Unripe claim for Natura 2000 forest compensation due to missing government methodological norms

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Craiova la data de 29 iunie 2015, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Mediului, Apelor şi Pădurilor, ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună, urmare a refuzului nejustificat al pârâtului, exprimat în Adresa nr. x din 7 aprilie 2015, de acordare a compensaţiilor solicitate cu titlu de ajutor de stat aferent anului 2011, următoarele:

- obligarea pârâtului la plata sumei de 143.283,87 RON, reprezentând contravaloarea produselor de masă lemnoasă pe care nu le-au putut recolta în calitate de proprietari pentru suprafaţa de pădure de 928,60 ha, situată în zona de conservare totală - tipul funcţional T2, cu titlu de compensaţii/ajutoare de stat, datorită funcţiilor de protecţie stabilite de aranjamentele silvice care au determinat restricţii în recoltarea de masă lemnoasă, aferente anului 2011.

- obligarea pârâtului la plata dobânzilor calculate asupra debitului principal în cuantum de 143.283,87 RON, începând cel puţin cu data de 19 noiembrie 2014 - dată la care creanţa a devenit exigibilă, respectiv data la care a înaintat Cererea nr. x către ITRSV Râmnicu Vâlcea (actualmente CRSC Râmnicu Vâlcea);

- obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

Prin Sentinţa nr. 398/2015 din 6 octombrie 2015, Curtea de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal a dispus următoarele:

- a admis acţiunea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Mediului, Apelor şi Pădurilor;

- a obligat pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 143.283,87 RON, cu titlu de compensaţie aferentă anului 2011, precum şi a dobânzii legale aferente acestei sume, de la data de 7 aprilie 2015 până la plata debitului integral;

- a obligat pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 5.250 RON, cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâtul Ministerul Mediului, Apelor şi Pădurilor, invocând dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din noul C. proc. civ.

În motivarea recursului declarat se arată că sunt incidente dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 în ceea ce priveşte nelegalitatea hotărârii recurate, prin prisma faptului că prima instanţă în mod eronat a admis cererea de chemare în judecată, hotărârea pronunţată fiind dată cu aplicarea greşită a normelor de drept material.

Arată recurentul că Ministerul Mediului, Apelor şi Pădurilor, chiar în calitatea sa de autoritate publică centrală care răspunde de silvicultură, aşa cum se menţionează în hotărârea supusă recurării, nu poate dispune plata ajutoarelor de stat/compensaţiilor acordate proprietarilor de terenuri forestiere, situate în arii naturale protejate, în care au fost instituite măsuri de protecţie, prin încălcarea prevederilor legale incidente în materia speţei, dedusă judecăţii.

Apreciază recurentul că instanţa de fond a omis, în pronunţarea hotărârii, aspectul potrivit căruia în lipsa avizelor acordate de către toate instituţiile de specialitate implicate, acesta nu poate proceda la acordarea sumelor solicitate de reclamantă drept compensaţii şi dispuse de instanţă, prin hotărârea recurată.

În opinia recurentului, datorită faptului că procedura internă necesară acordării ajutoarelor de stat/compensaţiilor, vizate de Decizia Comisiei Europene nu a fost finalizată, în condiţiile în care nu a fost adoptată şi publicată în Monitorul Oficial al României Hotărârea Guvernului pentru aprobarea Normelor metodologice de acordare, utilizare şi control a ajutorului de stat pentru compensaţii, nu există baza legală privind acordarea acestora.

Se arată în motivele de recurs că, în speţă, atât timp cât documentele ce ar fi trebuit avizate de către instituţiile abilitate, conform prevederilor legale, nu au trecut prin această procedură, nu se poate considera că reclamanta a dovedit în mod concret întinderea prejudiciului invocat, sumele solicitate cu titlu de compensaţii fiind stabilite fără nicio detaliere concretă, fundamentate pe un mod de calcul prevăzut de lege, aplicabil situaţiei juridice invocate de aceasta.

În lipsa unor Norme Metodologice de acordare, utilizare şi control a ajutoarelor de stat nu pot fi verificate şi avizate formularele de decont justificativ, pentru acordarea de compensaţii de către autorităţile abilitate în acest sens.

Arată recurentul că în speţă nu se poate reţine culpa acestuia, având în vedere că, în lipsa normelor metodologice, documentaţia înaintată nu are o bază legală de calculaţie privind stabilirea întinderii prejudiciilor solicitate cu titlu de compensaţii, a verificării/avizării acestora de către instituţiile abilitate, implicit a efectuării plăţii.

