Tax evasion and organized crime: limits of cassation review on factual re-evaluation and penalty reduction for in-rem complaints

Asupra recursurilor în casaţie de faţă;

Examinând actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 25/PI din 28 ianuarie 2016 pronunţată în Dosarul nr. x/2014 de Curtea de Apel Timişoara, secţia penală, cu privire la inculpaţii A. şi B., s-au dispus următoarele:

În baza art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din C. proc. pen., a fost achitat inculpatul B. sub aspectul săvârşirii infracţiunii prev. de art. 48 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 6 alin. (1) din Legea nr. 241/2005.

În baza art. 367 alin. (2) raportat la art. 367 alin. (1) din C. pen. cu aplicarea art. 5 din C. pen., a fost condamnat inculpatul B., la 3 (trei) ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de constituire a unui grup infracţional organizat.

În baza art. 65 din C. pen., s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b), d), g) (de a exercita profesia de contabil în cadrul unei societăţi comerciale) şi k din C. pen., ca pedeapsă accesorie.

În baza art. 66 din C. pen., s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b), d), g) (de a exercita profesia de contabil în cadrul unei societăţi comerciale) şi k din C. pen., pe o perioadă de 3 (trei) ani după executarea pedepsei, ca pedeapsă complementară.

În baza art. 48 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. a) şi c), alin. (2) din Legea nr. 241/2005, a fost condamnat inculpatul B. la 7 (şapte) ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la evaziune fiscală.

În baza art. 65 din C. pen., s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b), d), g) (de a exercita profesia de contabil în cadrul unei societăţi comerciale) şi k din C. pen., ca pedeapsă accesorie.

În baza art. 66 din C. pen., s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b), d), g) (de a exercita profesia de contabil în cadrul unei societăţi comerciale) şi k din C. pen., pe o perioadă de 3 (trei) ani după executarea pedepsei, ca pedeapsă complementară.

În baza art. 38 alin. (1) şi art. 39 alin. (1) lit. b) din C. pen., s-au contopit pedepsele aplicate inculpatului în pedeapsa cea mai grea, de 7 (şapte) ani închisoare, la care s-a adăugat un spor de 1/3 din totalul celorlalte pedepse, respectiv 1 (un) an închisoare, inculpatul având de executat o pedeapsă finală de 8 (opt) ani închisoare, cu executare în regim de detenţie.

În baza art. 65 din C. pen., s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b), d), g) (de a exercita profesia de contabil în cadrul unei societăţi comerciale) şi k) din C. pen., ca pedeapsă accesorie.

În baza art. 66 din C. pen., s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b), d), g) (de a exercita profesia de contabil în cadrul unei societăţi comerciale) şi k) din C. pen., pe o perioadă de 3 (trei) ani după executarea pedepsei, ca pedeapsă complementară.

În baza art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din C. proc. pen., a fost achitat inculpatul A. sub aspectul săvârşirii infracţiunii prev. de art. 48 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 6 alin. (1) din Legea nr. 241/2005.

În baza art. 367 alin. (2) raportat la art. 367 alin. (1) din C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (1) din C. pen. şi cu aplicarea art. 5 din C. pen., a fost condamnat inculpatul A., la 3 (trei) ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de constituire a unui grup infracţional organizat.

În baza art. 65 din C. pen., s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b), d) şi k) din C. pen., ca pedeapsă accesorie.

În baza art. 66 din C. pen., s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b), d) şi k) din C. pen., pe o perioadă de 3 (trei) ani după executarea pedepsei, ca pedeapsă complementară.

În baza art. 48 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. a) şi c), alin. (2) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (1) din C. pen., a fost condamnat inculpatul A., la 7 (şapte) ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la evaziune fiscală.

În baza art. 65 din C. pen., s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b), d) şi k) din C. pen., ca pedeapsă accesorie.

În baza art. 66 din C. pen., s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b), d) şi k) din C. pen., pe o perioadă de 3 (trei) ani după executarea pedepsei, ca pedeapsă complementară.

În baza art. 38 alin. (1) şi art. 39 alin. (1) lit. b) din C. pen., s-au contopit pedepsele aplicate inculpatului în pedeapsa cea mai grea, de 7 (şapte) ani închisoare, la care s-a adăugat un spor de 1/3 din totalul celorlalte pedepse, respectiv 1 (un) an închisoare, inculpatul având de executat o pedeapsă rezultantă de 8 (opt) ani închisoare.

În baza art. 15 alin. (2) din Legea nr. 187/2012 raportat la art. 83 din C. pen. anterior, s-a dispus revocarea beneficiului suspendării condiţionate a pedepsei de 1 an şi 3 luni închisoare aplicată prin Sentinţa penală nr. 261 din 1 februarie 2011 a Judecătoriei Arad, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 527/R din 7 aprilie 2011 a Curţii de Apel Timişoara.

S-a adăugat pedeapsa de 1 an şi 3 luni închisoare menţionată mai sus, la pedeapsa rezultantă de 8 ani închisoare aplicată în prezenta cauză, inculpatul având de executat o pedeapsă finală de 9 (nouă) ani şi 3 (trei) luni închisoare, cu executare în regim de detenţie.

În baza art. 65 din C. pen., s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b), d) şi k) din C. pen., ca pedeapsă accesorie.

În baza art. 66 din C. pen., s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b), d) şi k) din C. pen., pe o perioadă de 3 (trei) ani după executarea pedepsei, ca pedeapsă complementară.

Pentru a pronunţa această soluţie, curtea de apel a reţinut următoarele:

SC C. SRL Arad a fost înfiinţată în anul 2012, având ca asociaţi iniţial pe numiţii XX. şi D., la scurt timp asociată XX. cesionând cu titlu gratuit părţile sociale aparţinând acesteia numitului D., însă activitatea efectivă a societăţii comerciale, care avea ca principal obiect de activitate efectuarea de curăţenie a clădirilor, era coordonată de inculpatul E. care avea calitatea de director general şi împuternicit al administratorului.

După o perioadă relativ scurtă de timp, urmare a faptului că SC C. SRL Arad avea datorii substanţiale faţă de bugetul de stat, iar în scopul reducerii acestor cheltuieli, inculpatul E. a constituit un grup infracţional organizat în sensul de a nu achita taxa pe valoarea adăugată, precum şi impozitul pe profit datorate bugetului de stat de către SC C. SRL Arad, prin crearea aparenţei desfăşurării unor operaţiuni economice reale, respectiv prin folosirea unor facturi false provenite de la diverse societăţi comerciale sau facturi reale care însă nu reflectau operaţiuni comerciale reale.

O altă modalitate de încercare a fraudării bugetului de stat a fost înfiinţarea succesivă a unor societăţi comerciale pe numele unor persoane care au fost racolate din rândul persoanelor cu dificultăţi materiale, iar după funcţionarea acestor societăţi comerciale o perioadă relativ scurtă de timp, se acumulau datorii de natură salarială iar aceste societăţi au fost abandonate prin deschiderea procedurii de insolvenţă, iar unele chiar radiate din Oficiul Registrului Comerţului.

Din probele dosarului a rezultat că, cu toate că martorul D. a figurat în evidenţele SC C. SRL Arad în calitate de administrator al societăţii, toată activitatea acestei societăţi, precum şi a celorlalte societăţi comerciale înfiinţate în scopul diminuării cheltuielilor societăţii comerciale inculpate, a fost coordonată de inculpatul E., acesta având calitatea de director general şi toate deciziile au fost luate de către acesta în principal şi în unele situaţii împreună cu inculpaţii F., B. şi G..

S-a menţionat că inculpata F. a fost angajată iniţial la SC H. SRL, controlată de asemenea de inculpatul E., iar apoi în anul 2013, la SC C. SRL Arad în calitate de director financiar, iar având această poziţie, lua parte în procesul decizional împreună cu inculpatul E. şi inculpatul G..

Inculpata a cunoscut că facturile înregistrate nu reflectă operaţiuni economice reale şi au fost înregistrate pentru diminuarea TVA şi impozitului pe profit, iar prin înfiinţarea consecutivă a mai multor societăţi comerciale controlate de inculpatul E., s-a evitat plata obligaţiilor fiscale, a acceptat transmiterea deciziilor inculpatului E., cunoscând consecinţele acestora, acordând astfel un ajutor la săvârşirea infracţiunilor.

Un alt membru al grupului infracţional organizat a fost inculpatul G., avocat în cadrul Baroului Arad, care asigura asistenţa juridică pentru SC C. SRL Arad, fiind, de asemenea, şi prieten cu inculpatul E., şi a ajutat la săvârşirea infracţiunilor prin aducerea în societate a unor facturi false prin care se măreau cheltuielile în scopul reducerii impozitului sau TVA-ului, inculpatul primind un comision de 4% din valoarea facturilor, aspect care a rezultat atât din declaraţia inculpatului G. cât şi a inculpatului E..

O altă contribuţie a acestui inculpat la funcţionarea angrenajului infracţional a fost aceea că inculpatul l-a racolat pe inculpatul A., ca acesta din urmă să găsească persoanele potrivite care să preia în calitate de administratori societăţile comerciale nou înfiinţate, unde a fost angajat personal din cadrul SC C. SRL Arad, ocupându-se şi de întocmirea formalităţilor necesare înfiinţării acestor societăţi comerciale, dar şi de intrarea lor în insolvenţă, respectiv radierea acestora în momentul în care se decidea abandonarea lor ca urmare a acumulării de datorii.

