Contractual debt claim rerouted to Court of Appeal after High Court declines jurisdiction under RIL guidance.

Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Giurgiu la data de 8 iunie 2017, reclamanta SC Administraţia Domeniului Public şi Privat Giurgiu SA a chemat în judecată pe pârâta A., solicitând obligarea acesteia la plata sumei de 3.685,98 RON, reprezentând facturi neachitate pentru serviciile de salubritate în perioada aprilie 2009 - februarie 2012.

Prin Sentinţa civilă nr. 6029 din 16 noiembrie 2017, Judecătoria Giurgiu a admis excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune, invocată din oficiu, şi a respins cererea de chemare în judecată ca prescrisă.

Prin Decizia civilă nr. 502 din 11 aprilie 2018, Tribunalul Giurgiu, secţia civilă a respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamantă împotriva sentinţei judecătoriei.

Împotriva acestei din urmă decizii, reclamanta a declarat recurs.

Prin Decizia nr. 503 din 9 octombrie 2018, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, la data de 3 decembrie 2018 şi trimis, spre soluţionare, prin repartizare computerizată aleatorie, completului de filtru nr. 7.

Prin rezoluţia completului din data de 5 decembrie 2018, s-a fixat termen de judecată la 18 ianuarie 2019 în vederea discutării competenţei materiale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în judecarea cererii de recurs.

La acest termen, Înalta Curte a rămas în pronunţare asupra excepţiei necompetenţei sale materiale în soluţionarea recursului de faţă, excepţie pe care o va admite, pentru următoarele considerente:

Hotărârea atacată prin prezentul recurs a fost pronunţată în apel de Tribunalul Giurgiu, secţia civilă într-un litigiu având ca obiect "acţiune în răspundere contractuală", valoarea pretenţiilor solicitate fiind de 3.685,98 RON, sub plafonul de 200.000 RON inclusiv.

Prin Decizia nr. 18 din data de 1 octombrie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 965 din data de 14 noiembrie 2018, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul competent să judece recursul în interesul legii a statuat că "În interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 96 pct. 3, art. 97 pct. 1 şi art. 483 din C. proc. civ., competenţa de soluţionare a recursurilor declarate împotriva hotărârilor pronunţate în apel de către tribunale, în cauzele având ca obiect cereri evaluabile în bani de până la 200.000 RON inclusiv, ca urmare a pronunţării Deciziei nr. 369 din 30 mai 2017 a Curţii Constituţionale, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 582 din 20 iulie 2017, revine curţilor de apel".

Astfel, instanţa supremă a constatat că potrivit dispoziţiilor art. 97 pct. 1 C. proc. civ., "Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie judecă recursurile declarate împotriva hotărârilor curţilor de apel, precum şi a altor hotărâri, în cazurile prevăzute de lege".

În interpretarea acestor dispoziţii legale, a reţinut că "textul art. 97 pct. 1 C. proc. civ. nu consacră exclusivitatea de competenţă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în soluţionarea recursurilor, indiferent de instanţa ce a pronunţat hotărârea supusă recursului.

Dimpotrivă, legea a limitat competenţa instanţei supreme în soluţionarea recursurilor îndreptate împotriva altor hotărâri decât cele ale curţilor de apel la cazurile de atribuire expresă a competenţei. Prin acestea din urmă nu se poate identifica o prevedere expresă în sensul că Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie ar judeca şi recursurile împotriva hotărârilor pronunţate de tribunale, în apel".

Totodată, a arătat că, potrivit art. 483 alin. (3) C. proc. civ., "recursul urmăreşte să supună Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie examinarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.", dar înţelesul acestor dispoziţii "trebuie să reiasă din decelerarea intenţiei legiuitorului, care constă doar în explicarea scopului recursului."

A reţinut că, în raport de dispoziţiile art. 483 alin. (4) teza finală C. proc. civ., acelaşi scop îl urmăreşte şi recursul soluţionat de tribunale sau de curţi de apel.

