Withdrawal of appeal against refusal to merge penalties for recidivism and revocation of suspended sentence
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice accepted the withdrawal of the appeal, thereby upholding the lower court’s rejection of the petitioner’s request to merge penalties and holding the petitioner liable for 200 RON in judicial costs, while the state covered the 313 RON fee for the ex officio lawyer. The dispute centered on a prisoner’s challenge to a Court of Appeal decision that refused to merge a two-year imprisonment sentence for extortion committed during the probation period of a suspended three-year sentence with the existing suspended sentence, despite the petitioner’s subsequent written declaration that he did not recognize the appeal. The court’s decisive legal basis involved the application of the 1969 Penal Code provisions regarding post-conviction recidivism and the specific rules for intermediate plurality of penalties, which mandated the cumulative execution of the sentences rather than their merger, and procedural rules governing the withdrawal of appeals and the allocation of judicial costs.
Legislator headnote
AI generatedart. 86 alin. (1) C. pen, art. 83 alin. (1) C. pen, art. 37 lit. a) C. pen, art. 41 alin. (1) C. pen, art. 425 alin. (3) C. proc. pen, art. 275 alin. (2) C. proc. pen; Withdrawal of appeal against refusal to merge penalties for recidivism and revocation of suspended sentence: The dispute centered on a prisoner’s challenge to a Court of Appeal decision that refused to merge a two-year imprisonment sentence for extortion committed during the probation period of a suspended three-year sentence with the existing suspended sentence, despite the petitioner’s subsequent written declaration that he did not recognize the appeal. The court’s decisive legal basis involved the application of the 1969 Penal Code provisions regarding post-conviction recidivism and the specific rules for intermediate plurality of penalties, which mandated the cumulative execution of the sentences rather than their merger, and procedural rules governing the withdrawal of appeals and the allocation of judicial costs.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedProcedural basis cited in the dispositive for taking note of the withdrawal of the appeal.
Basis cited in the dispositive for ordering the appellant to pay judicial costs to the state.
Basis cited in the dispositive for ruling that the ex officio lawyer's fee remains a state expense.
Full text
Asupra contestaţiei de faţă;
Examinând actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 248/F din data de 14 noiembrie 2018, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, în Dosarul nr. x/2018, a respins ca nefondată cererea de contopire pedepse formulată de petentul A.
Pentru a pronunţa această hotărâre, cu privire la inculpatul A., Curtea de apel a reţinut că prin Sentinţa penală nr. 25/F din 12 februarie 2016 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, definitivă prin Decizia penală nr. 424/A din 11 decembrie 2017 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, petentul A. a fost condamnat la o pedeapsă de 1 an închisoare pentru săvârşirea unei infracţiuni de şantaj în luna octombrie 2011, în stare de recidivă postcondamnatorie.
S-a dispus, de asemenea, revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei de 3 ani închisoare aplicată acestuia prin Sentinţa penală nr. 496/2009 a Tribunalului Bucureşti (definitivă prin Decizia penală nr. 4519 din 14 decembrie 2010 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie) şi executarea acestei pedepse alături de cea de 1 an închisoare aplicată în cauză, numitul A. urmând să execute în final o pedeapsă de 4 ani închisoare.
A fost emis MEPI nr. 46 din 11 decembrie 2017, petentul fiind încarcerat la data de 11 decembrie 2017.
Curtea a reţinut că raportat la situaţia juridică a petentului, rezultă cu claritate că cererea acestuia de contopire conform regulilor specifice pluralităţii intermediare a pedepselor de 1 an închisoare aplicată prin Sentinţa penală nr. 25/F din 12 februarie 2016 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, respectiv de 3 ani închisoare aplicată prin Sentinţa penală nr. 496/2009 a Tribunalului Bucureşti, este nefondată.
În ceea ce priveşte pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată acestuia prin Sentinţa penală nr. 496/2009 a Tribunalului Bucureşti s-a dispus revocarea suspendării sub supraveghere a executării acesteia, stabilindu-se executarea sa alături de pedeapsa de 1 an închisoare aplicată pentru infracţiunea de şantaj săvârşită în termenul de încercare al suspendării, conform dispoziţiilor art. 86 alin. (1) C. pen. din 1969 raportat la art. 83 alin. (1) C. pen. din 1969.
Totodată, noua infracţiune a fost săvârşită în condiţiile recidivei postcondamnatorii, atât potrivit disp. art. 37 lit. a) C. pen. din 1969, cât şi disp. art. 41 alin. (1) C. pen., pedeapsa aplicată pentru primul termen al recidivei fiind mai mare de 6 luni închisoare conform art. 37 lit. a) C. pen. din 1969, respectiv de 1 an închisoare, conform art. 41 alin. (1) C. pen., iar pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea de şantaj comisă de petent în termenul de încercare este mai mare de 1 an potrivit ambelor legi penale survenite până la data soluţionării definitive a cauzei.
Pe cale de consecinţă, Curtea a dispus că, cele două pedepse se execută alăturat, fără a fi contopite, astfel cum s-a şi dispus prin Sentinţa penală nr. 25/F din 12 februarie 2016 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Împotriva Sentinţei penale nr. 248/F din data de 14 noiembrie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, a formulat contestaţie inculpatul A. pe care nu a motivat-o.
Prin cererea din data de 26 februarie 2019, transmisă la dosar de către conducerea Penitenciarului Găieşti, aflată la dosar instanţă, contestatorul condamnat A. a declarat în faţa conducerii penitenciarului că nu îşi însuşeşte contestaţia formulată în prezenta cauză.
Faţă de declaraţia formulată în scris de către contestatorul condamnat în sensul că nu îşi însuşeşte "cererea formulată în prezenta cauză", Înalta Curte apreciază că, contestatorul înţelege să nu-şi însuşească înscrisul aflat la dosar şi intitulat contestaţie, urmând a lua act de manifestarea de voinţă a acestuia.
Ca atare, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie văzând cererea formulată, în temeiul dispoziţiilor art. 425 alin. (3) C. proc. pen., va lua act de retragerea contestaţiei formulată de contestatorul A. împotriva Sentinţei penale nr. 248/F din data de 14 noiembrie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, în Dosarul nr. x/2018.
În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga contestatorul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
În temeiul art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestator, în sumă de 313 RON, rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Ia act de retragerea contestaţiei formulată de contestatorul A. împotriva Sentinţei penale nr. 248/F din data de 14 noiembrie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, în Dosarul nr. x/2018.
Obligă contestatorul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestator, în sumă de 313 RON, rămâne în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 27 februarie 2019.
Procesat de GGC - LM