Implicarea activă a inculpatului G. rezultă şi din faptul că a acceptat ca sediul social a două societăţi nou înfiinţate, respectiv SC I. SRL şi SC J. SRL să fie stabilit la adresa biroului său de avocatură din Arad, str. x, iar martorilor K. - administrator la SC L. SRL şi M. -administrator la SC N. SRL li s-au întocmit cărţi de identitate la adresa din Arad, str. x, proprietatea inculpatului.

Acest inculpat era retribuit pentru activităţile prestate, în principal pentru SC C. SRL Arad, dar şi în legătură cu înfiinţarea şi desfiinţarea societăţilor comerciale impropriu denumite "de leasing de personal", cu sume cuprinse între 2.000 şi 2.500 euro.

Inculpatul B. deţinea o firmă de contabilitate, respectiv SC O. SRL şi a asigurat efectuarea serviciilor de contabilitate până în cursul anului 2013, atât SC C. SRL Arad, cât şi a celorlalte societăţi controlate de inculpatul E., ajutându-l, de asemenea, cu cunoştinţele sale în domeniul economic - financiar, în activităţile infracţionale desfăşurate de inculpatul E., inculpatul B. fiind şi persoana care l-a determinat pe martorul P. să preia în calitate de administrator SC H. SRL, cunoscând că activitatea acestei societăţi va fi controlată efectiv de inculpatul E., societate care a fost folosită ulterior pentru a furniza facturi către SC C. SRL Arad, facturi care nu reflectau operaţiuni economice reale şi prin care se măreau cheltuielile în scopul reducerii impozitului sau TVA-ului datorat bugetului de stat.

Acelaşi inculpat se face vinovat şi de furnizarea unor facturi de la SC Q. SRL care nu reflectau operaţiuni economice reale şi a fost implicat şi în preluarea formală a acestei societăţi de martorul R. în calitate de administrator, pentru aceste activităţi inculpatul B. primea un comision de 2% din valoarea fiecărei facturi, conform declaraţiei inculpatului E..

Persoana juridică SC C. SRL Arad a fost inculpată întrucât toate infracţiunile săvârşite de inculpaţii persoane fizice au fost în interesul acestei persoane juridice.

Cu privire la actele materiale care au rezultat din întregul material probator, instanţa de fond a constatat că au fost dovedite următoarele activităţi cu caracter infracţional:

1. SC C. SRL Arad a înregistrat în evidenţa contabilă în luna iunie 2012, factura nr. x din 28 iunie 2012 şi nr. 4 din 29 iunie 2012 în valoare de câte 440.105 RON, reprezentând 16 bucăţi utilaje pentru curăţenie industrială de la SC Q. SRL, aceste achiziţii fiind facturate ulterior către operatorul intracomunitar S. din Italia, la valoarea de 200.000 euro, echivalentul a 880.210 RON, în baza facturilor nr. x şi 2 din 7 august 2012, pentru stingerea obligaţiilor dintre societăţi fiind încheiat un contract de cesiune de creanţă pentru suma de 890.160 RON.

Din probele administrate, în speţă verificările efectuate de către organele financiare, a rezultat că SC Q. SRL nu a desfăşurat nicio activitate, iar ulterior acţionarul iniţial i-a cesionat părţile sociale către martorul R., iar din declaraţiile acestuia a rezultat că în cursul anului 2012 s-a deplasat în localitatea Alba Iulia împreună cu inculpatul B. şi un cetăţean italian pe nume T., sub pretextul angajării acestuia, şi l-au pus să semneze pe martor diferite acte, care martorul a crezut că sunt în vederea angajării, însă de fapt a semnat documentele de preluare a SC Q. SRL, iar după deplasarea făcută la Alba Iulia şi revenirea sa în localitatea Arad, nu a mai fost contactat de aceste persoane.

Martorul R. a mai declarat atât în cursul urmăririi penale, cât şi în faţa instanţei de judecată, că a fost convins de faptul că a semnat actele în vederea angajării la o societate comercială, însă datorită pregătirii sale nu a cunoscut că a semnat documentele de preluare a SC Q. SRL, arătând în acelaşi timp că nu a semnat nicio factură în numele acestei societăţi şi nu cunoaşte cine a fost împuternicit să efectueze tranzacţii bancare pentru societate şi nici cine le-a efectuat.

Faptul că aceste operaţiuni comerciale au fost fictive rezultă în primul rând din declaraţia inculpatului E., care a arătat că aceste facturi au fost primite de la inculpatul B., dar şi din faptul că din consultarea bazei de date din sistemul VIES s-a constatat că operatorul intracomunitar S. din Italia nu a declarat prestarea de servicii intracomunitare către SC C. SRL Arad în luna iunie 2012, trăgându-se astfel concluzia că a fost înscenat un lanţ de tranzacţii comerciale în urma cărora a rezultat o cheltuială nereală şi un TVA deductibil fictiv ce a avut ca scop prejudicierea bugetului de stat prin evitarea plăţii TVA şi a impozitului pe profit.

Având în vedere facturile nr. x şi 4 din anul 2012 în sumă de 880.210 RON, s-a considerat că este nedeductibilă în cazul impozitului pe profit aferent anului 2012, întrucât se încalcă disp. art. 21 din Legea nr. 571/2003, aceeaşi situaţie fiind şi în cazul sumei de 890.160 RON aferentă facturii nr. x din 28 iunie 2013 de la S. din Italia şi suma de 12.701 RON înregistrată în mod nejustificat cu titlu de cheltuieli diferenţe curs valutar rezultată din tranzacţia cu furnizorul din Italia, care de asemenea au fost calificate ca fiind cheltuieli nedeductibile.

De asemenea, sunt cheltuieli nedeductibile suma de 31.224 RON reprezentând cheltuieli cu amortizarea mijloacelor fixe şi suma de 50.928 RON reprezentând cheltuieli cu obiectele de inventar, ca urmare a unei alte operaţiuni financiare fictive, reprezentând factura provenită de la SC Q. SRL cu nr. 109 din 4 ianuarie 2013, în valoare de 480.000 RON reprezentând utilaje de curăţenie, iar ideea acestor operaţiuni comerciale aparţinând inculpatului B., conform declaraţiei inculpatului E., acesta fiind şi persoana care a adus facturile emise de SC Q. SRL.

În aceste condiţii, s-a concluzionat că organele financiare au stabilit că nu există drept de deducere pentru TVA în sumă de 326.450 RON aferentă facturilor emise de SC Q. SRL.

Pe parcursul procesului penal au fost făcute apărări de către inculpatul B. în momentul efectuării raportului de expertiză fiscală, încercând să acrediteze ideea că aceste operaţiuni legate de SC Q. SRL ar fi avut un caracter real, însă din toate probele administrate în cauză, respectiv declaraţia inculpatului E. care a recunoscut săvârşirea faptelor descrise în rechizitoriu, coroborate cu probele cu înscrisuri, cu constatările organelor financiare care au verificat faptul că aceste operaţiuni comerciale nu au fost înregistrate în sistemul VIES, rezultă în mod evident fictivitatea acestora şi în consecinţă existenţa caracterului infracţional al operaţiunilor comerciale săvârşite.

Inclusiv opinia expertului U. a fost în acest sens, acesta arătând că achiziţiile de la SC Q. SRL nu au la bază un document justificativ prin care să se facă dovada intrării în gestiune, operaţiunile nu au un suport economic, iar conform calculelor realizate prejudiciul datorat bugetului de stat s-ar cifra la suma de 449.323 RON.

2. O altă operaţiune fictivă realizată de SC C. SRL Arad este legată de contravaloarea facturii nr. x din 1 octombrie 2012, în numele V., în sumă de 103.909 RON, echivalentul a 25.000 euro, reprezentând brokering services, iar din consultarea bazei de date din sistemul VIES s-a constatat că operatorul intracomunitar V. nu a declarat prestarea de servicii intracomunitare, iar coroborând această constatare a organelor financiare cu declaraţia inculpatului E., care a recunoscut că a primit factura de la inculpatul B. pentru creşterea cheltuielilor, s-a constatat în mod evident că această operaţiune este fictivă şi suma de 103.909 RON aferentă acestei facturi, nu este deductibilă la calculul impozitului pe profit pe anul 2012.

Expertiza efectuată de expertul U. consideră de asemenea că operaţiunea descrisă mai sus nu are suport economic, această operaţiune nefiind realizată în scopul obţinerii de venituri impozabile, ci doar în vederea creşterii cheltuielilor deductibile pentru a diminua sumele datorate cu titlu de impozit pe profit către bugetul de stat, iar prejudiciul produs ca urmare a acestei operaţiuni este în sumă totală de 21.081 RON.

