Tax authority barred from delictual liability claims against company administrators after insolvency filing due to special insolvency law priority

Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată pe rolul Tribunalului Constanţa la 31.10.2016, reclamantul Statul Român prin Agenţia Naţională de Administrare Fiscală prin Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Galaţi prin Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Constanţa a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii A. şi B., obligarea acestora la acoperirea prejudiciului cauzat bugetului de stat, în sumă de 1.029.115 RON, reprezentând impozit pe venit persoane fizice, în perioada ianuarie- noiembrie 2013.

În drept, acţiunea a fost întemeiată pe art. 1357 raportat la art. 1365 C. civ.

Prin Sentinţa nr. 1434 din 22.09.2017 Tribunalul Constanţa, secţia a II-a civilă, a respins acţiunea, ca inadmisibilă.

Prin Decizia nr. 145 din 19 martie 2018, Curtea de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a respins, ca nefondat, apelul reclamantului împotriva sentinţei.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ. reclamanta Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Galaţi - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Constanţa.

Recurenta a arătat că la data înregistrării cererii de angajare a răspunderii civile delictuale a celor doi pârâţi, raportat la data deschiderii procedurii insolvenţei în formă simplificată (16.03.2017), pârâţii răspundeau în solidar pentru prejudiciul cauzat bugetului de stat, fiind îndeplinite cele patru condiţii de angajare a răspunderii civile delictuale pentru fapta proprie conform art. 1349 alin. (1) şi (2) şi art. 1357 C. civ.

A solicitat a se observa că în respingerea acţiunii ca inadmisibilă, s-a invocat caracterul special al dispoziţiilor Legii nr. 85/2014 faţă de cele ale dreptului comun, raţionament neaplicabil speţei, în opinia recurentei, în condiţiile în care cererea formulată de reclamantă în contradictoriu cu pârâtul B. a fost admisă la data de 18.12.2017, prin Sentinţa civilă nr. 1095 pronunţată de Tribunalul Constanţa în Dosarul nr. x/2017, rămasă definitivă, după pronunţarea Sentinţei civile nr. 1434/22.09.2017 a aceluiaşi tribunal.

A criticat decizia cu privire la argumentele invocate asupra incidenţei dispoziţiilor Legii nr. 85/2014, prin prisma diferenţelor care există între aceasta şi răspunderea civilă delictuală.

A considerat hotărârea pronunţată ca fiind nelegală, deoarece nu cuprinde motivele pe care se întemeiază.

Analizând cauza, Înalta Curte constată următoarele:

Referitor la incidenţa în cauză a dispoziţiilor Legii nr. 85/2014, Înalta Curte constată că prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Constanţa, secţia I civilă, la data de 31.10.2016, reclamantul Statul Român prin Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Galaţi, prin Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Constanţa a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii A. şi B., obligarea acestora să răspundă material şi cu averea personală în vederea acoperirii prejudiciului cauzat bugetului de stat în valoare de 1.029.115 RON, sumă reprezentând impozitul pe venit persoane fizice, prejudiciul fiind cauzat în perioada ianuarie - noiembrie 2013.

Prin acţiunea introdusă la data de 14.03.2017, obiect al Dosarului nr. x/2017 al Tribunalului Constanţa, lichidatorul judiciar desemnat de ORC pentru societatea C., a solicitat deschiderea procedurii simplificate a insolvenţei faţă de societatea debitoare, în susţinerea acţiunii invocându-se chiar existenţa creanţei bugetare datorate către reclamanta din prezenta cauză, în valoare de 3.967.010 RON.

Prin Încheierea nr. 221/16.03.2017 cererea a fost admisă şi s-a dispus deschiderea procedurii simplificate faţă de debitoarea C. S.R.L., în considerentele hotărârii reţinându-se că debitoarea înregistrează datorii către bugetul de stat în valoare de 3.967.010 RON, sumă ce include pretenţiile ce fac obiectul prezentei acţiuni, chiar creditoarea individualizând creanţe în valoare de 1,077.061 RON reprezentând impozit pe profit şi respectiv TVA în valoare de 1.608.270 RON.

