nr. 24/2008, nefiind, de altfel, nici incluse printre cauzele de exonerare prevăzute de acest act normativ.

Este irelevant, de asemenea, dacă recurentul ar fi avut doar calitatea de ofiţer de Miliţie, fără a figura în evidenţele DSS, probele propuse în acest sens nefiind utile cauzei, în condiţiile în care recurentul a luat parte la acte de procedură penală efectuate într-un dosar informativ, similar unui ofiţer al Securităţii, fiind, astfel, îndeplinită condiţia avută în vedere de dispoziţiile art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008.

Pentru considerentele expuse, nefiind identificate motive de casare a hotărârii atacate, în temeiul dispoziţiilor art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 şi art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va dispune respingerea recursului declarat de pârâtul A., ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâtul A. împotriva Sentinţei civile nr. 2.119 din 3 iulie 2014 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 27 martie 2018.

Procesat de ED