3. În cursul anului 2012 SC C. SRL Arad a achiziţionat de la SC H. SRL bunuri şi servicii în valoare totală de 2.062.568 RON, din care suma de 399.207 RON a reprezentat TVA, iar facturile reprezentând prestări servicii, marketing, reclamă şi publicitate au avut valori până la limita sumei de 5.000 RON pentru a se evita plata prin bancă, fiind achitate în numerar, iar cu privire la facturile de achiziţii şi materiale s-a stabilit că operaţiunile derulate sunt fictive, iar SC H. SRL a înregistrat achiziţii cu valori foarte mari de la mai multe societăţi comerciale, cum ar fi SC W. SRL, SC Q. SRL, SC X. SRL, SC Y. SRL, însă s-a constatat că aceste operaţiuni sunt fictive, societatea neputând face dovada prestărilor de servicii, iar contractul prezentat (nr. 1 din 20 iunie 2012) între SC H. SRL şi SC C. SRL Arad nu a avut nicio relevanţă cu privire la desfăşurarea acestor activităţi comerciale.

Din administrarea probelor a rezultat în mod clar că asociaţii SC H. SRL au fost martorii P. şi Z., care în schimbul sumei de 100 euro pe lună au preluat această firmă în acte, fără însă a desfăşura nicio activitate concretă, iar după înfiinţarea firmei inculpata F. s-a ocupat de întocmirea documentelor acestei societăţi, iar evidenţa contabilă a fost asigurată de inculpatul B..

În aceste condiţii, s-a stabilit în mod clar, inclusiv prin actul de control al A.N.A.F., care se coroborează cu declaraţia inculpatului E. şi a martorilor P. şi Z., că toate activităţile acestei societăţi au fost fictive în raporturile cu SC C. SRL Arad, iar astfel sumele de 168.387 RON reprezentând prestări servicii şi de 308.642 RON reprezentând achiziţii materiale şi prestări servicii, nu pot fi considerate deductibile din punct de vedere fiscal la calculul impozitului pe profit aferent anului 2012.

Aceeaşi situaţie se poate constata şi la calculul impozitului pe profit aferent anului 2013, raportat la relaţia comercială între SC H. SRL şi SC C. SRL Arad, fiind considerate nedeductibile sumele de 52.751 RON, 84.677 RON şi 1.369 RON.

Legat de aceeaşi relaţie comercială, s-a constatat în mod corect de către organele de inspecţie fiscală şi confirmat ulterior prin celelalte probe ale dosarului, că nu poate fi dedus nici TVA-ul în sumă de 97.095 RON aferent achiziţiilor de prestări servicii, întrucât aceste servicii nu au fost efectuate, iar stingerea obligaţiilor s-a efectuat prin înregistrarea de chitanţe care nu au la bază un flux de numerar, dar nici pentru suma de 88.467 RON care rezultă din facturile emise în perioada iunie 2012 - februarie 2013, întrucât nu au la bază operaţiuni reale.

O altă operaţiune nelegală din punct de vedere fiscal sesizată iniţial de către organele de control fiscal se referă la suma de 1.020.133 RON provenită din contravaloarea facturilor emise de SC H. SRL, nedeductibile din punct de vedere fiscal la calculul impozitului pe profit al anului 2012, reprezentând servicii administrare personal, având la bază contractul de prestări servicii nr. x din 22 iunie 2012, întrucât serviciile executate şi facturate de către AA. SRL către SC H. SRL au fost refacturate către SC C. SRL Arad, care nu deţinea personal pentru executarea serviciilor de curăţenie, având doar utilaje pentru curăţenie, iar din administrarea probei cu martorul BB., care se coroborează cu consultarea bazei de date A.N.A.F., rezultă că acesta în calitate de asociat unic nu a desfăşurat nici un fel de activitate, fiind cooptat de inculpatul A., iar în schimbul sumei de 150 euro a preluat această firmă pe numele său.

De precizat în legătură cu preluarea societăţii comerciale de către martorul BB., că inculpatul A., respectiv inculpatul G., s-au ocupat de formalităţile de preluare a firmei, rezultând şi din acest fapt modul de lucru al inculpaţilor, fiecare inculpat având un rol bine definit în angrenajul infracţional.

4. Din probele dosarului a rezultat că, în cursul anului 2013, SC C. SRL Arad a înregistrat facturi de la următoarele societăţi comerciale: SC H. SRL în sumă de 173.600 RON, SC I. SRL în valoare de 884.613 RON, SC J. SRL în valoare de 498.877 RON, SC CC. SRL în valoare de 328.849 RON, SC L. SRL în valoare de 60.588 RON, SC N. SRL în valoare de 14.799 RON.

Cu privire la aceste societăţi comerciale, s-a constatat, din actele şi lucrările dosarului, că au fost înfiinţate cu bună ştiinţă, cu scopul de a eluda prin activităţile economico-financiare, plata contribuţiilor la bugetul consolidat de stat, prin creşterea cheltuielilor pentru SC C. SRL Arad, motiv pentru care au fost racolate pentru preluarea în calitate de asociaţi ai acestor societăţi comerciale persoane cu situaţii materiale modeste şi cu pregătire minimală în materie de cunoştinţe de specialitate despre societăţile comerciale, persoane care în necunoştinţă de cauză au semnat acte de preluare a acestor societăţi comerciale, figurând scriptic în calitate de asociaţi, fără însă a efectua o activitate lucrativă şi fără a cunoaşte ce fel de operaţiuni derulează persoanele împuternicite de către acestea.

Astfel, s-a arătat că SC I. SRL a fost înfiinţată la 7 ianuarie 2013, având ca asociat unic pe martora DD., fiind racolată de inculpatul A., acceptând preluarea societăţii comerciale pentru suma de 150 euro, inculpaţii A. şi G. ocupându-se de formalităţile de înfiinţare a societăţii, care a fost ulterior falimentată, iar martora DD., după semnarea documentelor de preluare a societăţii, nu a mai desfăşurat nicio activitate concretă şi nici nu a fost vreodată la sediul societăţii.

Cu privire la firma SC J. SRL, s-a reţinut că a fost înfiinţată la 28.12.2012, avându-l ca asociat unic şi administrator pe martorul EE., acesta fiind racolat de inculpatul A. contra sumei de 150 euro, inculpaţii A. şi G. ocupându-se de derularea formalităţilor, iar ulterior semnării acestor documente, martorul nu a mai desfăşurat nici un fel de activitate şi nici nu a fost la sediul societăţii, firma intrând ulterior în faliment.

Referitor la SC CC. SRL, s-a reţinut că a fost înfiinţată la 31 ianuarie 2013, având ca asociat unic şi administrator pe numitul FF., situaţia acestuia fiind identică cu cea a martorilor EE. şi DD..

Cu privire la SC L. SRL, s-a reţinut că aceasta a fost înfiinţată la data de 18 iunie 2013, având ca asociat unic şi administrator pe martora K., care a fost racolată de asemenea de inculpatul A., martoră care în schimbul sumei de 150 euro a acceptat să fie administrator la această societate, iar de formalităţi s-au ocupat inculpatul A. şi inculpatul G., aceasta însă nu a desfăşurat nicio activitate ulterior semnării actelor şi nici nu a fost vreodată la sediul societăţii. Cu toate acestea, SC L. SRL a emis un număr de 14 facturi în valoare de 60.558 RON reprezentând prestări servicii.

Referitor la SC N. SRL s-a constatat că aceasta a fost înfiinţată la data de 16 iulie 2013, având ca asociat unic şi administrator pe martora M., care a fost racolată de asemenea de inculpatul A., iar martora, în schimbul sumei de 150 euro, a acceptat să fie administrator, inculpaţii A. şi G. ocupându-se de formalităţi, însă din declaraţia martorei a rezultat fără dubiu că nu a desfăşurat nicio activitate în societate şi nici măcar nu a trecut pe la sediul acesteia.

S-a mai reţinut că martora nu deţinea decât un act de identitate provizoriu şi i s-a întocmit o carte de identitate la adresa din Arad, str. x, proprietatea inculpatului G., iar contabilitatea societăţii a fost ţinută de numita GG., soţia inculpatului G..

Cu privire la societăţile comerciale menţionate, s-a reţinut că persoanele care au avut calitatea de asociat şi administrator erau racolate de către inculpatul A. (o parte din acestea fiind rude îndepărtate ale inculpatului), pentru sume modice raportat la prejudiciul care urma să fie creat, acestea au fost conduse la instituţiile competente pentru întocmirea documentelor necesare înfiinţării şi preluării societăţilor comerciale, aceste persoane (având în prezent calitatea de martori) nemaiavând nici un fel de tangenţă cu aceste societăţi după semnarea actelor, operaţiunile comerciale ulterioare fiind desfăşurate de către inculpaţi.

Majoritatea acestor societăţi comerciale au încheiat contracte de leasing de personal cu SC C. SRL Arad, prin care acestea acordă folosinţa personalului propriu pentru prestarea serviciilor de curăţenie de către această din urmă societate.

În aceste condiţii, prima instanţă a constatat că, activitatea persoanelor care prestau serviciile de curăţenie şi care figurau angajate la aceste societăţi, era coordonată de către SC C. SRL Arad, mai precis de către inculpatul E., iar angajaţii de fapt erau salariaţi ai SC C. SRL Arad, aceasta suportând costurile salariale cu deplasările, deţinând şi dotarea tehnică necesară activităţii de curăţenie.