Urmare a deschiderii procedurii insolvenţei, devin incidente prevederile art. 169 din Legea nr. 85/2014, potrivit cărora, "La cererea administratorului judiciar sau a lichidatorului judiciar, judecătorul-sindic poate dispune ca o parte sau întregul pasiv al debitorului, persoană juridică, ajuns în stare de insolvenţă, fără să depăşească prejudiciul aflat în legătură de cauzalitate cu fapta respectivă, să fie suportată de membrii organelor de conducere şi/sau supraveghere din cadrul societăţii, precum şi de orice alte persoane care au contribuit la starea de insolvenţă a debitorului, prin una dintre următoarele fapte: a) au folosit bunurile sau creditele persoanei juridice în folosul propriu sau în cel al unei alte persoane; b) au făcut activităţi de producţie, comerţ sau prestări de servicii în interes personal, sub acoperirea persoanei juridice; c) au dispus, în interes personal, continuarea unei activităţi care ducea, în mod vădit, persoana juridică la încetarea de plăţi; d) au ţinut o contabilitate fictivă, au făcut să dispară unele documente contabile sau nu au ţinut contabilitatea în conformitate cu legea. În cazul nepredării documentelor contabile către administratorul judiciar sau lichidatorul judiciar, atât culpa, cât şi legătura de cauzalitate între faptă şi prejudiciu se prezumă. Prezumţia este relativă; e) au deturnat sau au ascuns o parte din activul persoanei juridice ori au mărit în mod fictiv pasivul acesteia; f) au folosit mijloace ruinătoare pentru a procura persoanei juridice fonduri, în scopul întârzierii încetării de plăţi; g) în luna precedentă încetării plăţilor, au plătit sau au dispus să se plătească cu preferinţă unui creditor, în dauna celorlalţi creditori; h) orice altă faptă săvârşită cu intenţie, care a contribuit la starea de insolvenţă a debitorului, constatată potrivit prevederilor prezentului titlu".

Întrucât prezenta acţiune a fost întemeiată de reclamant pe dispoziţiile dreptului comun privind răspunderea civilă delictuală, iar dispoziţiile Legii nr. 85/2014 au caracter de normă specială, în aplicarea principiului specialia generalibus derogant, incident în cauză, recuperarea prejudiciului cauzat bugetului de stat prin eventuale fapte comise în exercitarea activităţii societăţii C. S.R.L. nu poate fi obţinută decât prin exercitarea acţiunii prevăzute de art. 169 din Legea nr. 85/2014, valorificată în speţă.

Prioritatea dispoziţiilor legii speciale ale insolvenţei rezultă din art. 75 al acestui act normativ, care reţine că "de la data deschiderii procedurii se suspendă de drept toate acţiunile judiciare, extrajudiciare sau măsurile de executare silită pentru realizarea creanţelor asupra averii debitorului. Valorificarea drepturilor acestora se poate face numai în cadrul procedurii insolvenţei, prin depunerea cererilor de admitere a creanţelor."

Textul legal este aplicabil tuturor creanţelor care pot fi invocate în raport cu societatea, cum este şi cazul în speţă, astfel încât, de la deschiderea procedurii reglementate de Legea nr. 85/2014, reclamantul nu mai are deschisă calea dreptului comun în atragerea răspunderii delictuale a administratorilor societăţii debitoare.

Urmare a pronunţării Sentinţei nr. 2095/18.12.2017 a Tribunalului Constanţa, secţia a II a civilă, recurentul-reclamant deţine deja titlu executoriu cu privire la sumele deduse judecăţii, întrucât prin această sentinţă s-a stabilit că suma de 3.967.010 RON (în care, potrivit declaraţiei de creanţă formulată de creditorul bugetar, sunt incluse şi sumele ce fac obiectul prezentei acţiuni), reprezentând parte din pasivul debitoarei S.C. C. S.R.L., să fie suportate de pârâtul B., în calitate de administrator statutar al debitoarei.

Ca atare, critica de nelegalitate privind greşita aplicare şi interpretare a normelor de drept material ce reglementează răspunderea civilă delictuală, nu poate fi primită, aceste texte legale neputând justifica o dublă reparaţie, într-un alt cadru juridic decât cel reglementat de legea specială aplicabilă cu prioritate.

Referitor la pretinsa nemotivare a hotărârii instanţei de apel, Înalta Curte constată că decizia recurată îndeplineşte exigenţele dispoziţiilor art. 425 C. proc. civ., expunând în mod clar şi fără echivoc argumentele pentru care aceasta a apreciat că demersul judiciar al reclamantului nu poate fi primit.

De altfel această critică a fost invocată formal, fără ca recurentul să indice, punctual, care ar fi nelegalitatea hotărârii din această perspectivă, ori să precizeze ce aspecte ar fi rămas neanalizate, astfel încât să atragă incidenţa motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamantul Statul Român, prin Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, prin Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Galaţi, prin Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Constanţa împotriva Deciziei nr. 145 din 19 martie 2018 a Curţii de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamantul Statul Român, prin Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, prin Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Galaţi, prin Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Constanţa, cu sediul ales în judeţul Constanţa împotriva Deciziei nr. 145 din 19 martie 2018 a Curţii de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, în contradictoriu cu intimaţii-pârâţi A., cu domiciliul ales în Constanţa, str. x A, judeţul Constanţa, la Cabinet de Avocat D., B., cu ultimul domiciliu cunoscut în Bacău, judeţul Bacău.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică azi, 6 martie 2019.

Procesat de GGC - NN