Subliniază recurentul că a întreprins toate demersurile ce îi reveneau conform atribuţiilor sale, prin elaborarea proiectului de Hotărâre a Guvernului pentru aprobarea Normelor Metodologice de acordare, utilizare şi control a ajutoarelor de stat privind acordarea de compensaţii, aflat în acest moment în procedura de avizare externă.

În opinia recurentului, creanţa solicitată de reclamantă cu titlu de compensaţii, nu are un caracter cert, lichid şi exigibil, existenţa certă a acesteia fiind condiţionată de promulgarea unor norme metodologice prin care să fie calculată concret întinderea acestora.

Apreciază recurentul că dobânzile legale, calculate asupra presupusului debit principal, nu sunt justificate. Chiar reclamanta menţionează faptul că sumele solicitate reprezintă acoperirea prejudiciului produs ca urmare a limitărilor aduse drepturile sale printr-o dispoziţie legală. Pentru a fi acoperit, prejudiciul trebuie să fie cert înainte de toate, existenţa sa trebuie să fie sigură, neîndoielnică şi să poată fi stabilită întinderea sa.

Punctează recurentul că, potrivit prevederilor legale, acordarea ajutoarelor de stat, respectiv plata compensaţiilor solicitate de către intimata-reclamantă, este condiţionată de îndeplinirea a două condiţii cumulative, în baza cărora se pot acorda ajutoarele de stat, pentru persoane fizice şi juridice care deţin păduri incluse în zonele TI şi T2, din siturile Natura 2000, respectiv:

1. emiterea Deciziei Comisiei Europene nr. C(2012) 5166 final din 19 iulie 2012, condiţie care a fost îndeplinită;

2. adoptarea şi publicarea în Monitorul Oficial a Hotărârii Guvernului pentru aprobarea normelor metodologice de acordare, utilizare şi control a ajutorului de stat pentru compensaţii reprezentând contravaloarea masei lemnoase pe care proprietarii nu o recoltează datorită funcţiilor de protecţie stabilite prin amenajamente silvice, necesare acoperirii costurilor reclamate de gestionarea durabilă a pădurilor, condiţie ce nu a fost îndeplinită.

Astfel, ajutoarele de stat se vor acorda numai după aprobarea şi publicarea proiectului de Hotărâre a Guvernului mai sus menţionat în Monitorul Oficial al României, în limita fondurilor alocate în buget cu această destinaţie, conform Deciziei Europene nr. C(2012) 5166.

Condiţia impusă de Decizia Comisiei Europene nr. C(2012) 5166, referitor la posibilitatea acordării ajutoarelor de stat, în speţă, acordarea de compensaţii, nu este îndeplinită.

Se mai arată în motivele de recurs că dreptul reclamantei de acordare a ajutoarelor de stat privind compensaţiile aferente anului 2011, pentru terenuri forestiere deţinute în proprietate şi situate în arii naturale protejate, supuse unor restricţii de folosinţă, nu a fost încălcat şi nici infirmat, sub adresa de răspuns adresată reclamantei, ci, coroborat cu prevederile legale în drept, ajutoarele de stat se vor acorda numai după aprobarea şi publicarea proiectului de Hotărâre a Guvernului mai sus menţionat, în Monitorul Oficial al României, în limita fondurilor alocate în buget cu această destinaţie, conform Deciziei Europene nr. C(2012) 5166.

În opinia recurentului, este evident că nu ne aflăm în faţa unui refuz nejustificat al acestuia, emis cu exces de putere, ci, dimpotrivă, prin adresa emisă către reclamantă, acesta nu a procedat decât la respectarea legislaţiei interne privind acordarea ajutoarelor de stat reprezentând compensaţii, cât şi a legislaţiei comunitare, impusă prin condiţia Deciziei Comisiei Europene nr. C(2012) 5166 final din 19 iulie 2012.

Punctează recurentul că în lipsa cadrului juridic care să permită calcularea, avizarea şi decontarea compensaţiilor solicitate, în lipsa avizelor acordate de către toate instituţiile de specialitate implicate, respectiv a unor norme metodologice de calcul şi acordare a ajutoarelor de stat/compensaţiilor, pârâtul nu poate proceda la acordarea sumelor solicitate de reclamantă.

