EU-Funded Farm Financing Withdrawal Upheld; Appeal Rejected as Unfounded

Deliberând, constată următoarele:

Circumstanţele cauzei

1. Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, la data de 12 decembrie 2014, contestatoarea PFA A. a solicitat în contradictoriu cu intimata Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale anularea Deciziei nr. 23865 din 11.07.2014 şi anularea titlului de creanţă - procesul-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare încheiat la data de 28.04.2014 şi înregistrat sub nr. x din 07.05.2014 şi a actelor subsecvente emise ca urmare a titlului de creanţă.

2. Prin Sentinţa nr. 105/2015 pronunţată în data de 2 martie 2015, Curtea de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, a respins acţiunea formulată de contestatorul PFA A., în contradictoriu cu intimata Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale.

Motivele de casare invocate în cauză

3. Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs la data de 27 aprilie 2015 contestatoarea PFA A. care, invocând prevederile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 Noul C. proc. civ., a solicitat casarea sentinţei iar în rejudecarea cauzei să se dispună admiterea contestaţiei formulate, anularea Deciziei nr. 23865 din 11.07.2014 şi a titlului de creanţă - procesul-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare încheiat la data de 28.04.2014.

În susţinerea recursului se arată că sentinţa cuprinde motive contradictorii şi străine de natura cauzei şi, de asemenea, că a fost pronunţată cu încălcarea normelor de drept material incidente în cauză deoarece nu ţine cont de următoarele aspecte:

- prin procesul-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x din 07.05.2014, a cărui anulare a fost solicitată, s-a reţinut drept neregulă faptul că recurenta nu a respectat amplasamentul prevăzut în cererea de finanţare; sancţiunea retragerii finanţării s-a dispus însă pentru alte fapte, ceea ce atrage nulitatea procesului-verbal;

- faptele au fost greşit reţinute de instanţă în condiţiile în care, printr-un proces-verbal anterior celui contestat (întocmit la data de 25.11.2013), s-a constatat că au fost îndeplinite obiectivele proiectului pentru care a fost acordată finanţarea; or, câteva luni mai târziu, la 07.05.2014, s-a reţinut contrariul; recurentul reiterează apărările invocate în faţa instanţei de fond cu privire la modalitatea în care a fost făcută constatare faptelor de către autoritatea intimată;

- a fost încălcat principiul proporţionalităţii, aşa cum a fost conturat de practica judiciară a Curţii de Justiţie a Uniunii Europene (sunt citate cauzele C-58/08, C-146/05 şi Comisia vs. Partheon).

În dovedirea motivelor de recurs au fost depuse înscrisuri întocmite în cursul derulării proiectului finanţat de intimată.

4. Prin întâmpinare, intimata Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale a solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat.

Analiza motivelor de casare

12. Examinând sentinţa recurată prin raportare la motivele de casare invocate în cauză, luând în considerare argumentele părţilor, actele şi lucrările dosarului precum şi dispoziţiile legale incidente, Înalta Curte constată că recursul este neîntemeiat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

13. Potrivit art. 488 alin. (1) C. proc. civ., casarea unei hotărâri se poate cere pentru motivele de nelegalitate expres arătate la pct. 1 - 8.

Recurentul a indicat de drept motiv de casare pct. 6 şi 8, primul referitor la situaţia când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei iar cel de-al doilea la încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material.

14. Primul motiv de casare este neîntemeiat în condiţiile în care sentinţa respectă exigenţele impuse de art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., arătând motivele de fapt şi de drept care au format convingerea instanţei şi indicând într-o manieră suficientă argumentele pentru care au fost respinse criticile reclamantei.

Astfel, în baza probelor administrate instanţa a reţinut că reclamanta nu a cultivat întreaga suprafaţă la care s-a obligat prin proiectul de finanţare (0,072 ha cultură de brad în loc de 0,22 ha şi 0,033 ha cultură de trandafir în loc de 0,08 ha), că situaţia din teren era necorespunzătoare pentru dezvoltarea corespunzătoare a plantelor (terenul era îmburuienat ca urmare a neexecutării lucrărilor de întreţinere, plantele nu aveau aspect comercial, etc.) şi că nu s-a realizat planul de afaceri care a stat la baza admiterii cererii de finanţare, în acest fel fiind nerespectate pct. 8 şi 9 din formularul F ataşat cererii de finanţare.

