Inadmissibility of recourse against final appeal decision in abusive expropriation compensation and judgment clarification litigation
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the appellant's recourse as inadmissible, thereby upholding the Court of Appeal’s prior final decision. The dispute arose from a civil action concerning the abusive expropriation of residential property and the subsequent request to clarify the operative part of a judgment that had awarded partial compensation under Law No. 165/2013; the appellant argued the lower court failed to properly evidence the three variants of compensation and violated the principle of in-kind restitution. The decisive legal basis for the dismissal was that, pursuant to Article 7 of Law No. 76/2012, Article 35 of Law No. 165/2013, and Article 446 of the Civil Procedure Code, judgments in litigation regarding notifications under Law No. 10/2001 and decisions on clarification of such judgments are subject only to appeal, rendering them final and not susceptible to further recourse at the cassation level.
Legislator headnote
AI generatedart. 1 alin. (2) din Legea nr. 165/2013, art. 14 alin. (5) C. proc. civ, art. 2 lit. c) din Legea nr. 165/2013, art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ, art. 7 alin. (1) din Legea nr. 76/2012, art. 446 C. proc. civ; Inadmissibility of recourse against final appeal decision in abusive expropriation compensation and judgment clarification litigation: The dispute arose from a civil action concerning the abusive expropriation of residential property and the subsequent request to clarify the operative part of a judgment that had awarded partial compensation under Law No. 165/2013; the appellant argued the lower court failed to properly evidence the three variants of compensation and violated the principle of in-kind restitution. The decisive legal basis for the dismissal was that, pursuant to Article 7 of Law No. 76/2012, Article 35 of Law No. 165/2013, and Article 446 of the Civil Procedure Code, judgments in litigation regarding notifications under Law No. 10/2001 and decisions on clarification of such judgments are subject only to appeal, rendering them final and not susceptible to further recourse at the cassation level.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedEstablished that first-instance decisions in specific litigation are subject only to appeal, making the subsequent decision final and precluding recourse.
Extended the finality rule to special laws that provide for recourse, confirming that the Court of Appeal's decision was definitive.
Specified that decisions regarding notifications under the relevant law are subject to recourse to the Court of Appeal, which is the final instance for such matters.
Stated that judgments under Law No. 165/2013 are subject only to appeal, reinforcing the inadmissibility of the recourse.
Provided that decisions on clarification of judgments are subject to the same appeals as the original judgment, meaning they inherit the finality of the underlying case.
Defined that decisions given in appeal without the right of recourse are final and cannot be subject to further appeal or recourse.
Full text
Şedinţa publică din data de 6 martie 2019
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Galaţi, secţia I civilă, la data de 20.12.2013, sub nr. x/2013, reclamantul A. a solicitat constatarea nulităţii Dispoziţiei nr. 4272/SR/25.11.2013 a Primarului Municipiului Galaţi, care i-a adus prejudicii prin afectarea dreptului său de a obţine despăgubiri în baza Legii nr. 10/2001, ca urmare a exproprierii abuzive a casei demolate din Galaţi, str. x (nr. vechi), proprietatea antecesorului său B. A solicitat reclamantul pronunţarea unei hotărâri judecătoreşti prin care să oblige Instituţia Primarului să soluţioneze cererea sa corespunzător notificării, în condiţiile conexării acesteia cu notificarea rudei sale C. nr. 145/11.02.2002.
Prin Sentinţa nr. 407/19.04.2016 Tribunalul Galaţi, secţia I civilă, a admis în parte acţiunea; a obligat pârâtul Municipiul Galaţi la acordarea unor măsuri reparatorii prin echivalent, conform dispoziţiilor art. 1 alin. (2) din Legea nr. 165/2013, către reclamantul A., pentru imobilul situat în municipiul Galaţi, str. x, ce face obiectul Notificării nr. x/07.08.2001, înregistrate la BEJ D., în proporţie de 1/2 din valoarea acestuia, determinată potrivit dispoziţiilor Legii nr. 165/2013 şi H.G. nr. 401/2013; a respins celelalte pretenţii ale reclamantului, ca nefondate; a obligat pârâtul la plata sumei de 1000 RON cheltuieli de judecată.
Prin Decizia nr. 271/A/10.11.2017 Curtea de Apel Galaţi, secţia I civilă, a respins, ca nefondat, apelul reclamantului împotriva sentinţei.
Prin încheierea de şedinţă din 29.03.2019 Tribunalul Galaţi, secţia I civilă, a respins cererea formulată de petentul A. privind lămurirea dispozitivului Sentinţei nr. 407/19.04.2016 a aceleiaşi instanţe.