Societăţile SC AA. SRL, SC I. SRL, SC J. SRL, SC CC. SRL, SC L. SRL şi SC N. SRL nu puteau desfăşura activităţi de leasing de personal întrucât nu erau autorizate în acest sens de către Ministerul Muncii, au funcţionat o perioadă de timp după care acumulau datorii şi erau abandonate prin deschiderea procedurii de insolvenţă, unele chiar radiate, iar bugetul de stat era prejudiciat datorită faptului că nu au fost achitate obligaţiile fiscale declarate.

Organele fiscale au considerat că facturile pentru suma de 1.967.898 RON nu pot fi apreciate deductibile fiscal cu privire la SC C. SRL Arad, deoarece nu reflecta conţinutul economic şi legal al tranzacţiei, scopul facturilor fiind de a creşte artificial cheltuielile şi TVA-ul deductibil la SC C. SRL Arad şi de a nu achita obligaţiile fiscale aferente.

O situaţie deosebită s-a creat în urma acestor practici în care au fost implicate societăţile SC AA. SRL, SC I. SRL, SC J. SRL, SC CC. SRL, SC L. SRL şi SC N. SRL, întrucât nu au fost achitate nici contribuţiile aferente drepturilor salariale, respectiv contribuţiile la asigurări sociale, la asigurările de sănătate şi fondul de şomaj, aceste debite cifrându-se la suma de 1.983.655 RON, iar organele fiscale au apreciat că întreaga sumă trebuie să fie preluată de către SC C. SRL Arad, aceeaşi argumentaţie fiind folosită în actul de sesizare a instanţei.

S-a stabilit că, urmare a faptului că facturile emise de aceste societăţi comerciale nu au reflectat conţinutul economic al operaţiunilor înscrise în acestea, s-a considerat că nu există dreptul de deducere al TVA la SC C.

C. SRL Arad pentru facturile primite de la aceste societăţi, în sumă totală de 634.651 RON.

5. Instanţa de fond a constatat că au existat relaţii de natură fiscală între SC C. SRL Arad şi SC HH. SRL în anul 2012, însă suma de 157.258 RON nu poate fi considerată cheltuială deductibilă întrucât acest lucru nu se justifică, deoarece prestarea serviciilor între cele două entităţi nu este reală, iar astfel nu s-a acordat dreptul de deducere a TVA-ului în sumă de 37.742 RON.

6. De asemenea, din probatoriul administrat a rezultat că în cursul anului 2012 SC C. SRL Arad a înregistrat mai multe cheltuieli nedeductibile din punct de vedere fiscal, exemplu: facturi în sumă de 6.907 RON pentru achiziţii care nu au legătură cu obiectul de activitate al societăţii, motiv pentru care TVA-ul în sumă de 3.573 RON nu este deductibil; facturi în valoare de 1.972 RON pentru servicii de cazare nu este sumă deductibilă şi nici TVA în sumă de 1.972 RON; în aceeaşi situaţie fiind şi suma de 24.200 RON la calculul impozitului pe profit, suma reprezentând contravaloarea a 50% aferentă cheltuielilor pentru autoturisme.

7. De asemenea, în anul 2012 nu s-a putut considera deductibilă suma de 934 RON la calculul impozitului pe profit, suma la care s-a raportat având destinaţia de cheltuieli de protocol.

8. În cursul anului 2013, SC C. SRL Arad a înregistrat facturi emise de SC X. SRL Vâlcea în valoare de 422.468 RON, reprezentând servicii publicitare, prospectare piaţă, consultanţă, însă aceste facturi nu au fost declarate de către SC X. SRL, care a şi confirmat că nu a avut relaţii comerciale cu SC C. SRL Arad, iar facturile au fost aduse de inculpatul G. la solicitarea inculpatului E. în vederea creşterii cheltuielilor şi diminuarea implicită a impozitului pe profit şi TVA, aspecte confirmate de către cei doi inculpaţi, iar inculpata F. era cea care s-a ocupat de înregistrarea acestora.

În aceste condiţii, suma de 422.468 RON rezultată din aceste facturi nu poate fi considerată ca şi cheltuială deductibilă din punct de vedere fiscal la calculul impozitului pe profit pe anul 2013 şi implicit nu s-a putut acorda dreptul de deducere pentru TVA în sumă de 101.392 RON de către organele de control fiscal.

9. O situaţie asemănătoare este în cazul unor facturi provenite de la SC Y. SRL Timişoara, în valoare de 603.242 RON, reprezentând servicii prospectare piaţă, consultanţă şi marketing, însă din probele cu înscrisuri şi verificările efectuate de către organele fiscale a rezultat că nu au existat relaţii comerciale între aceste două societăţi, şi aceste facturi fiind aduse de inculpatul G. la solicitarea inculpatului E., motiv pentru care, fiind false, nu au putut fi considerate cheltuieli deductibile din punct de vedere fiscal la calculul impozitului pe profit pe anul 2013, şi astfel nu s-a acordat dreptul de deducere pentru TVA în sumă de 144.778 RON.

10. O situaţie identică s-a remarcat şi în cazul facturilor provenite de la SC II. SRL Bucureşti în valoare de 12.016 RON, reprezentând prestări servicii consultanţă şi marketing, însă din probele administrate a rezultat că nu au existat relaţii comerciale între cele două societăţi, iar facturile au fost aduse de inculpatul G. la solicitarea inculpatului E., iar datorită faptului că aceste facturi sunt false, nu s-a acordat drept de deducere pentru TVA în sumă de 2.884 RON provenite din facturile respective.

11. S-a constatat că nu există cheltuieli nedeductibile nici cu privire la suma de 19.335 RON la calculul impozitului pe profit aferent anului 2013, suma reprezentând facturi emise de SC JJ. SRL reprezentând prestări servicii, întrucât acestea nu reprezintă operaţiuni comerciale reale, astfel că nu s-a acordat drept de deducere pentru TVA în sumă de 4.645 RON provenit din facturile respective.

12. În cursul anului 2013, SC C. SRL Arad a înregistrat cheltuieli deductibile reprezentând contravaloarea unor facturi în valoare de 7.981 RON emise de diverse societăţi comerciale care nu au nicio legătură cu obiectul de activitate al societăţii (abonament sală fitness, produse cosmetice, încălţăminte etc.), astfel că la calculul impozit pe profit aferent anului 2013 nu a putut fi considerată deductibilă suma respectivă.

13. SC C. SRL Arad în cursul anului 2013 a înregistrat cheltuieli de protocol în sumă de 19.442 RON, însă s-a apreciat de către organele de control fiscal că suma este nedeductibilă.

S-a arătat că această stare de fapt a rezultat fără dubiu din întreg materialul probator existent în cauză, mai precis din probele cu înscrisuri, actul de control al A.N.A.F., declaraţiile inculpaţilor E. şi G. care au recunoscut integral săvârşirea infracţiunilor reţinute în sarcina lor, iar prin aceasta modul amănunţit al derulării activităţilor infracţionale, inculpatul E. fiind cel care a participat practic la toate actele materiale reţinute şi descrise mai sus, iar inculpatul G. doar la o parte dintre acestea, însă având şi el un rol important în întreg angrenajul infracţional, începând cu aducerea unor facturi fictive până la întocmirea documentaţiei de înfiinţare a societăţilor comerciale, precum şi desfiinţarea ulterioară a acestora, coroborarea acestor probe cu declaraţiile martorilor BB., K., EE., DD., M., P., KK., LL., D., MM., NN., OO., R., PP., şi cu raportul de expertiză fiscală întocmit de către expertul U..

Cu privire la modul de înfiinţare a societăţilor comerciale SC AA. SRL, SC I. SRL, SC J. SRL, SC CC. SRL, SC L. SRL şi SC N. SRL, pe lângă declaraţiile inculpaţilor E. şi G. de recunoaştere a faptelor, există declaraţiile martorilor K. (SC L. SRL), EE. (SC J. SRL), M. (SC N. SRL), P. (SC JJ. SRL), BB.(SC AA. SRL), DD. (SC I. SRL), precum şi probele cu înscrisuri şi rezultă că aceste persoane au fost racolate de către inculpatul A. pentru sume modice (150 euro), semnând documentele necesare preluării firmelor la organele competente, fiind conduse de către acelaşi A., în unele situaţii având tangenţă şi cu inculpatul G..

S-a arătat că din analiza întregului material probator administrat în cauză a rezultat că inculpaţii E., G., B. şi SC C. SRL Arad, în perioada 2012 - 2013 au constituit un grup infracţional organizat cu scopul de a nu achita taxa pe valoarea adăugată, respectiv impozitul pe profit datorate bugetului de stat de SC C. SRL Arad, prin folosirea unor facturi false provenite de la diverse societăţi comerciale sau facturi reale care nu reflectau operaţiuni comerciale reale, precum şi înfiinţarea succesivă a unor societăţi comerciale pe numele unor persoane racolate din rândul celor cu dificultăţi sociale şi materiale, iar după înfiinţarea şi funcţionarea pe o perioadă de timp relativ scurtă a acestora, se acumulau datorii considerabile de natură salarială prin neplata cu intenţie a contribuţiilor sociale, iar ulterior aceste firme au fost abandonate prin deschiderea procedurii de insolvenţă şi chiar radiate, cauzându-se astfel un prejudiciu bugetului de stat.