Solicită admiterea recursului, casarea în întregime a hotărârii atacate şi, pe cale de consecinţă, rejudecând cauza în fond, respingerea acţiunii intimatei-reclamante A., drept inadmisibilă şi netemeinică.

Prin Raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului ce formează obiectul acestei cauze, în urma verificării îndeplinirii condiţiilor de admisibilitate prevăzute de dispoziţiile art. 486 şi ale art. 487 din C. proc. civ. republicat, s-a reţinut că cererea de recurs îndeplineşte atât cerinţele de formă prevăzute la art. 486 alin. (1) lit. a) şi c) - e) C. proc. civ., cât şi cerinţele prevăzute de art. 486 alin. (2) C. proc. civ., că recursul a fost declarat şi motivat cu respectarea termenului prevăzut de art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, privind contenciosul administrativ, respectiv că este admisibil în principiu.

Raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) din Noul C. proc. civ., a fost analizat în completul de filtru, fiind comunicat părţilor în baza încheierii de şedinţă din data de 8 iunie 2017, în conformitate cu dispoziţiile art. 493 alin. (4) din Noul C. proc. civ.

Părţile nu au formulat puncte de vedere cu privire la raportul întocmit în cauză.

Examinând cauza şi sentinţa atacată, în raport cu actele şi lucrările dosarului, cu motivele invocate de recurent, precum şi cu dispoziţiile legale incidente în cauză, Înalta Curte constată că recursul declarat este fondat, urmând a fi admis, în limitele şi pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.

Instanţa a fost învestită cu cererea prin care reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Mediului, Apelor şi Pădurilor, ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună, urmare a refuzului nejustificat al pârâtului, exprimat în Adresa nr. x din 7 aprilie 2015, de acordare a compensaţiilor solicitate cu titlu de ajutor de stat aferent anului 2011, următoarele:

- obligarea pârâtului la plata sumei de 143.283,87 RON, reprezentând contravaloarea produselor de masă lemnoasă pe care nu le-au putut recolta în calitate de proprietari pentru suprafaţa de pădure de 928,60 ha, situată în zona de conservare totală - tipul funcţional T2, cu titlu de compensaţii/ajutoare de stat, datorită funcţiilor de protecţie stabilite de aranjamentele silvice care au determinat restricţii în recoltarea de masă lemnoasă, aferente anului 2011.

- obligarea pârâtului la plata dobânzilor calculate asupra debitului principal în cuantum de 143.283,87 RON, începând cel puţin cu data de 19 noiembrie 2014 - dată la care creanţa a devenit exigibilă, respectiv data la care a înaintat Cererea nr. x către ITRSV Râmnicu Vâlcea (actualmente CRSC Râmnicu Vâlcea);

- obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

Pârâtul Ministerul Mediului, Apelor şi Pădurilor a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acţiunii ca inadmisibilă şi netemeinică.

Prin Sentinţa recurată, Curtea de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal a dispus următoarele:

- a admis acţiunea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Mediului, Apelor şi Pădurilor;

- a obligat pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 143.283,87 RON, cu titlu de compensaţie aferentă anului 2011, precum şi a dobânzii legale aferente acestei sume, de la data de 7 aprilie 2015 până la plata debitului integral;

- a obligat pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 5.250 RON, cheltuieli de judecată.

Analizând sentinţa atacată, prin prisma criticilor formulate de recurent, a apărărilor expuse în întâmpinarea intimatei, Înalta Curte apreciază că recursul este fondat.

Pentru a ajunge la această soluţie instanţa a constatat că, în cauză, motivul de recurs invocat, prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. este întemeiat, şi că instanţa de fond a făcut, prin sentinţa pronunţată, prin raportare la circumstanţele de fapt ale litigiului, o greşită interpretare şi aplicare a normelor de drept material aplicabile.

Relevante pentru problema de drept aflată în discuţie sunt dezlegările cuprinse în Decizia nr. 36 din 23 noiembrie 2015, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept.

Prin această decizie, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a stabilit că, pentru acordarea compensaţiilor prevăzute de art. 97 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 46/2008 privind Codul silvic, republicată, şi de art. 4 lit. s) pct. 4 din Ordonanţa Guvernului nr. 14/2010 privind măsuri financiare pentru reglementarea ajutoarelor de stat acordate producătorilor agricoli, începând cu anul 2010, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 74/2010, cu modificările şi completările ulterioare, după data de 1 ianuarie 2010, trebuie să existe decizia favorabilă a Comisiei Europene privind ajutorul de stat şi să fie adoptate normele metodologice ulterioare, în condiţiile art. 5 din Ordonanţa Guvernului nr. 14/2010.

