Territorial jurisdictional conflict over inheritance: automatic competence retention when public-order exception is not raised at the first legally summoned hearing.

Asupra cauzei de faţă constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Cluj-Napoca, la data de 6 septembrie 2017, reclamanţii A. şi B., în contradictoriu cu pârâţii C., D., E., F. şi G., au solicitat următoarele:

- să se constate ca pârâtul E., în calitate de soţ supravieţuitor, este moştenitorul legal al defunctei H., iar masa succesorala după defuncta H. se compune din dreptul de proprietate asupra imobilului apartament nr. x, înscris în CF nr. x-Cl-U4 Apahida având suprafaţa utilă nr. 41,1 mp, cote părţi comune 964/10000, cota de teren 26/270, situat la parter, compus din: 2 camere, bucătărie, cămară de alimente, baie, hol, boxa de 3 mp în pivniţă;

- să se dispună intabularea în CF a imobilului apartament nr. x din Apahida, judeţul Cluj şi a părţilor indivize comune, pe numele pârâtului E., cu titlu de drept succesiune;

- obligarea pârâtului în calitate de moştenitor legal să încheie cu pârâta C. contract de vânzare-cumpărare translativ de proprietate, având ca obiect apartamentul nr. x, situat în Apahida, judeţul Cluj, în prezent - localitatea Apahida, judeţul Cluj şi a părţilor indivize comune, în caz contrar hotărârea urmând să ţină loc de act autentic de vânzare-cumpărare, la rămânerea definitivă la preţul de 100.000.000 ROL;

- să se dispună intabularea în CF a imobilului apartament nr. x din Apahida, judeţul Cluj şi a părţilor indivize comune, pe numele pârâtei C., cu titlu de drept cumpărare;

- obligarea pârâtei C. să încheie cu pârâta D. contract de vânzare-cumpărare translativ de proprietate, având ca obiect apartamentul nr. x, situat în Apahida, judeţul Cluj, în prezent - localitatea Apahida, judeţul Cluj şi a părţilor indivize comune, în caz contrar, hotărârea urmând să ţină loc de act autentic de vânzare-cumpărare, la rămânerea definitivă la preţul de 120.000.000 ROL;

- intabularea în CF a imobilului apartament nr. x din Apahida str. x, judeţul Cluj şi a părţilor indivize comune, pe numele pârâtei D., cu titlu de drept cumpărare;

- obligarea pârâtei D. să încheie cu reclamanţii A. şi B., contract de vânzare-cumpărare translativ de proprietate, având ca obiect apartamentul nr. x, situat în Apahida, judeţul Cluj, în prezent - localitatea Apahida, judeţul Cluj şi a părţilor indivize comune, în caz contrar, hotărârea urmând să ţină loc de act autentic de vânzare-cumpărare, la rămânerea definitivă la preţul de 200.000.000 ROL;

- să se dispună intabularea în CF a imobilului apartament nr. x din Apahida str. x, judeţul Cluj şi a părţilor indivize comune, pe numele reclamanţilor A. şi B., cu titlu de drept cumpărare.

Prin Sentinţa civilă nr. 3583 din 17 mai 2018, Judecătoria Cluj-Napoca a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale, invocată de pârâtul E., şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Lugoj.

În motivarea soluţiei, instanţa a reţinut că petitul principal al acţiunii este acela de succesiune, de acolo derivând restul pretenţiilor deduse judecăţii.

S-a reţinut că art. 118 C. proc. civ. prevede că "(1) În materie de moştenire, până la ieşirea din indiviziune, sunt de competenţa exclusivă a instanţei celui din urmă domiciliu al defunctului:

1. cererile privitoare la validitatea sau executarea dispoziţiilor testamentare;

2. cererile privitoare la moştenire şi la sarcinile acesteia, precum şi cele privitoare la pretenţiile pe care moştenitorii le-ar avea unul împotriva altuia;

3. cererile legatarilor sau ale creditorilor defunctului împotriva vreunuia dintre moştenitori sau împotriva executorului testamentar.

S-a mai reţinut că deşi art. 130 alin. (2) C. proc. civ. prevede că necompetenţa materială şi teritorială de ordine publică trebuie invocată de părţi ori de către judecător la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe şi că aparent, acest moment procesual nu a fost respectat, în raport de obiectul acţiunii şi de cadrul procesual incomplet trasat, invocarea excepţiei nu este tardivă.

Judecătoria Lugoj, prin Sentinţa civilă nr. 2857 din 29 octombrie 2018, a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale şi, la rândul său, a declinat competenţa de soluţionare a pricinii în favoarea Judecătoriei Cluj-Napoca. Constatând ivit conflictul negativ de competenţă a dispus înaintarea dosarului către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării acestuia.

În motivarea sentinţei, instanţa a reţinut că reclamanţii au învestit instanţa cu o acţiune având ca obiect succesiune şi hotărâre care să ţină loc de act autentic.

La primul termen de judecată la care părţile au fost legal citate, în data de 14 decembrie 2017, instanţa a constatat că este competentă general, material şi teritorial să soluţioneze cauza, procedând la cercetarea judecătorească a procesului.

Ulterior administrării probei cu interogatoriul pârâţilor, a probei cu înscrisuri, la termenul de judecată din 17 mai 2018, instanţa a supus discuţiei excepţia necompetenţei teritoriale.