La acest grup infracţional organizat, coordonat de inculpatul E., au mai aderat inculpaţii F. şi A., fiecare membru al grupului având sarcini concrete pe perioada funcţionării acestui grup.

Inculpatul B., având cunoştinţe în domeniul economico-financiar, a asigurat până în cursul anului 2013 prin firma sa SC O. SRL contabilitatea la SC C. SRL Arad, precum şi la celelalte societăţi implicate, arătate mai sus, l-a ajutat pe inculpatul E. să-şi mărească în mod artificial cheltuielile deductibile ale SC C. SRL Arad prin furnizarea unor facturi de la SC Q. SRL, facturi care nu reflectau operaţiuni economice reale, fiind chiar implicat şi în preluarea formală a acestei societăţi de către martorul R. în calitate de administrator.

Acelaşi inculpat ar fi fost cu ideea înfiinţării societăţilor "de leasing personal" cu scopul bine determinat de a se mări cheltuielile SC C. SRL Arad şi pentru a nu se atrage răspunderea acestei din urmă societăţi, mai mult decât atât, l-ar fi determinat şi pe martorul P. să preia calitatea de administrator al SC H. SRL Arad în condiţiile în care cunoştea că societatea ar fi fost controlată efectiv de inculpatul E., societate care a fost folosită ulterior pentru a furniza facturi către SC C. SRL Arad, facturi care nu reflectau operaţiuni economice reale şi prin care se măreau în mod artificial cheltuielile în scopul reducerii impozitului şi TVA-ului datorat bugetului de stat de către această din urmă societate.

Inculpata persoană juridică SC C. SRL Arad, prin reprezentanţii acesteia, a participat la această constituire a grupului infracţional organizat, întrucât întreaga activitate infracţională a fost realizată şi prin intermediul acestei societăţi şi cu scopul evident pentru această societate, cu consecinţa ca aceasta să nu plătească sumele datorate bugetului de stat constând în impozit pe profit şi TVA la nivelul determinat de lege, ci la un nivel mult inferior, ca urmare a deducerii cheltuielilor mărite în mod artificial prin folosirea de facturi false sau facturi reale dar care nu au avut un conţinut economic real, creând astfel un prejudiciu substanţial bugetului de stat.

Fără participarea acestei societăţi comerciale nu putea funcţiona mecanismul grupului infracţional organizat, iar scopul infracţiunii de constituire a grupului infracţional organizat nu putea subzista fără acordul acestei inculpate persoană juridică, motiv pentru care şi faţă de aceasta subzistă infracţiunea de constituire a unui grup infracţional organizat.

Un alt inculpat care a aderat la grupul infracţional organizat este inculpatul A., racolat de inculpatul G., acesta având rolul de a găsi persoane potrivite care să preia în calitate de asociat şi administrator societăţile înfiinţate în mod special, la care a fost angajat personalul cu care lucra SC C. SRL Arad, aceste persoane fiind vulnerabile din punct de vedere economic, material şi social, persoane cu cunoştinţe minime în domeniul economico-financiar sau juridic, necunoscând mecanismele de preluare a unei societăţi comerciale şi responsabilitatea de a prelua chiar şi scriptic o firmă, neînţelegând de multe ori semnificaţia unor acte juridice semnate.

Inculpatul A., în afară de racolarea unor persoane potrivite în optica grupului infracţional organizat pentru a prelua aceste societăţi comerciale pentru sume modice, urmând ca ulterior să fie controlate de grupul infracţional organizat, avea rolul de a conduce aceste persoane la diverse instituţii pentru întocmirea formalităţilor necesare preluării societăţilor comerciale (bănci, notar, A.N.A.F. etc.).

În ceea ce îl priveşte pe inculpatul B., s-a reţinut că faptele acestuia de furnizare a unor facturi care nu reflectau operaţiuni economice reale, în condiţiile în care până în anul 2013 a asigurat contabilitatea SC C. SRL Arad, precum şi a celorlalte firme controlate de inculpatul E., implicarea acestuia în preluarea formală a societăţii SC Q. SRL de către martorul R. în calitate de administrator, ulterior folosită pentru furnizarea de facturi nereale în vederea creşterii cheltuielilor deductibile, precum şi la preluarea funcţiei de administrator de către martorul P. a SC H. SRL Arad în acelaşi scop, fructificându-şi cunoştinţele economic - financiare în acţiunea de creştere a cheltuielilor deductibile ale SC C. SRL Arad în scopul diminuării nelegale a sumelor datorate statului de această societate comercială cu titlu de TVA şi impozit pe profit, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de complicitate la evaziune fiscală, prev. de art. 48 alin. (1) C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. a) şi c), alin. (2) din Legea nr. 241/2005.

Împotriva Sentinţei penale nr. 25/PI din 28 ianuarie 2016 pronunţată în dosarul nr. x/2014 de Curtea de Apel Timişoara, secţia Penală au declarat apel inculpaţii F., B., A., G. şi E.

Inculpatul B. a solicitat achitarea, în temeiul art. 16 lit. a) din C. proc. pen., pentru infracţiunea de constituirea unui grup infracţional organizat prev. şi ped. de art. 367 alin. (2) raportat la art. 367 alin. (1) din C. pen., apreciind că instanţa de fond a reţinut în mod greşit existenţa unui grup infracţional organizat, teza susţinută de DIICOT şi preluată de prima instanţă conform căreia inculpatul, folosindu-se de cunoştinţele financiar - contabile pe care le poseda, l-ar fi sfătuit şi îndrumat pe inculpatul E. în constituirea unui grup infracţional nu este probată şi este combătută de declaraţiile inculpaţilor şi martorilor din cursul cercetării judecătoreşti.

S-a arătat că nu sunt îndeplinite condiţiile cerute pentru existenţa unui grup infracţional organizat, nu există nicio probă din care să reiasă faptul că apelantul alături de inculpaţii E. şi G. s-ar fi întâlnit şi ar fi planificat săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală sau că s-ar fi coordonat în continuare, nerezultând o structură piramidală, un organizator principal, o subordonare pe axă verticală şi o coordonare pe axele orizontale.

În ceea ce priveşte înfiinţarea societăţilor de leasing de personal, apelantul inculpat a negat că această idee i-ar fi aparţinut, teza acuzării nefiind dovedită de probe. S-a invocat că faptul creării unui grup de societăţi comerciale în care una dintre acestea numită "societatea mamă" are contracte de prestări servicii cu celelalte societăţi, "societăţile pui" nu întruneşte elementele constitutive ale niciunei infracţiuni.

Apelantul a contestat şi acuzaţia adusă în sensul că inculpatul B. a asigurat, prin intermediul SC O. SRL contabilitatea atât la SC C. SRL Arad, cât şi la celelalte societăţi controlate de inculpatul E. În acest sens, a arătat că nu a deţinut nicio firmă de contabilitate, ci a fost un simplu angajat la SC O. SRL, iar de contabilitatea firmelor s-a ocupat efectiv o altă persoană, martora OO., a cărei declaraţie a fost ignorată de instanţa de fond. Conform fişei postului, apelantul avea obligaţia să întocmească şi să semneze electronic declaraţiile societăţilor comerciale respective urmărind corelaţiile impuse de lege.

Totodată, apărarea a mai arătat că inculpatul, în calitate sa, nu avea obligaţia de a verifica veridicitatea menţiunilor scriptice înscrise în facturi cu realitatea comercială.

Astfel, faptul că inculpatul B. a oferit consultanţă pe fiscalitate nu poate fi asimilată, în opinia apărării, acţiunii de intenţie criminală organizată, într-un mod structurat.

În subsidiar, s-a solicitat să se constate că nu sunt întrunite, pe latură obiectivă, elementele constitutive ale grupului de criminalitate organizat, motiv pentru care se impune achitarea inculpatului în baza art. 16 lit. b) din C. proc. pen.

Referitor la infracţiunea de evaziune fiscală, în forma de participaţie a complicităţii prev. de art. 48 din C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. a) şi c) din Legea nr. 241/2005, apelantul inculpat B. a solicitat, de asemenea, achitarea în temeiul art. 16 lit. c) din C. proc. pen., apreciind că nu există probe că a comis fapta reţinută în sarcina sa.

În acest sens, inculpatul a criticat motivarea instanţei de fond prin reţinerea vinovăţiei sale în raport singular de declaraţia inculpatului E., în cauză neexistând, în opinia sa, o altă probă că i-ar fi furnizat acestuia din urmă facturi neconforme cu realitatea, pentru care ar fi fost retribuit cu sume de 2 - 3% din valoarea respectivelor facturi.

S-a mai criticat preluarea de către instanţa de fond a concluziilor ANAF din raportul de inspecţie fiscală, în condiţiile în care s-a apreciat că agenţia nu este un expert independent care să garanteze inculpaţilor dreptul la un proces echitabil.