Or, absenţa normelor metodologice anterior menţionate a fost motivul refuzului de plată a compensaţiilor, prin adresa contestată comunicându-se reclamantei imposibilitatea acordării compensaţiilor solicitate ca urmare a faptului că nu a fost elaborată metodologia de calcul a acestora.

Astfel, prin Adresa nr. x din 7 aprilie 2015, emisă de Ministerul Mediului, Apelor şi Pădurilor raportat la anul 2013, pârâtul i-a comunicat refuzul la solicitările sus menţionate cu privire la acordarea compensaţiilor şi dobânzilor aferente anului 2011.

Aşa cum s-a reţinut în considerentele deciziei Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie anterior menţionate - hotărâre prealabilă pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, pronunţată în condiţiile art. 521 C. proc. civ., plata compensaţiilor este condiţionată de adoptarea normelor metodologice, contrar celor reţinute de prima instanţă.

În concordanţă cu considerentele Deciziei nr. 36/2015, Înalta Curte reţine că măsurile de compensare, sub forma ajutorului de stat, stabilite prin dispoziţiile art. 97 alin. (1) lit. b) din Codul silvic, au ca obiectiv acoperirea costurilor reclamate de gestionarea durabilă a pădurilor situate în siturile de importanţă comunitară Natura 2000.

Prin Hotărârea Guvernului nr. 861/2009 au fost aprobate Normele metodologice de acordare, utilizare şi control al sumelor anuale destinate gestionării durabile a fondului forestier proprietate privată a persoanelor fizice şi juridice şi a celui proprietate publică şi privată a unităţilor administrativ-teritoriale.

Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale a comunicat Comisiei Europene, în anul 2007, măsurile de sprijin existente în domeniul agriculturii, dezvoltării rurale, precum şi cele aplicabile în sectorul forestier, prevăzute în Hotărârea Guvernului nr. 1.071/2006 privind aprobarea Normelor metodologice pentru acordarea, utilizarea şi controlul sumelor destinate proprietarilor de păduri pentru gestionarea durabilă a acestora (care a fost abrogată prin Hotărârea Guvernului nr. 861/2009).

Până la data de 31 decembrie 2009 nu s-a pus problema conformării măsurilor de ajutor de stat aflate în discuţie cu legislaţia europeană, în acest sens fiind prevederile anexei nr. V pct. 3 "Agricultura" lit. (b) din Tratatul privind aderarea Bulgariei şi României la Uniunea Europeană, ratificat prin Legea nr. 157/2005, potrivit cărora ajutoarele acordate înainte de data aderării sunt calificate ca "ajutoare existente", în înţelesul art. III - 168 alin. (1) din Tratatul de instituire a unei Constituţii pentru Europa, "până la sfârşitul celui de-al treilea an de la data aderării".

Acest aspect a fost recunoscut atât în practica administrativă a instituţiilor publice cu competenţe în domeniu, cât şi în jurisprudenţa instanţelor de contencios administrativ.

Prin urmare, Normele metodologice aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 861/2009 se înscriu în cadrul de reglementare al "ajutoarelor de stat existente" până la sfârşitul anului 2009.

Acordarea tuturor formelor de sprijin prevăzute de legislaţia naţională se poate face, începând cu data de 1 ianuarie 2010, în baza alocaţiilor bugetare, după parcurgerea procedurii de notificare a schemelor de ajutor de stat, conform Liniilor directoare comunitare privind ajutoarele de stat în sectorul agricol şi forestier 2007 - 2013 (publicate în Jurnalul Oficial al Comunităţii Europene, seria x, nr. 319 din 27 decembrie 2006), şi adoptarea cadrului normativ intern pentru punerea în aplicare a acestora.

Astfel, în baza prevederilor art. 176 din Liniile directoare, "Comisia va declara compatibile cu articolul 87 alin. (3) lit. c) din Tratat ajutoarele de stat destinate împăduririi terenurilor agricole sau neagricole, instituirii de sisteme agroforestiere pe terenurile agricole, plăţilor Natura 2000 (...), dacă îndeplinesc condiţiile enunţate la articolele 43-49 din Regulamentul (CE) nr. 1.698/2005 şi nu depăşesc intensitatea maximă prevăzută la articolele menţionate."