S-a reţinut că potrivit art. 130 alin. (2) C. proc. civ. necompetenţa materială şi teritorială de ordine publică trebuie invocată de părţi ori de către judecător la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe.

În măsura în care la primul termen de judecată instanţa nu a invocat excepţia de necompetenţă, competenţa instanţei iniţial sesizate se consolidează cu efecte retroactive.

Prin urmare, s-a reţinut că o instanţă nu se mai poate prevala de excepţia necompetenţei teritoriale în condiţiile în care este decăzută din termenul de invocare a acesteia, rămânând legal învestită să soluţioneze litigiul dedus judecăţii.

Cu privire la conflictul negativ de competenţă, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

C. proc. civ. cuprinde reglementări potrivit cărora necompetenţa materială şi teritorială, atât cea de ordine publică cât şi cea de ordine privată, poate fi invocată până la anumite termene şi în anumite condiţii.

Astfel, potrivit art. 130 alin. (2) C. proc. civ., privitor la invocarea excepţiei:

"necompetenţa materială şi teritorială de ordine publică trebuie invocată de părţi ori de către judecător la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe", iar alin. (3) al aceluiaşi articol prevede că:

"necompetenţa de ordine privată poate fi invocată doar de către pârât prin întâmpinare sau, dacă întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe."

Referitor la verificarea competenţei, alin. (1) al art. 131 C. proc. civ. stipulează în sensul că "la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe, judecătorul este obligat, din oficiu, să verifice şi să stabilească dacă instanţa sesizată este competentă general, material şi teritorial să judece pricina, consemnând în cuprinsul încheierii de şedinţă temeiurile de drept pentru care constată competenţa instanţei sesizate. Încheierea are caracter interlocutoriu".

Din interpretarea textului de lege sus-menţionat rezultă că, atât timp cât excepţia nu a fost invocată de instanţă din oficiu sau de parte la primul termen de judecată cu procedura de citare legal îndeplinită, soluţionarea cauzei rămâne dobândită instanţei pe rolul căreia se află înregistrată şi aceasta rămâne competentă teritorial a o soluţiona, nemaiputându-se dezînvesti, chiar dacă, potrivit legii, cauza ar intra în competenţa teritorială a altei instanţe. O astfel de interpretare se impune şi în considerarea faptului că, în actuala reglementare, legiuitorul a urmărit o reformare a sistemului excepţiilor de necompetenţă în scopul declarat de asigurare a celerităţii soluţionării cauzelor.

În acelaşi timp, se reţine că textul art. 130 şi art. 131 C. proc. civ. stabileşte că termenul limită pentru invocarea necompetenţei de ordine publică sau pentru verificarea din oficiu a competenţei de către instanţă, respectiv "la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe", singura excepţie pentru depăşirea acestui termen fiind cea prevăzută de art. 131 alin. (2) C. proc. civ.

Articolul 131 alin. (2) C. proc. civ. reglementează un caz de excepţie de la regula verificării din oficiu a competenţei, implicit a soluţionării excepţiei de necompetenţă, la termenul arătat la alin. (1), respectiv atunci când sunt necesare lămuriri ori probe suplimentare pentru stabilirea competenţei, sens în care se va acorda un singur termen.

În speţă, Judecătoria Cluj-Napoca nu a invocat excepţia de necompetenţă teritorială până la "primul termen de judecată la care părţile au fost legal citate", astfel încât competenţa de soluţionare a cauzei a rămas dobândită în favoarea acestei instanţe.

În acest sens, Înalta Curte reţine că primul termen la care părţile au fost legal citate la Judecătoria Cluj-Napoca a fost cel din 14 decembrie 2018, termen la care instanţa, verificându-şi din oficiu competenţa, conform art. 131 Noul C. proc. civ., a menţionat expres în cuprinsul încheierii de şedinţă că se consideră "competentă general, material şi teritorial cu privire la soluţionarea cererii ce face obiectul cauzei."

La termenul din 22 februarie 2018, pentru când cauza a fost amânată la cererea reclamanţilor în vederea comunicării informaţiilor legate de dezbaterea succesiunii după defuncta H., instanţa a amânat din nou judecata la data de 22 martie 2018, în vederea administrării probei cu interogatoriu şi pentru citarea pârâtului cu menţiunea personal la interogatoriu. Şi la termenul din 22 martie 2018, instanţa a admis cererea de amânare formulată de reprezentanta reclamanţilor în vederea aflării domiciliului moştenitorilor defunctei H. şi a acordat termen la data de 17 mai 2018.

Faţă de succesiunea actelor de procedură astfel efectuate, Înalta Curte constată că excepţia necompetenţei nu a fost invocată la primul termen de judecată cu părţile legal citate, ci abia la termenul din 17 mai 2018, după primul termen de judecată cu părţile legal citate, moment la care instanţa nu se mai putea dezînvesti şi nu mai putea reveni asupra încheierii din din 14 decembrie 2017 prin care s-a constatat competentă să soluţioneze cauza.

Întrucât, ca efect al celor statuate la termenul de judecată din 14 decembrie 2017, Judecătoria Cluj-Napoca a devenit instanţa competentă material şi teritorial să judece cauza, nemaiputându-se dezînvesti ulterior, va fi stabilită competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea acestei instanţe, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Cluj-Napoca.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 18 ianuarie 2019.

Procesat de GGC - LM