Lack of interest in cassation appeal due to prior annulment of underlying suspension order

Şedinţa publică din data de 6 martie 2019

Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a IV-a civilă, la data de 1 noiembrie 2016 sub nr. x/2016 reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Guvernul României, Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor, Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor, Statul Român prin Ministerul Finanţelor, anularea Deciziei de validare parţială nr. 10147/17.08.2016 emisă de Guvernul României - Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor şi obligarea Comisiei Naţionale pentru Compensarea Imobilelor să emită o nouă decizie de validare integrală, care să fie în deplin acord cu valoarea prevăzută de grila notarială pentru imobilele teren şi construcţie expropriate de la data intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013, respectiv prevăzută de grila notarială pentru anul 2013.

Prin Sentinţa nr. 348 din 14 martie 2017 Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă, a admis acţiunea, a anulat Decizia de validare parţială nr. 10147/17.08.2016 emisă de pârâta Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor; a obligat pârâta să emită o decizie de validare a Dispoziţiei nr. 880/24.02.2006 a Primarului Municipiului Cluj-Napoca, în condiţiile Legii nr. 165/2013.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel pârâta Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor.

Prin încheierea de şedinţă din 21 martie 2018 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, a suspendat judecata cauzei în temeiul dispoziţiilor art. 242 alin. (1) C. proc. civ., reţinând că pârâta nu şi-a îndeplinit obligaţia de a preciza care sunt titlurile de proprietate emise reclamantului A. în baza Legii nr. 18/1991.

Prin încheierea de şedinţă din 1 octombrie 2018 Curtea de Apel Bucureşti a respins cererea de repunere pe rol formulată de către apelanta pârâtă, reţinând că motivele acesteia nu se referă la îndeplinirea obligaţiei impuse de instanţă, ci reprezintă critici de nelegalitate la adresa încheierii de suspendare a judecăţii, ce pot fi analizate numai în cadrul căii extraordinare de atac.

Împotriva acestei încheieri a declarat recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. pârâta Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor, arătând că instanţa de apel a interpretat şi aplicat greşit dispoziţiile art. 15 din Legea nr. 165/2013, atunci când reţine că în lipsa precizărilor solicitate nu ar putea aprecia asupra temeiniciei criticilor referitoare la încălcarea acestor prevederi.

Potrivit art. 9 alin. (5) lit. c) şi art. 10 din Legea nr. 18/1991, la cererea de reconstituire a dreptului de proprietate se depune o declaraţie pe proprie răspundere, în care se va menţiona suprafaţa totală de teren atribuită în proprietate, prin reconstituire sau prin constituire, de familie, potrivit acestei legi. De asemenea, art. 15 din Legea nr. 165/2013 stabileşte că reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole nu trebuie să depăşească 50 ha de proprietar deposedat. Legiuitorul a instituit o prezumţie în interesul statului, în contra căreia instanţa de apel înţelege să iniţieze demersuri care nu sunt prevăzute de lege şi pe care Decizia Curţii Constituţionale nr. 384/06.06.2017 le consideră excesive.

Curtea Constituţională a mai reţinut că, în lipsa declaraţiei pe proprie răspundere arătate, Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor va emite o decizie de invalidare.

Cum în cauză prezumţia că terenul în litigiu avea categoria curţi construcţii a fost răsturnată cu înscrisuri din care rezultă că acesta avea categoria de folosinţă grădină (iar prin grădină se înţelege teren arabil), în lipsa declaraţiei prevăzute de lege, Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor a invalidat propunerea de acordare de despăgubiri pentru terenul de 344 mp.

În acest context, obligaţiile stabilite de către instanţă în sarcina pârâtei sunt excesive din punct de vedere administrativ şi constituie o probatio diabolica, impunând admiterea recursului declarat împotriva încheierii de respingere a cererii de repunere pe rol.

Analizând cauza, Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit art. 414 alin. (1) C. proc. civ. "Asupra suspendării judecării procesului instanţa se va pronunţa prin încheiere, care poate fi atacată cu recurs, în mod separat, la instanţa ierarhic superioară. Când suspendarea a fost dispusă de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, hotărârea este definitivă."

Alin. 2 al aceluiaşi articol stabileşte că "Recursul se poate declara cât timp durează suspendarea cursului judecării procesului, atât împotriva încheierii prin care s-a dispus suspendarea, cât şi împotriva încheierii prin care s-a dispus respingerea cererii de repunere pe rol a procesului".

În speţă, potrivit verificărilor efectuate prin intermediul aplicaţiei Ecris, dosarul în care s-a pronunţat încheierea recurată are termen de judecată la data de 01.04.2019, urmare a admiterii recursului declarat de pârâta Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor împotriva încheierii de şedinţă din 21.03.2018, prin Decizia nr. 3883/08.11.2018 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, în Dosar nr. x/2016, cauza fiind trimisă la Curtea de Apel Bucureşti în vederea continuării judecăţii.

Potrivit art. 458 C. proc. civ. "Căile de atac pot fi exercitate numai de părţile aflate în proces care justifică un interes, în afară de cazul în care, potrivit legii, acest drept îl au şi alte organe sau persoane."

Una dintre condiţiile de exercitare a acţiunii civile în vederea protecţiei dreptului subiectiv este şi aceea ca titularul ei să justifice, printre altele, un interes actual, determinat şi legitim, condiţie ce subzistă şi în cazul exercitării căilor de atac.

Întrucât recursul a vizat nemulţumirea pârâtei legată de măsura instanţei de respingere a cererii de repunere pe rol, iar în cadrul unui alt proces, încheierea de suspendare a judecăţii în raport de care s-a formulat cererea de repunere pe rol a fost casată şi cauza trimisă spre continuarea judecăţii, calea extraordinară de atac apare ca lipsită de interes, conform dispoziţiilor legale menţionate, câtă vreme situaţia ce a determinat formularea ei (suspendarea judecăţii) a încetat, potrivit celor arătate.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va respinge, ca lipsit de interes, recursul declarat de pârâta Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor împotriva încheierii de şedinţă din 01.10.2018 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca lipsit de interes, recursul declarat de pârâta Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor, cu sediul în Bucureşti, Calea x, împotriva încheierii de şedinţă din 01.10.2018 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, în contradictoriu cu intimatul-reclamant A., cu domiciliul în Cluj-Napoca, judeţul Cluj.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică azi, 6 martie 2019.

Procesat de GGC - NN