Pe aspectul analizat, pentru perioada de referinţă (2011), prezintă relevanţă dispoziţiile art. 3 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 117/2006 privind procedurile naţionale în domeniul ajutorului de stat, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 137/2007, potrivit cărora "ajutorul de stat nou, supus obligaţiei de notificare, nu poate fi acordat decât după autorizarea acestuia de către Comisia Europeană sau după ce acesta este considerat a fi fost autorizat."

De asemenea, art. 6 alin. (2) din Hotărârea Guvernului nr. 861/2009 stabileşte în mod explicit faptul că "toate formele de sprijin prevăzute în Legea nr. 46/2008, cu modificările şi completările ulterioare, vor fi continuate după data de 1 ianuarie 2010 numai după primirea deciziei favorabile a Comisiei Europene privind ajutoarele de stat."

Prin Ordonanţa Guvernului nr. 14/2010 a fost stabilit cadrul juridic privind condiţiile generale pentru acordarea ajutoarelor de stat în agricultură, în conformitate cu Liniile directoare comunitare privind ajutoarele de stat în sectorul agricol şi forestier 2007 - 2013. În concret, prin art. 4 lit. s) pct. 4 din acest act normativ se conferă Guvernului competenţa de a acorda forme de ajutor de stat pentru activităţile de dezvoltare rurală, respectiv pentru plăţile Natura 2000.

În continuare, prin art. 5 din Ordonanţa Guvernului nr. 14/2010 se menţionează faptul că "normele metodologice privind modul de acordare a ajutoarelor de stat prevăzute la art. 4 se aprobă prin hotărâri ale Guvernului, cu respectarea prevederilor comunitare şi naţionale în domeniul ajutorului de stat, şi reglementează scopul, obiectivul, durata, cuantumul ajutorului exprimat ca procent din cheltuiala eligibilă şi valoare în RON, fluxurile financiare pentru acordarea ajutoarelor de stat, criteriile de eligibilitate, procedurile de implementare, supraveghere şi control."

Prin urmare, normele metodologice ce urmează a fi adoptate de către legiuitorul delegat au un rol determinant în individualizarea dreptului la compensaţii al beneficiarului, în condiţiile în care au ca obiect de reglementare atât modul de calcul, cât şi criteriile de eligibilitate, procedurile de supraveghere şi control.

În baza celor două dispoziţii normative anterior enunţate a fost elaborat proiectul de hotărâre a Guvernului privind Normele metodologice de acordare, utilizare şi control al ajutorului de stat pentru compensaţii reprezentând contravaloarea masei lemnoase pe care proprietarii nu o recoltează datorită funcţiilor de protecţie stabilite prin amenajamente silvice, necesare acoperirii costurilor reclamate de gestionarea durabilă a pădurilor situate în siturile de importanţă comunitară Natura 2000, şi a fost concepută schema de ajutor de stat pentru acordarea acestor compensaţii.

Reprezentanţa Permanentă a României pe lângă Uniunea Europeană a notificat Comisiei Europene schema de ajutor de stat, în conformitate cu prevederile art. 108 alin. (3) din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene.

Prin Decizia nr. C (2012) 5166 final din data de 19 iulie 2012 (denumită în continuare Decizia Comisiei Europene), Comisia Europeană a avizat favorabil schema de ajutor de stat prezentată în proiectul de hotărâre a Guvernului anterior arătat, apreciind că ajutoarele prevăzute în cadrul acesteia sunt compatibile cu piaţa internă.

Relevante în acest sens sunt dispoziţiile pct. 5 din Decizia Comisiei Europene în care se arată că "temeiul juridic al schemei este proiectul de hotărâre a Guvernului de aprobare a normelor metodologice pentru acordarea de ajutoare de stat pentru compensaţii reprezentând contravaloarea masei lemnoase pe care proprietarii nu o recoltează datorită funcţiilor de protecţie stabilite prin amenajamente silvice şi a costurilor reclamate de gestionarea durabilă a pădurilor."

La pct. 6 din Decizia Comisiei Europene se precizează cuantumul ajutorului compensatoriu, elementele formulei de calcul, cu referire la datele extrase din lucrarea "Statistica activităţilor din silvicultură în 2010", iar la pct. 7 din decizie se menţionează că ajutorul se aplică suprafeţelor forestiere cu funcţie de protecţie de tip T1 sau T2 situate în întregime în zona Natura 2000.

