Forced execution of lease assigned to Bucharest District 2 Court based on debtor's registered office at seizure.

Asupra conflictului negativ de competenţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti la data de 9 octombrie 2018, Biroul Executorilor Judecătoreşti A. a solicitat încuviinţarea executării silite a titlului executoriu reprezentat de Contractul de închiriere nr. x din 20 iulie 2015 înregistrat la Administraţia Financiară a Sectorului 1 Bucureşti sub nr. x din 23 decembrie 2016 cu Actul adiţional nr. x din 20 iulie 2015, până la concurenţa sumei de 29.445,18 RON, împotriva debitoarei B. SRL.

Prin Sentinţa civilă nr. 10125 din 18 octombrie 2018, Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti a admis excepţia necompetentei sale teritoriale, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cererii în favoarea Judecătoriei Târgovişte.

În motivarea soluţiei, instanţa a reţinut că potrivit art. 651 alin. (1) C. proc. civ. instanţa de executare este judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.

S-a reţinut că în speţă, debitoarea B. SRL are sediul în Târgovişte, judeţul Dâmboviţa, iar în conformitate cu H.G. nr. 337/1993, municipiul Târgovişte se află în raza de competenţă teritorială a Judecătoriei Târgovişte, judeţul Dâmboviţa.

Judecătoria Târgovişte, prin Sentinţa civilă nr. 3750 din data de 15 noiembrie 2018, a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale şi a declinat, la rândul său, competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti. A constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru a-l soluţiona.

În motivarea soluţiei de declinare, s-a reţinut că instanţa de executare, este potrivit art. 651 alin. (1) C. proc. civ. judecătoria în a cărei circumscripţie se află la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.

S-a reţinut că potrivit informaţiilor emise de Oficiul Naţional al Registrului Comerţului, debitoarea B. SRL a avut sediul social la Târgovişte până la data de 18 ianuarie 2017, când sediul acesteia a fost schimbat în Bucureşti.

Ca atare, s-a reţinut că sediul debitoarei la data formulării cererii de executare silită, 27 septembrie 2018 era în localitatea Bucureşti.

Cu privire la conflictul negativ de competenţă, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

Potrivit dispoziţiilor art. 622 alin. (2) C. proc. civ., în cazul în care debitorul nu execută de bunăvoie obligaţia sa, aceasta se aduce la îndeplinire prin executare silită, care începe odată cu sesizarea organului de executare, dacă legea nu prevede altfel.

Conform art. 651 alin. (1) C. proc. civ. instanţa de executare este judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor când legea dispune altfel. Dacă domiciliul sau, după caz, sediul debitorului nu se află în ţară, este competentă judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul, sau, după caz, sediul creditorului, iar dacă acesta nu se află în ţară, judecătoria în a cărei circumscripţie se află sediul biroului executorului judecătoresc învestit de creditor.

Prevederile art. 651 alin. (3) C. proc. civ. au atribuit instanţei de executare competenţa de soluţionare a cererilor de încuviinţare a executării silite, a contestaţiilor la executare, precum şi a oricăror alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepţia celor date de lege în competenţa altor instanţe sau organe.

În cauză, prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti la data de 9 octombrie 2018, Biroul Executorilor Judecătoreşti A. a solicitat încuviinţarea executării silite a titlului executoriu reprezentat de Contractul de închiriere nr. x din 20 iulie 2015 înregistrat la Administraţia Financiară a Sectorului 1 Bucureşti sub nr. x din 23 decembrie 2016 cu Actul adiţional nr. x din 20 iulie 2015, până la concurenţa sumei de 29.445,18 RON, împotriva debitoarei B. SRL.

Din perspectiva textelor de lege sus-menţionate, competenţa de soluţionare a cererii privind încuviinţarea executării silite aparţine judecătoriei în a cărei circumscripţie se afla, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului urmărit.

Din analiza actelor din dosar, se constată că, atât în cuprinsul cererii de încuviinţare a executării silite, cât şi în cererea de executare silită formulată de creditoarea C. SRL, se arată că domiciliul debitoarei B. SRL este în mun. Bucureşti, sos. x, etaj 8 ap. 44,.

Totodată, din fişa furnizare informaţii emisă de Oficiul Naţional al Registrului Comerţului nr. x, rezultă că debitoarea B. SRL a avut sediul social în localitatea Târgovişte până la 18 ianuarie 2017, dată la care sediul debitoarei a fost schimbat în Bucureşti.

Prin urmare, faţă de împrejurarea că la data sesizării organului de executare, respectiv 27 septembrie 2018, debitoarea împotriva căreia se solicită încuviinţarea executării silite avea domiciliul în mun. Bucureşti, competenţa soluţionării cererii de încuviinţare a executării silite, în raport de art. 651 alin. (1) C. proc. civ., aparţine Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti.

În consecinţă, în temeiul dispoziţiilor art. 135 alin. (1) raportat la art. 651 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cererii de încuviinţare a executării silite în favoarea Judecătoriei Sânnicolau Mare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 18 ianuarie 2019.

Procesat de GGC - LM