O altă critică priveşte faptul că echipa de inspecţie fiscală nu a precizat cu exactitate care anume dintre tranzacţii nu le-a luat în considerare pentru firma C., procedând greşit, în opinia apelantului, la reîncadrarea celor două operaţiuni - prestarea unor activităţi dependente de către salariaţi către subcontractori, urmată de facturarea de către subcontractori către C. a serviciilor prestate ca fiind de fapt una singură şi anume prestarea unei munci salariate de către angajaţi direct către C.. Prin urmare, reîncadrarea acestor operaţiuni conform art. 11 din Codul fiscal este greşită, nefiind îndeplinită condiţia privind obţinerea unui avantaj fiscal, aşa cum a arătat şi expertul parte. Prin această abordare greşită, după cum a susţinut apelantul inculpat, prejudiciul a fost mărit în mod artificial şi netemeinic de către organul fiscal cu suma totală de 1.028.400 RON (53.705 RON impozit pe profit, 12.103 RON accesorii impozit pe profit, 824.860 RON TVA, 137.732 RON accesorii TVA), prejudiciul calculat de expertul parte fiind de 40.749 RON profit şi 60.736 RON TVA.

În ceea ce priveşte relaţiile societăţii C. cu operatorul S., apelantul a arătat că s-au efectuat două operaţiuni, un studiu de piaţă pentru care s-a emis o proforma invoice, care nu a fost achitat şi operatorul nu a declarat operaţiunea ca prestare comunitară, pentru modul eronat în care ea a fost înregistrată s-a calculat impozit pe profit suplimentar, şi o achiziţie intracomunitară de 16 maşini pe care operatorul a declarat-o şi este înregistrată în sistemul VIES. Cu privire la aceste operaţiuni, instanţa de fond, în mod greşit, preluând opinia ANAF, a omis faptul că operatorul a declarat livrările intracomunitare ale C., ANAF inducând în eroare instanţa de fond precizând că prestarea nu e declarată, nepomenind nimic despre livrări, din extrasul VIES rezultând însă că livrările intracomunitare au fost declarate de către S..

Referitor la operaţiunea V., apelantul inculpat a precizat că la data de 31 mai 2013, data la care s-a stornat factura x/2012, serviciile de evidenţă contabilă pentru SC C. SRL Arad nu mai erau prestate de SC O. SRL. Totodată, după cum rezultă din procesul-verbal din 5 noiembrie 2012 încheiat cu ocazia predării - primirii documentelor pentru prelucrarea contabilă, factura emisă de V. era deja înregistrată în evidenţa operativă a societăţii C., regăsindu-se în jurnalul de cumpărări prezentat de aceasta. Or, se arată că prezentarea la prestatorul de servicii de contabilitate cu jurnalul de cumpărări deja întocmit, conduce la concluzia că decizia privind achiziţiile care sunt înregistrate în contabilitate este luată anterior de către clientul serviciilor contabile care îşi asumă răspunderea pentru realitatea operaţiunilor.

Cu privire la achiziţiile de la societatea Q., apelantul inculpat a arătat că soluţia instanţei de fond prin care s-a considerat că acestea au fost fictive şi nu au suport economic real este netemeinică.

În subsidiar, apelantul inculpat B. a solicitat reţinerea beneficiului art. 19 din Legea nr. 682/2002, considerând nelegală şi neconformă practicii judiciare condiţia impusă prin sentinţa penală ca în dosarul în care s-a formulat denunţul să fie concretizat cel puţin în emiterea unui rechizitoriu.

Totodată, s-a contestat valoarea prejudiciului reţinut de instanţa de fond, care a avut în vedere suma stabilită de ANAF, care are în cauză atât calitatea de organ de control şi de parte vătămată, inclusiv de expert independent şi nu suma stabilită de expertul independent U., care stabileşte o sumă mai mică şi nu a ţinut cont de opinia separată a expertului parte, QQ., care evidenţiază o altă sumă inferioară chiar şi celei stabilite de expertul oficial.

Legat de latura civilă a procesului penal, apelantul a invocat şi faptul că numeroasele utilaje care au aparţinut SC C. SRL Arad sunt aflate sub sechestru şi nevalorificate, iar valorificarea acestor bunuri ar conduce la acoperirea în integralitate a prejudiciului. Deşi a solicitat pe parcursul procesului penal valorificarea acestor bunuri, instanţa de fond a respins aceste cereri.

De asemenea, s-a arătat că suma recuperată de ANAF nu este cea de 1.228.466 RON, astfel cum se reţine de instanţa de fond ci de 1.600.000 RON, ANAF neconsiderând prioritară recuperarea prejudiciului şi a scăzut alte debite curente ale societăţii C..

În ceea ce priveşte aplicarea legii penale mai favorabile, s-a apreciat că, în mod greşit, instanţa de fond a aplicat forma modificată în luna martie a anului 2013 a art. 9 din Legea nr. 241/2005, aplicând astfel o majorare cu 5 ani a minimului şi maximului pedepsei. Toate actele materiale de care este acuzat inculpatul B. sunt săvârşite anterior lunii martie 2013, societatea la care lucra, SC O. SRL reziliind contractul de prestări servicii cu SC C. SRL Arad în luna martie 2013. În plus, cu ocazia dezbaterilor s-a mai solicitat aplicarea C. pen. anterior care cuprinde dispoziţii mai favorabile din punctul de vedere al instituţiei concursului de infracţiuni, a limitelor de pedeapsă şi în ceea ce priveşte suspendarea sub supraveghere.

În final, apelantul inculpat B. a solicitat ca, la individualizarea pedepsei, să se aibă în vedere circumstanţele personale, fiind o persoană fără antecedente penale, absolvent de studii superioare, tatăl a trei copii minori, cu o capacitate crescută de a conştientiza consecinţele nerespectării legii aşa cum reiese şi din Raportul efectuat în cauză de Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Arad.

Inculpatul A. a solicitat achitarea, în temeiul art. 16 lit. a) din C. proc. pen., pentru infracţiunea de constituire a unui grup infracţional organizat prev. şi ped. de art. 367 alin. (2) raportat la art. 367 alin. (1) din C. pen., apreciind că fapta de care a fost acuzat nu există.

În acest sens a arătat că nu sunt întrunite condiţiile laturii obiective a infracţiunii, din probele administrate în dosar nu rezultă că a aderat la un grup infracţional organizat, astfel cum este definit de art. 367 alin. (6) din C. pen., întrucât îi cunoştea doar pe inculpaţii E. şi G., fiind chelner la restaurantul "RR.".

Pe de altă parte, invocând Decizia penală nr. 147 din 28 ianuarie 2016 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, apelantul a mai arătat că aderarea trebuie să se producă în raport cu un grup deja existent format din trei persoane. Or, în cauza dedusă judecăţii, apelantul îi cunoştea doar pe inculpaţii E. şi G., neavând relevanţă că în urmărirea penală s-a conturat un grup format din coinculpaţii inculpaţii E., G., B. şi F., din moment ce pe ultimii doi inculpaţi, la momentul aderării, nu îi cunoştea, şi, cu atât mai puţin, nu cunoştea activităţile acestora în cadrul grupului.

Cu ocazia dezbaterilor, s-a apreciat, ca nelegală reţinerea infracţiunii, în condiţiile în care inculpaţii, cu excepţia inculpatului A., erau angajaţi ai societăţilor comerciale constituite ca şi grup comercial şi acţionau în baza unor atribuţii de serviciu, astfel că acţiunile acestora se desfăşurau ca urmare a relaţiei de serviciu pe care o aveau cu angajatorul şi nu ca parte dintr-un pretins grup, instanţa de fond reţinând, în mod nelegal, că desfăşurarea unei activităţi comerciale sau a unui grup de astfel de societăţi, în mod structurat, cu respectarea ierarhiei, în baza unei organigrame reprezintă acţiuni de iniţiere şi constituire a unui grup infracţional organizat.

Prin urmare, nu se poate reţine existenţa unui grup infracţional în situaţia în care pretinşii membri ai grupării sunt angajaţi în acea societate comercială sau într-un grup de astfel de societăţi, pentru că sancţionarea infracţiunii este strict legată de caracterul clandestin al existenţei grupului, a structurii acestuia, a atribuţiilor, astfel că nu se poate reţine infracţiunea în situaţia unui colectiv de persoane, legal constituit şi structurat, precum o societate comercială. De asemenea, s-a susţinut că nu sunt întrunite condiţiile laturii subiective a infracţiunii, care se comite cu vinovăţie, sub forma intenţiei directe calificate prin scop. Astfel, inculpatul G. a precizat că apelantul nu a avut niciun rol în activitatea firmelor de leasing de personal şi nu a avut cunoştinţă despre implicaţiile penale ale acestora, inculpata F. a declarat că apelantul nu a fost vreodată la sediul firmei, iar cu inculpatul B. nu a vorbit şi nici nu s-a întâlnit cu acesta.