Semnificative pe aspectul analizat sunt prevederile pct. 11 din Decizia Comisiei Europene, în care se precizează faptul că "schema, care va expira la data de 31 decembrie 2013, nu va intra în vigoare decât după ce va fi aprobată de Comisie şi publicată în Monitorul Oficial al României (...)."

Ca atare, schema de ajutor de stat, având ca temei legal proiectul de hotărâre a Guvernului de aprobare a normelor metodologice, avizată favorabil prin decizia Comisiei Europene, nu poate produce efecte juridice decât după adoptarea acestui act normativ intern.

Prin urmare, contrar celor reţinute de prima instanţă, nu se poate aprecia că ar exista, în cadrul legislativ naţional, un act care reglementează domeniul specific al acordării, utilizării şi controlului sumelor anuale destinate gestionării durabile a fondului forestier.

În raport cu cele anterior prezentate se apreciază că nu poate fi primită teza potrivit căreia, după intrarea în vigoare a Ordonanţei Guvernului nr. 14/2010, Normele metodologice adoptate prin Hotărârea Guvernului nr. 861/2009 continuă să producă efecte juridice, reglementând metodologia de calcul al compensaţiilor cuvenite proprietarilor de suprafeţe forestiere cu funcţie de protecţie de tip T1 sau T2 şi care nu pot recolta masa lemnoasă de pe acestea.

Însă, se constată faptul că procedura internă necesară acordării ajutoarelor de stat vizate de Decizia Comisiei Europene nu a fost finalizată, în condiţiile în care nu a fost adoptată şi publicată în Monitorul Oficial al României hotărârea Guvernului pentru aprobarea Normelor metodologice de acordare, utilizare şi control al ajutorului de stat pentru compensaţii reprezentând contravaloarea masei lemnoase pe care proprietarii nu o recoltează datorită funcţiilor de protecţie stabilite prin amenajamente silvice, necesare acoperirii costurilor reclamate de gestionarea durabilă a pădurilor situate în siturile de importanţă comunitară Natura 2000.

Ca atare, aşa cum s-a statuat de altfel şi prin Decizia nr. 36 din 23 septembrie 2015 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în Dosarul nr. x/2015, la momentul formulării cererii de către intimată nu exista baza legală pentru acordarea compensaţiilor, în lipsa hotărârii de Guvern cu obiectul de reglementare mai sus arătat.

Pe cale de consecinţă, în lipsa cadrului normativ intern, nu se poate reţine refuzul nejustificat de soluţionare a cererii intimatei-reclamante având ca obiect acordarea de despăgubiri, în sensul reglementat de art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.

În aceste condiţii, în raport de perioada de referinţă pentru care sunt solicitate sumele cu titlu de compensaţii, respectiv anul 2011 şi în raport de cadrul legal incident în speţă, cererea de chemare în judecată apare ca fiind prematur formulată, urmând a fi respinsă în consecinţă.

În altă ordine de idei, este real faptul că situaţia juridică determinată de neîndeplinirea acestei condiţii suspensive, respectiv adoptarea hotărârii Guvernului aflate în discuţie, este aptă să lezeze dreptul la compensaţii pe care îl au proprietarii suprafeţelor forestiere cu funcţie de protecţie de tip T1 sau T2 situate în siturile de importanţă comunitară Natura 2000, însă pentru aceasta partea are la îndemână un alt remediu judiciar.

Prin urmare, instanţa constată că susţinerile şi criticile recurentului sunt întemeiate, iar instanţa de fond a pronunţat o hotărâre nelegală.

În consecinţă, pentru considerentele anterior expuse, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., raportat la art. 20 şi 28 din Legea nr. 554/2004, modificată, Înalta Curte va admite recursul declarat, va casa în parte sentinţa atacată şi, rejudecând, va respinge acţiunea reclamantei A. ca prematur formulată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de pârâtul Ministerul Mediului, Apelor şi Pădurilor (în prezent Ministerul Apelor şi Pădurilor) împotriva Sentinţei nr. 398/2015 din 6 octombrie 2015, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa recurată şi, rejudecând, respinge acţiunea reclamantei A., ca prematur formulată.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 23 martie 2018.

Procesat de GGC - LM