Prin Decizia nr. 221/28.11.2018 pronunţată în Dosar nr. x/2018 Curtea de Apel Galaţi, secţia I civilă, a respins, ca nefondat, apelul petentului împotriva încheierii de şedinţă menţionate.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 14 alin. (5) C. proc. civ., art. 293 - 294 C. proc. civ. raportat la art. 2 lit. c) din Legea nr. 165/2013 art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. reclamantul A., formulând următoarele critici:
- Instanţa de apel nu a admis toate probele solicitate cu prilejul judecării cererii de lămurire dispozitiv, deşi potrivit art. 14 alin. (5) C. proc. civ. era obligată să supună discuţiei părţilor toate cererile, excepţiile şi împrejurările de fapt sau de drept invocate;
- În mod greşit instanţa de apel a reţinut că petentul doreşte lămurirea dispozitivului în sensul identificării unor terenuri, deşi această solicitare avea ca obiect arătarea a trei variante de compensare, sens în care hotărârea cuprinde motive contradictorii;
- În mod nelegal, instanţa s-a eschivat de la aplicarea principiului prevalenţei restituirii în natură.
Analizând cauza, Înalta Curte constată următoarele:
Potrivit art. 7 alin. (1) din Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ. "Dacă prin prezenta lege nu se prevede altfel, ori de câte ori printr-o lege specială se prevede că hotărârea judecătorească de primă instanţă este definitivă, de la data intrării în vigoare a C. proc. civ., aceasta va fi supusă numai apelului la instanţa ierarhic superioară", iar potrivit alin. (2) al aceluiaşi articol "Dispoziţiile alin. (1) se aplică şi în cazul în care printr-o lege specială se prevede că hotărârea judecătorească de primă instanţă este supusă recursului sau că poate fi atacată cu recurs ori, după caz, legea specială foloseşte o altă expresie similară".
De asemenea, potrivit art. XII din Legea nr. 202/2010 "Decizia sau, după caz, dispoziţia motivată de respingere a notificării sau a cererii de restituire în natură poate fi atacată de persoana care se pretinde îndreptăţită la secţia civilă a tribunalului în a cărui circumscripţie se află sediul unităţii deţinătoare sau, după caz, al entităţii învestite cu soluţionarea notificării, în termen de 30 de zile de la comunicare. Hotărârea tribunalului este supusă recursului, care este de competenţa curţii de apel."
Din textele legale anterior citate rezultă că singura cale de atac ce poate fi promovată împotriva hotărârilor pronunţate de tribunal în litigiile în care sunt contestate deciziile/dispoziţiile motivate de soluţionare a notificărilor formulate în baza Legii nr. 10/2001, ori mutatis mutandis în care se solicită pe calea unei acţiuni directe acordarea măsurilor reparatorii în temeiul Legii nr. 10/2001 pentru imobilul preluat abuziv, este apelul, sens în care prezenta cale de atac nu este prevăzută de lege, fiind, deci, inadmisibilă.
De asemenea, hotărârile pronunţate în aplicarea dispoziţiilor Legii nr. 165/2013 sunt, în acord cu art. 35 din acelaşi act normativ, supuse doar căii de atac a apelului.
Potrivit art. 446 C. proc. civ., încheierile pronunţate în temeiul art. 442 (îndreptarea, lămurirea, completarea hotărârii) şi 443 (lămurirea hotărârii şi înlăturarea dispoziţiilor contradictorii), precum şi hotărârea pronunţată potrivit art. 444 (completarea hotărârii) sunt supuse aceloraşi căi de atac ca şi hotărârile în legătură cu care s-a solicitat, după caz, lămurirea sau înlăturarea dispoziţiilor contradictorii ori completarea.
Cum Decizia nr. 221/A/28.11.2018 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi este dată în apelul îndreptat împotriva încheierii prin care s-a respins cererea de lămurire dispozitiv, într-un litigiu întemeiat pe dispoziţiile Legii nr. 10/2001 şi ale Legii nr. 165/2013, aceasta este definitivă, fiind incidente dispoziţiile legale anterior menţionate.
Aceste dispoziţii se coroborează cu cele ale art. art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ. sunt hotărâri definitive, hotărârile date în apel, fără drept de recurs, precum şi cele neatacate cu recurs.
Rezultă că deciziile definitive nu pot fi supuse nici apelului şi nici recursului şi ca atare, are caracter inadmisibil calea de atac exercitată de reclamanţi împotriva deciziei din apel.
Pentru aceste considerente, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibil, recursul reclamantului A. împotriva Deciziei nr. 221/A din 28 noiembrie 2018 a Curţii de Apel Galaţi, secţia I civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamantul A., cu domiciliul în Galaţi, str. x, judeţul Galaţi împotriva Deciziei nr. 221/A din 28 noiembrie 2018 a Curţii de Apel Galaţi, secţia I civilă, în contradictoriu cu pârâţii Primarul Municipiului Galaţi, Municipiul Galaţi prin primar, ambii cu sediul în Galaţi, judeţul Galaţi.
Fără cale de atac.
Pronunţată în şedinţă publică azi, 6 martie 2019.
Procesat de GGC - NN