În continuare, apelantul a mai arătat că probele administrate nu confirmă desfăşurarea conştientă, intenţionată a unor activităţi în folosul unui grup infracţional constituit deja şi cunoscut ca atare de către cel care doreşte aderarea. Mai mult, pregătirea sa profesională (12 clase, curs de ospătar), asigurările date de inculpaţii E. şi G. că totul este legal, faptul că nu a avut cunoştinţele necesare evaluării activităţii ulterioare a societăţilor înfiinţate sau a modului de funcţionare şi că nu a urmărit sau avut vreun câştig material din activitatea de găsire a asociaţilor societăţilor comerciale nu confirmă, fără dubiu, implicarea sa sub aspect subiectiv în comiterea infracţiunii. S-a apreciat că, prin reţinerea vinovăţiei sale, instanţa de fond a încălcat dispoziţiile art. 1 alin. (1) din C. pen., art. 15 şi 16 din C. pen., art. 4, art. 5, art. 103 şi art. 396 alin. (2) din C. proc. pen., precum şi art. 6 alin. (2) din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.

Cu aceleaşi argumente, apelantul inculpat A. a solicitat achitarea şi cu privire la infracţiunea de evaziune fiscală, în forma de participaţie a complicităţii prev. de art. 48 din C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. a) şi c) din Legea nr. 241/2005, în temeiul art. 16 lit. a) din C. proc. pen., arătând, în esenţă, că singura sa contribuţie a constat în prezentarea verilor săi pentru a fi administratori în aceste societăţi şi transportul cu maşina la O.R.C., la bancă, pentru constituirea şi punerea în funcţiune a societăţilor, nefiind implicat în niciun alt act privind constituirea, punerea în funcţiune şi funcţionarea ulterioară a societăţilor, numele său nefiind găsit în niciun act privind aceste societăţi.

În completarea motivelor de apel, inculpatul a arătat că prin prezentarea rudelor sale inculpaţilor E. şi G. pentru a dobândi calitatea de asociaţi şi administratori în societăţile de leasing de personal care urmau a fi înfiinţate nu se poate reţine că a ajutat sau înlesnit la săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală, întrucât niciuna dintre aceste societăţi nu a fost găsită vinovată de comiterea infracţiunii şi nu a fost trimisă în judecată. De săvârşirea infracţiunii prev. de art. 9 alin. (1) lit. a) şi c) din Legea nr. 241/2005 a fost găsită vinovată persoana juridică SC C. SRL Arad prin intermediul căreia s-a săvârşit infracţiunea, societate care are calitatea de inculpată.

În subsidiar, apelantul inculpat A. a solicitat individualizarea pedepselor aplicate de instanţa de fond, în raport de contribuţia sa concretă la comiterea faptelor penale.

Prin Decizia penală nr. 79/A din data de 29 martie 2018, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia Penală, în Dosarul nr. x/2014, au fost admise apelurile declarate de apelanţii inculpaţi E., G., B., F. şi A. împotriva Sentinţei penale nr. 25/PI din data de 28 ianuarie 2016 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia penală.

A fost desfiinţată, în parte, sentinţa penală apelată şi rejudecând, au fost descontopite pedepsele rezultante aplicate inculpaţilor E., G., B., F., A. şi SC C. SRL Arad, în pedepsele componente, pe care le-a repus în individualitatea lor.

În baza art. 386 din C. proc. pen., a fost schimbată încadrarea juridică dată faptei reţinută în sarcina fiecăruia dintre inculpaţi din infracţiunea prev. de art. 9 alin. (1) lit. a) şi c) şi alin. (2) din Legea nr. 241/2005 în infracţiunea prev. de art. 9 alin. (1) lit. c) şi alin. (2) din Legea nr. 241/2005.

Cu privire la inculpaţii A. şi B., s-au decis următoarele:

S-a făcut aplicarea art. 5 din C. pen. şi, în baza art. 7 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea dispoziţiilor art. 74 alin. (1) lit. a), c) şi alin. (2) din C. pen. anterior şi art. 76 alin. (1) lit. b) din C. pen. anterior şi a fost condamnat inculpatul B. la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de constituirea unui grup infracţional organizat.

În baza art. 71 din C. pen. anterior, s-a interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, exerciţiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) din C. pen. anterior, respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice, precum şi dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat.

În baza art. 65 din C. pen. anterior, s-a interzis inculpatului, ca pedeapsă complementară, exerciţiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) din C. pen. anterior, respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice, precum şi dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat, pe o perioadă de 2 ani, în condiţiile art. 66 din acelaşi cod.

În baza art. 26 din C. pen. anterior cu referire la art. 9 alin. (1) lit. c) şi alin. (2) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea dispoziţiilor art. 74 alin. (1) lit. a), c) şi alin. (2) din C. pen. anterior şi art. 76 alin. (1) lit. b) din C. pen. anterior, a fost condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală, în forma complicităţii.

În baza art. 65 din C. pen. anterior, s-a interzis inculpatului, ca pedeapsă complementară, exerciţiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) din C. pen. anterior, respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice, precum şi dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat, pe o perioadă de 2 ani, în condiţiile art. 66 din acelaşi cod.

În baza art. 71 din C. pen. anterior, s-a interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, exerciţiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) din C. pen. anterior, respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice, precum şi dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) şi art. 35 alin. (3) din C. pen. anterior, s-au contopit pedepsele aplicate inculpatului B. în pedeapsa cea mai grea, de 3 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) din C. pen. anterior.

În baza art. 71 din C. pen. anterior, s-a interzice inculpatului, ca pedeapsă accesorie, exerciţiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) din C. pen. anterior.

S-a făcut aplicarea art. 5 din C. pen. şi, în baza art. 7 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea dispoziţiilor art. 37 alin. (1) lit. a) din C. pen. anterior, art. 74 alin. (1) lit. c) şi alin. (2) din C. pen. anterior, art. 76 alin. (1) lit. b) din C. pen. anterior şi art. 80 din C. pen. anterior, a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de aderare la un grup infracţional organizat.

În baza art. 71 din C. pen. anterior, s-a interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, exerciţiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) din C. pen. anterior, respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice, precum şi dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat.

În baza art. 83 din C. pen. anterior, s-a revocat beneficiul suspendării condiţionate a pedepsei de 1 an şi 3 luni închisoare aplicată inculpatului prin Sentinţa penală nr. 261 din data de 1 februarie 2011 a Judecătoriei Arad, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 527/R din data de 7 aprilie 2011 a Curţii de Apel Timişoara, pe care a adăugat-o la pedeapsa de 1 an închisoare aplicată prin prezenta decizie, inculpatul având de executat o pedeapsă de 2 ani şi 3 luni închisoare.

În baza art. 26 din C. pen. anterior cu referire la art. 9 alin. (1) lit. c) şi alin. (2) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea dispoziţiilor art. 37 alin. (1) lit. a) din C. pen. anterior, art. 74 alin. (1) lit. c) şi alin. (2) din C. pen. anterior şi art. 76 alin. (1) lit. b) din C. pen. anterior, a condamnat pe acelaşi inculpat la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală, în forma complicităţii.

În baza art. 71 din C. pen. anterior, s-a interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, exerciţiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) din C. pen. anterior, respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice, precum şi dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat.

În baza art. 83 din C. pen. anterior, s-a revocat beneficiul suspendării condiţionate a pedepsei de 1 an şi 3 luni închisoare aplicată inculpatului prin Sentinţa penală nr. 261 din data de 1 februarie 2011 a Judecătoriei Arad, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 527/R din data de 7 aprilie 2011 a Curţii de Apel Timişoara, pe care a adăugat-o la pedeapsa de 1 an închisoare aplicată prin prezenta decizie, inculpatul având de executat o pedeapsă de 2 ani şi 3 luni închisoare.

În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) din C. pen. anterior, s-au contopit pedepsele aplicate inculpatului A., acesta urmând să execute pedeapsa rezultantă de 2 ani şi 3 luni închisoare.

În baza art. 71 din C. pen. anterior, s-a interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, exerciţiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) din C. pen. anterior.

În baza art. 72 din C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului durata reţinerii din data de 29.07.2010 (sentinţa penală nr. 261 din data de 1 februarie 2011 a Judecătoriei Arad)."

Totodată, prin decizia din apel, au fost obligaţi inculpaţii B., A., în solidar, la plata, către partea civilă A.N.A.F. - D.G.R.F.P. Timişoara - A.J.F.P. Arad, a sumei de 316.327 RON (300.965 RON, TVA suplimentară şi 15.362 RON, impozit pe profit suplimentar), reprezentând obligaţia fiscală datorată şi la plata sumelor reprezentând obligaţiile fiscale accesorii datorate în condiţiile Codului de procedură fiscală.

Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei penale care nu contravin prezentei.

Împotriva Decizie penale nr. 79/A din 29 martie 2018, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală în Dosarul nr. x/2014 au declarat recurs în casaţie inculpaţii B. şi A.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la data de 29 octombrie 2018, fiind fixat termen la data de 26 noiembrie 2018.

Prin încheierea din data de 26 noiembrie 2018 s-au admis în principiu recursurile în casaţie declarate de inculpaţii B. şi A. şi s-a fixat termen în vederea judecării la data de 14 decembrie 2018, în complet de 3 judecători.

Inculpatul B. a invocat cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., a fost condamnat la pedepse în alte limite decât cele legale.

Inculpatul A. a invocat cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală.

Prin încheierea din data de 13 decembrie 2918 au fost admise declaraţiile de abţinere formulate de doamnele judecător SS., TT. şi UU., cauza fiind apoi repartizată aleatoriu completului C.8. S-a fixat termen de judecată la data de 30 ianuarie 2019.

