Disciplinary sanction issued under quality review procedure instead of mandatory disciplinary process violates auditor's procedural rights

Deliberând, constată următoarele:

Circumstanţele cauzei

1. Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 26.06.2014 pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, reclamanta SC A. SRL a solicitat în contradictoriu cu pârâta Camera Auditorilor Financiari din România, anularea Hotărârii nr. 02/DIS/2014 emisă de pârâtă, precum şi suspendarea executării actului administrativ până la soluţionarea irevocabilă a cauzei.

2. Prin Sentinţa civilă nr. 8.312 pronunţată în data de 11 decembrie 2014, Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal, a admis excepţia de necompetenţă materială şi a dispus declinarea competenţei de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, prin raportare la dispoziţiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 şi art. 5 alin. (1) şi (2) şi 6 alin. (1) şi (2) din O.U.G. nr. 75/1999.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, la data de 02.04.2015.

Prin încheierea din data de 26.01.2015 Curtea a admis cererea de suspendare formulată de reclamantă şi a dispus suspendarea actului contestat, potrivit dispoziţiilor art. 15 din Legea nr. 554/2004.

Ulterior, prin Sentinţa nr. 556/2014 pronunţată în data de 2 martie 2015, aceiaşi instanţă a admis în parte contestaţia şi a dispus anularea Hotărârii nr. 02/DIS/2014 emisă de pârâtă, privind sancţionarea reclamantei cu "avertisment scris" de asemenea, a obligat pârâta la plata de despăgubiri în sumă de 11.636 RON şi la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 370 RON.

Motivele de casare invocate în cauză

3. Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs Camera Auditorilor Financiari din România care, invocând prevederile art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 8 C. proc. civ., a solicitat casarea hotărârii şi trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanţe.

Referitor la primul motiv de casare arată că prima instanţă a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii, respectiv principiile disponibilităţii, contradictorialităţii şi dreptului la apărare deoarece a pronunţat hotărârea în temeiul altor argumente decât cele prezentate de contestatoare. Astfel, prin acţiunea introductivă s-a invocat drept motiv de nulitate încălcarea dispoziţiilor art. 9 alin. (1) lit. b), art. 11, art. 17 alin. (2) - (4), art. 19 şi art. 25 din Hotărârea Camerei Auditorilor Financiari din România (CAFR) nr. 125/2008 şi art. 79 alin. (1) - (2) şi (4) - (5) şi art. 80 alin. (3) - (5) din H.G. nr. 433/2011, iar instanţa a admis acţiunea cu motivarea că procedura desfăşurată de autoritatea publică pârâtă nu se putea finaliza cu sancţionarea disciplinară a reclamantei contestatoare.

În plus, respingând cererile în probaţiune propuse de autoritate, instanţa nu a mai cercetat faptele deduse judecăţii şi nici gravitatea acestora.

4. Referitor la cel de-al doilea motiv de casare, se arată că hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material deoarece instanţa a omis să coroboreze dispoziţiile Hotărârii CAFR nr. 50/2012, în temeiul căreia s-a desfăşurat procedura de soluţionare a obiecţiunilor formulate de reclamantă, cu dispoziţiile Hotărârii CAFR nr. 128/2008, care reglementează procedura disciplinară a membrilor CAFR şi cu dispoziţiile H.G. nr. 433/2011 care reglementează organizarea şi funcţionarea CAFR. Din această coroborare, recurenta trage concluzia că procedura de soluţionare a obiecţiunilor reglementată de Hotărârea 50/2012 reprezintă o procedură de cercetare disciplinară specială care face posibilă aplicarea de sancţiuni disciplinare potrivit Hotărârii nr. 128/2008.

De asemenea, sentinţa încalcă dispoziţiile art. 9 alin. (1) lit. b), art. 11, art. 17 alin. (2) - (4), art. 19 şi art. 25 din Hotărârea CAFR nr. 125/2008 şi art. 79 alin. (1) - (2) şi (4) - (5) şi art. 80 alin. (3) - (5) din H.G. nr. 433/2011, invocate de reclamantă prin acţiune, deoarece actul contestat respectă toate aceste dispoziţii, astfel încât nu există motiv de anulare a sa.

5. Intimata SC A. SRL nu a formulat întâmpinare, în schimb prin concluziile scrise depuse la dosarul cauzei a solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat.

De asemenea, a depus la dosarul cauzei o copie de pe Raportul întocmit în urma investigaţiei dispusă prin Ordinul preşedintelui Consiliului Concurenţei nr. 357 din 10.09.2014 prin care s-a constatat încălcarea de către recurenta CAFR a regulilor de concurenţă, pretinzând că are legătură cu faptele pentru care intimata a fost sancţionată prin Hotărârii CAFR nr. 02/DIS/2014, a cărei anulare a fost dispusă de instanţa de fond.

Analiza motivelor de casare

6. Examinând sentinţa recurată prin raportare la motivele de casare invocate în cauză, luând în considerare argumentele părţilor, actele şi lucrările dosarului precum şi dispoziţiile legale incidente, Înalta Curte constată că recursul este neîntemeiat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

7. Cu titlu preliminar, Înalta Curte observă că, în esenţă, Curtea de Apel Bucureşti a anulat Hotărârii CAFR nr. 02/DIS/2014 prin care reclamanta intimată SC A. SRL a fost sancţionată cu "avertisment scris", aplicat în temeiul art. 73 alin. (1) lit. b) din Regulamentului de organizare şi funcţionare a CAFR aprobat prin H.G. nr. 433/2011, cu motivarea că în cauză nu a fost urmată procedura disciplinară reglementată de Hotărârea CAFR nr. 125/2008, ci o procedură distinctă reglementată de Hotărârile CAFR nr. 168/2010 şi nr. 50/2012.