De asemenea, instanţa a respins motivat toate argumentele reclamantei, atât cele referitoare la starea fapt cât şi la chestiunile de drept, indicând expres dispoziţiile contractuale încălcate de reclamantă şi arătând de ce, în condiţiile date, principiul proporţionalităţii nu poate conduce la menţinerea unei părţi din finanţare.

Dispoziţiile art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ. nu obligă instanţa să răspundă tuturor argumentelor avansate de parte, acestea putând fi analizate global, printr-un raţionament juridic de sinteză ori luând în considerare un singur aspect considerat esenţial, astfel că omisiunea de a cerceta un anumit argument sau o afirmaţie nu constituie automat motiv de casare a sentinţei. Pentru a avea această consecinţă, omisiunea trebuie să fie decisivă, să afecteze echitatea procedurii, să denote lipsa de "ascultare" a părţii, ceea ce nu este cazul în speţă.

15. Tot neîntemeiat este şi cel de-al doilea motiv de casare.

Astfel, referitor la prima critică, Înalta Curte constată că procesul-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x din 07.05.2014 întocmit de Agenţia de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit (denumită în prezent Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale, AFIR, intimată în prezenta cauză) indică expres, în capitolele 5, 6 şi 7, motivele de fapt (nerespectarea planului de afaceri ataşat cererii de finanţare şi nerespectarea obiectivului referitor la creşterea veniturilor exploataţie din Fişa de măsuri 112), precum şi pe cele de drept (art. 2 alin. (1) din O.U.G. nr. 66/2011, Ghida solicitantului şi Fişa măsurii 112 şi prevederile corespunzătoare din contractul de finanţare) pentru care retrage finanţarea acordată recurentei.

Este adevărat că în cuprinsul capitolului 8 din procesul-verbal, intitulat "Concluziile activităţii de verificare" se afirmă, printre altele, că recurentul "nu respectă amplasamentul prevăzut în planul de finanţare" dar afirmaţia, deşi inexactă, nu afectează legalitatea procesului-verbal, cum bine a arătat instanţa de fond, deoarece trebuie înţeleasă în contextul întregului act, care detaliază faptele constatate. Motivele reale de fapt pentru care a fost retrasă finanţarea sunt arătate în capitolele 5 şi 6 şi rezumate în capitolul 8.

16. Referitor la procesul-verbal întocmit la data de 25.11.2013, Înalta Curte constată că are natura unui act preparator întocmit în cadrul procedurii de verificare a implementării proiectului. Faptele menţionate la pct. 6 din acest document, referitoare la întinderea reală a suprafeţelor cultivate, sunt identice cu cele care au stat la baza retragerii finanţării. Procesul-verbal face menţiunea expresă că menţinerea eligibilităţii finanţării va face obiectul unei analize ulterioare.

Aşadar, nu există contradicţii între cele două procese-verbale.

Pe de altă parte, recurentul avea posibilitatea să corecteze neregulile constatate şi să comunice această împrejurare intimatei, ceea ce însă nu s-a întâmplat.

17. În ce priveşte reiterarea apărărilor invocate în faţa instanţei de fond cu privire la constatarea faptelor de către autoritatea intimată, Înalta Curte reaminteşte recurentei că verificarea stării de fapt nu poate face obiectul recursului care, după cum s-a arătat (pct. 13 din prezentele considerente), poate fi exercitat exclusiv pentru motive de nelegalitate.

18. În sfârşit, Înalta Curte confirmă sentinţa şi referitor la principiul proporţionalităţii. Într-adevăr, din cuprinsul prevederilor art. 11 (3) din Anexa 1 la Contractul de finanţare şi din art. 16 din Anexa 1 la Prevederile generale ale contractului de finanţare rezultă că în caz de neregulă beneficiarul va restitui integral finanţarea.

Este adevărat că autoritatea are o anumită marjă de apreciere dar Înalta Curte, la fel ca şi instanţa de fond, consideră că aceasta a fost respectată în condiţiile în care recurentul a încălcat în bună parte obligaţiile la care s-a obligat prin contract. Practica judiciară a Curţii de Justiţie a Uniunii Europene nu este diferită iar hotărârile la care recurentul face trimitere nu justifică retragerea parţială a finanţării atunci când obiectele proiectului care a stat la baza admiterii cererii de finanţare nu au fost atinse.

19. Aşa fiind, în temeiul art. 20 din Legea nr. 554/2004 raportat la art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 şi art. 497 C. proc. civ., recursul urmează să fie respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanta PFA A. împotriva Sentinţei nr. 105/2015 din 2 martie 2015 a Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 27 martie 2018.

Procesat de ED