Inculpatul B. a criticat hotărârea atacată pentru nelegalitate în sensul că nu a beneficiat de prevederile art. 19 din Legea nr. 682/2002 şi astfel i-au fost aplicate pedepse în alte limite decât cele legale, caz de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen.

A susţinut că în timpul judecăţii, inculpatul a formulat un denunţ, urmare căruia s-a dispus începerea urmăririi penale în cauza respectivă, cercetările fiind în curs. Apreciază că beneficiază de reducerea pedepsei conform dispoziţiilor art. 19 din Legea nr. 682/2002, chiar dacă, prin adresa Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism, s-a comunicat că urmărirea penală a fost începută doar in rem, iar în această situaţie, nu sunt incidente dispoziţiile art. 19 din Legea nr. 682/2002.

Inculpatul A., a criticat hotărârea atacată, susţinând că a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penal, caz de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen.

A susţinut că a fost condamnat la o pedeapsă de 2 ani şi 3 luni închisoare, în baza dispoziţiilor art. 6 din Legea nr. 241/2005, ajungându-se la această soluţie printr-o eroare de interpretare a probelor.

A arătat că, în fapt, activitatea infracţională a sa nu se poate subsuma dispoziţiilor acestei legi, întrucât nu a făcut decât să ajute la înfiinţarea unor societăţi comerciale, fără să cunoască împrejurarea că aceste societăţi refuză să plătească contribuţiile către autoritatea fiscală.

Analizând recursurile în casaţie declarate de inculpaţii B. şi A. împotriva Deciziei penale nr. 79/A din 29 martie 2018, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală în Dosarul nr. x/2014, Înalta Curte constată că acestea sunt nefondat pentru următoarele considerente:

Art. 434 C. proc. pen. prevede că pot fi atacate cu recurs în casaţie deciziile pronunţate de curţile de apel, ca instanţă de apel, cu excepţia deciziilor prin care s-a dispus rejudecarea cauzelor.

Potrivit art. 440 alin. (4) C. proc. pen., în cazul în care instanţa constată că cererea îndeplineşte condiţiile prevăzute la art. 434 - 438 C. proc. pen., dispune prin încheiere admiterea în principiu a cererii de recurs în casaţie şi trimite cauza în vederea judecării recursului în casaţie.

Potrivit art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen. hotărârile sunt supuse casării în cazul în care inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală.

Potrivit dispoziţiilor art. 433 C. proc. pen., scopul recursului în casaţie este acela de a supune Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie judecarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Este în afara oricărei îndoieli rezonabile că înţelesul expresiei "în condiţiile legii" este lămurit de prevederile textelor de lege subsecvente, în special, de prevederile art. 434 C. proc. pen., referitoare la hotărârile supuse recursului în casaţie şi ale art. 438 alin. (1) C. proc. pen., referitoare la cazurile în care se poate face recurs în casaţie.

Recursul în casaţie declarat de inculpatul B. este întemeiat pe dispoziţiile art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen. - s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege.

În concret, inculpatul a susţinut că în mod greşit nu a beneficiat de reducerea pedepsei potrivit dispoziţiilor art. 19 din Legea nr. 682/2002, deşi, din probele dosarului rezultă că în timpul judecăţii, a formulat un denunţ, în baza căruia s-a dispus începerea urmăririi penale în cauza respectivă, cercetările fiind în curs.

În baza art. 5 C. pen. şi, în baza art. 7 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea dispoziţiilor art. 74 alin. (1) lit. a), c) şi alin. (2) din C. pen. anterior şi art. 76 alin. (1) lit. b) din C. pen. anterior a fost condamnat inculpatul B. la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de constituirea unui grup infracţional organizat, iar în baza art. 26 din C. pen. anterior cu referire la art. 9 alin. (1) lit. c) şi alin. (2) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea dispoziţiilor art. 74 alin. (1) lit. a), c) şi alin. (2) din C. pen. anterior şi art. 76 alin. (1) lit. b) din C. pen. anterior, a fost condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală, în forma complicităţii, urmând ca în baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) şi art. 35 alin. (3) din C. pen. anterior, inculpatul B. să execute pedeapsa cea mai grea, de 3 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) din C. pen. anterior.

Referitor la critica privind aplicarea dispoziţiilor art. 19 din Legea nr. 682/2002, Înalta Curte constată că prin adresa din data de 20 aprilie 2017, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism a comunicat instanţei că în urma denunţului făcut de inculpat, urmărirea penală a fost începută in rem, astfel că în cauză nu sunt incidente dispoziţiile art. 19 din Legea nr. 682/2002.

Raportat la dispoziţiile art. 438 C. proc. pen., constituie motiv de casare aplicarea unei alte pedepse principale decât cea prevăzută de lege pentru infracţiunea săvârşită (de exemplu, aplicarea numai a pedepsei amenzii, în cazul în care legea prevede pentru infracţiunea săvârşită numai pedeapsa închisorii) aplicarea unei pedepse principale care depăşeşte limitele generale ale pedepselor, prevăzute de art. 60, art. 61 sau art. 137 C. pen. ori care se situează sub aceste limite, aplicarea unei pedepse principale care depăşeşte sau se situează sub aceste limitele speciale ale pedepsei prevăzute pentru infracţiunea săvârşită (cu nerespectarea dispoziţiilor legale care permit acest lucru).

Cazul de casare analizat poate privi şi aplicarea unei pedepse accesorii sau complementare neprevăzute de lege sau în alte limite decât cele prevăzute de lege.

Analizând actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte constată că pedeapsa aplicată inculpatului B. se situează în limitele prevăzute de lege.

Criticile invocate de inculpat, referitoare la faptul că decizia recurată este contrară legii, nu pot fi analizate prin prisma dispoziţiilor art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., cazul de casare respectiv vizând numai ipoteza în care s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege, ceea ce în speţă nu s-a realizat. Pedeapsa aplicată pentru faptele pentru care a fost trimis în judecată inculpatul B. se află în limitele legale.

De altfel, motivul de recurs invocat de inculpatul B. a fost invocat de acesta şi în calea de atac a apelului, instanţa de apel analizând critica formulată, a apreciat că dispoziţiile legale menţionate nu sunt aplicabile în cauză.

În ce priveşte recursul în casaţie declarat de inculpatul A., acesta a fost întemeiat pe dispoziţiile art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen. - inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală.

În concret, inculpatul A. a susţinut că a fost condamnat la o pedeapsă de 2 ani şi 3 luni închisoare, în baza dispoziţiilor art. 6 din Legea nr. 241/2005, ajungându-se la această soluţie printr-o eroare de interpretare a probelor.

A arătat că, în fapt, activitatea infracţională a sa nu se poate subsuma dispoziţiilor acestei legi, întrucât nu a făcut decât să ajute la înfiinţarea unor societăţi comerciale, fără să cunoască împrejurarea că aceste societăţi refuză să plătească contribuţiile către autoritatea fiscală.

Astfel cum s-a mai precizat, potrivit dispoziţiilor art. 433 C. proc. pen., în calea extraordinară a recursului în casaţie, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie verifică, în condiţiile legii, conformitatea hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Recursul în casaţie nu are în vedere elemente de fapt ce au fost stabilite cu autoritate de lucru judecat, aşa încât, Înalta Curte nu poate reevalua materialul probator şi nu poate să stabilească o situaţie de fapt diferită de cea care a fost menţionată în hotărârea atacată.

Prin cererea de recurs în casaţie, inculpatul A., practic solicită o reevaluare a probelor administrate, situaţie nepermisă în calea de atac a recursului în casaţie, întrucât aspectele menţionate vizează critici de netemeinicie şi nu de nelegalitate, în conformitate cu dispoziţiile art. 438 alin. (1) C. proc. pen.

După cum se poate observa, recursul în casaţie are ca scop verificarea conformităţii hotărârilor atacate cu regulile de drept aplicabile, scopul său fiind acela de a îndrepta erorile de drept comise de curţile de apel, ca instanţe de apel, prin raportare la cazurile de casare expres şi limitativ prevăzute de lege.

Pe de altă parte, Înalta Curte subliniază că sintagma "nu este prevăzută de legea penală" priveşte situaţiile în care condamnarea se bazează pe ipoteze de incriminare care nu sunt prevăzute de lege, respectiv nu au făcut niciodată obiectul incriminării sau a operat dezincriminarea.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte va respinge, ca nefondate, recursurile în casaţie declarate de inculpaţii B. şi A. împotriva Deciziei penale nr. 79/A din 29 martie 2018, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia Penală în Dosarul nr. x/2014.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen. vor fi obligaţi recurenţii inculpaţi la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile în casaţie formulate de inculpaţii B. şi A. împotriva Deciziei penale nr. 79/A din 29 martie 2018, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală în Dosarul nr. x/2014.

Obligă recurenţii inculpaţi B. şi A. la plata sumei de câte 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat A., în sumă de 260 RON, rămâne în sarcina statului.

Onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat B., în sumă de 65 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 30 ianuarie 2019.

Procesat de GGC - LM