8. La data faptelor, procedura disciplinară a membrilor CAFR era reglementată de:

- Capitolul X din Regulamentul de organizare şi funcţionare a Camerei Auditorilor Financiari din România aprobat prin H.G. nr. 433/2011;

- Hotărârea CAFR nr. 125/2008 pentru aprobarea Regulamentului privind stabilirea răspunderii disciplinare a membrilor Camerei Auditorilor Financiari din România.

9. Distinct de aceste acte normative adoptate în materie disciplinară de către Guvernul României şi CAFR, intimata CAFR a adoptat acte administrative cu caracter normativ în domeniul revizuirii calităţii de audit financiar, dintre acestea relevante fiind:

- Hotărârea CAFR nr. 168/2010 pentru aprobarea Normelor privind revizuirea calităţii activităţii de audit financiar şi a altor activităţi desfăşurate de auditorii financiari;

- Hotărârea CAFR nr. 50/2012 pentru aprobarea Normelor privind aplicarea art. 17 alin. (2) lit. c) din Normele privind revizuirea calităţii activităţii de audit financiar şi a altor activităţi desfăşurate de auditorii financiari, aprobate prin Hotărârea Consiliului Camerei.

10. Cu privire la motivul de casare întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. (instanţa a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii):

Criticile recurentei sunt neîntemeiate.

Astfel, principiul disponibilităţii şi în special dispoziţiile art. 9 alin. (2) C. proc. civ., potrivit cărora obiectul şi limitele procesului sunt stabilite prin cererile şi apărările părţilor, nu împiedică instanţa să-şi ordoneze raţionamentul pe care îşi întemeiază soluţia după cum crede de cuviinţă. Cererile şi apărările părţilor dau limitele procesului dar nu epuizează conţinutul acestuia iar instanţa este chemată să dea interpretarea corectă şi să aplice legea în litera şi spiritul ei, fără să se rezume sau să îşi însuşească ad litteram argumentele părţilor.

Invocând dispoziţiile art. 9 alin. (1) lit. b), art. 11, art. 17 alin. (2) - (4), art. 19 şi art. 25 din Hotărârea CAFR nr. 125/2008 şi art. 79 alin. (1) - (2) şi (4) - (5) şi art. 80 alin. (3) - (5) din H.G. nr. 433/2011, reclamanta intimată a pus în discuţie, printre altele, procedura în temeiul căreia a fost sancţionată. Aşadar, apărarea îşi are originea în cererea de chemare în judecată şi în voinţa reclamantei şi nu reprezintă un "adaos", o apărare nouă, adăugată de instanţa de fond.

De asemenea, chestiunea a fost discutată în contradictoriu cu părţile, aşa cum rezultă din chiar cuprinsul cererii de recurs care citează pe larg din cuprinsul încheierii de şedinţă din data de 23.02.2015 arătând că instanţa a solicitat precizări în legătură cu procedura aplicată reclamantei şi cu posibilitatea finalizării printr-o sancţiune disciplinară a procedurii urmate în fapt de pârâtă.

În aceste condiţii, Înalta Curte nu constată niciun motiv de nulitate a hotărârii care să rezulte din încălcarea unor principii fundamentale ale procesului civil, cum sunt cele care garantează disponibilitatea, dreptul la apărare, contradictorialitatea şi, în final, dreptul la un proces echitabil.

Referitor la respingerea cererilor în probaţiune, critica este de asemenea neîntemeiată, deoarece, pentru a fi administrată, orice probă trebuie să fie nu numai pertinentă (să aibă legătură cu cauza) ci şi utilă şi concludentă. Or, după cum se va arăta mai jos, soluţia pronunţată pe fond este legală raportat la probele deja administrate.

11. Cu privire la motivul de casare întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. (hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material), se reţin următoarele:

În acord cu instanţa de fond, Înalta Curte constată că procedura disciplinară şi procedura de revizuire a calităţii în materia auditului financiar sunt distincte deoarece obiectul, scopul şi funcţiile lor sunt diferite.

De aceea, nu poate fi primită propunerea recurentei de interpretare coroborată a textelor deoarece s-ar ajunge la o lege terţă, în care actele întocmite în cadrul unei proceduri ar substitui actele care ar fi trebuit întocmite în cadrul celeilalte. Altfel spus, fără o dispoziţie legală expresă care să facă posibilă ca actele de control întocmite în cadrul procedurii revizuirii calităţii să producă efecte în materie disciplinară, argumentul recurentei este neîntemeiat.

Drept urmare, sentinţa recurată este legală şi sub acest aspect.

12. Referitor la Raportul întocmit în urma investigaţiei dispusă prin Ordinul preşedintelui Consiliului Concurenţei nr. 357 din 10.09.2014 prin care s-a constatat încălcarea de către recurenta CAFR a regulilor de concurenţă, depus la dosarul cauzei de intimată, Înalta Curte constată că pune în discuţie o chestiune nouă care excede obiectului prezentei cauze.

13. Aşa fiind, în temeiul art. 20 din Legea nr. 554/2004 raportat la art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 8 şi art. 497 C. proc. civ., recursul urmează să fie respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâta Camera Auditorilor Financiari din România împotriva Sentinţei civile nr. 556/2014 din 2 martie 2015 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 27 martie 2018.

Procesat de ED