Prin urmare, instanţa supremă a constatat că "Nici prevederile art. 483 alin. (3) din C. proc. civ. nu conţin o formulare de principiu în sensul că Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie soluţionează toate recursurile care nu sunt date în mod expres în competenţa altor instanţe".

Astfel, Completul competent să judece recursul în interesul legii al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie a statuat că Înalta Curte nu este instanţă de drept comun pentru soluţionare oricărui recurs pentru care nu este prevăzută competenţa altei instanţe, pentru că o asemenea abordare ar echivala cu instituirea unei reguli noi de competenţă, care, în raport de dispoziţiile art. 122 C. proc. civ., pot fi stabilite numai prin modificarea normelor acestui cod.

În ceea ce priveşte efectele Deciziei Curţii Constituţionale nr. 369 din data de 30 mai 2017, a constatat că, în viziunea instanţei de contencios constituţional, conformitatea cu Constituţia este asigurată prin simpla recunoaştere a dreptului la recurs şi nu prin accesul la o anumită instanţă.

Prin urmare, a concluzionat în sensul că, în stabilirea competenţei ratione materiae de soluţionare a recursurilor declarate împotriva hotărârilor judecătoreşti pronunţate de tribunale în apel, în litigiile vizând cererile evaluabile în bani în valoare de până la 200.000 RON inclusiv, nu se poate reţine că revine Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie competenţa de soluţionare, ca efect al deciziei Curţii Constituţionale anterior menţionate.

Totodată, constatând că nici dispoziţiile art. 96 pct. 3 şi nici cele ale art. 483 alin. (4) C. proc. civ. nu prevăd, în mod expres, în favoarea curţilor de apel competenţa de soluţionare a recursurilor declarate împotriva hotărârilor pronunţate de tribunale în apel, a apreciat că se impune a fi identificată o instanţă competentă pentru soluţionarea acestora.

Astfel, faţă de principiul organizării judecătoreşti în sistem ierarhic de tip piramidal a instanţelor judecătoreşti, ce rezultă din art. 2 alin. (2) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, şi art. 94 - 97 C. proc. civ., care "presupune ca învestirea instanţelor de control judiciar să se facă din treaptă în treaptă", a statuat că revine curţilor de apel competenţa de soluţionare a recursurilor declarate împotriva hotărârilor pronunţate în apel de către tribunale, în cauzele având ca obiect cereri evaluabile în bani de până la 200.000 RON inclusiv, ca urmare a pronunţării Deciziei nr. 369 din 30 mai 2017 a Curţii Constituţionale.

Potrivit dispoziţiilor art. 517 alin. (4) C. proc. civ., dezlegarea dată problemelor de drept judecate de Completul competent să judece recursul în interesul legii al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie este obligatorie pentru instanţe de la data publicării deciziei în Monitorul Oficial al României, Partea I (în speţă, Decizia nr. 18 din data de 1 octombrie 2018 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul competent să judece recursul în interesul legii a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 965 din data de 14 noiembrie 2018).

În aplicarea dezlegărilor date prin decizia anterior menţionată de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul competent să judece recursul în interesul legii, obligatorii pentru instanţe de la data de 14 noiembrie 2018, Înalta Curte reţine că în speţă nu sunt incidente dispoziţiile art. 97 pct. 1 C. proc. civ., competenţa de soluţionare în cauză a recursului declarat împotriva hotărârii pronunţate în apel de către Tribunalul Giurgiu, secţia civilă revenind instanţei ierarhic superioare, şi anume Curţii de Apel Bucureşti.

Prin urmare, în raport de considerentele arătate, văzând şi dispoziţiile art. 132 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte va declina competenţa de soluţionare a recursului în favoarea Curţii de Apel Bucureşti.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Declină competenţa de soluţionare a recursului formulat de reclamanta SC Administraţia Domeniului Public şi Privat Giurgiu SA, prin B. SPRL împotriva Deciziei civile nr. 502 din 11 aprilie 2018, pronunţată de Tribunalul Giurgiu, secţia Civilă, în favoarea Curţii de Apel Bucureşti.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 18 ianuarie 2019.

Procesat de GGC - LM