Jurisdiction for enforcement authorization where debtor resides abroad: procedural domicile ineffective to establish territorial competence

Asupra conflictului negativ de competenţă;

Din examinarea lucrărilor cauzei, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cererea de chemare în judecată

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Constanţa, la data de 18 decembrie 2018, sub nr. x/2018, Biroul Executorului Judecătoresc A. a solicitat încuviinţarea executării silite, la cererea creditorului B., prin reprezentant legal C., împotriva debitorului D., în baza titlului executoriu reprezentat de Sentinţa civilă nr. 923 din 31 ianuarie 2018, pronunţată de Judecătoria Constanţa, în Dosarul nr. x/2016, definitivă prin Decizia nr. 1344/2018 a Tribunalului Constanţa.

2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă

2.1. Prin Încheierea nr. 18894 din 19 decembrie 2018, Judecătoria Constanţa, secţia civilă, a admis excepţia necompetenţei teritoriale invocată din oficiu şi a declinat competenţa, în favoarea Judecătoriei Oradea.

Pentru a pronunţa această hotărâre, Judecătoria Constanţa a reţinut că legiuitorul, prin dispoziţiile art. 651 alin. (1) teza I C. proc. civ., a instituit o competenţă teritorială exclusivă a instanţei de executare în materia cererilor de încuviinţare a executării silite, pe care părţile nu o pot înlătura.

În acest sens, a apreciat că Judecătoria Oradea este competentă să soluţioneze cererea, întrucât la data sesizării executorului judecătoresc domiciliul debitorului era în Oradea, judeţul Bihor.

2.2. Învestită cu soluţionarea cauzei prin declinare de competenţă, Judecătoria Oradea, prin Sentinţa civilă nr. 159 din 15 ianuarie 2019, a admis excepţia de necompetenţă teritorială, invocată din oficiu şi a declinat în favoarea Judecătoriei Constanţa competenţa de soluţionare a cererii de chemare în judecată, dispunând înaintarea cauzei la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pentru soluţionarea conflictului negativ de competenţă.

Pentru a pronunţa această hotărâre, Judecătoria Oradea a reţinut că debitorul a avut domiciliul procesual ales la sediul Cabinetului de Avocat E. în dosarul în care s-a pronunţat hotărârea ce constituie titlu executoriu, întrucât acesta locuieşte şi munceşte în Franţa, situaţie care rezultă din Încheierea nr. 5348 din 16 aprilie 2018 prin care s-a lămurit dispozitivul Sentinţei civile nr. 923 din 31 ianuarie 2018 a Judecătoriei Constanţa.

În aceste condiţii, cum locuinţa efectivă a debitorului este în străinătate, faţă de dispoziţiile art. 651 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., a apreciat că instanţa de executare competentă este judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau după caz, sediul creditorului (...)", adică Judecătoria Constanţa.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra conflictului negativ de competenţă

Înalta Curte, constatând îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 133 pct. 2 şi art. 135 alin. (1) C. proc. civ., urmează a pronunţa regulatorul de competenţă în raport cu obiectul cauzei, precum şi cu dispoziţiile legale incidente.

1. Argumente de fapt şi de drept relevante

Prin demersul judiciar iniţiat, Biroul Executorului Judecătoresc A. a solicitat încuviinţarea executării silite împotriva debitorului D., în baza titlului executoriu, reprezentat de Sentinţa civilă nr. 923 din 31 ianuarie 2018, pronunţată de Judecătoria Constanţa, în Dosarul nr. x/2016, rămasă definitivă prin Decizia nr. 1344/2018 a Tribunalului Constanţa.

Potrivit art. VI din O.U.G nr. 1/2016 pentru modificarea Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, precum şi a unor acte normative conexe, publicată în M. Of. nr. 85/4.02.2016, începând cu data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă, cererile de încuviinţare a executării silite se soluţionează de către instanţele judecătoreşti şi cu procedura prevăzută de Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, republicată, astfel cum a fost modificată prin ordonanţa de urgenţă.

În conformitate cu dispoziţiile art. 651 alin. (3) C. proc. civ., "Instanţa de executare soluţionează cererile de încuviinţare a executării silite, contestaţiile la executare, precum şi orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepţia celor date de lege în competenţa altor instanţe sau organe."

Potrivit alin. (1) al aceluiaşi articol, "Instanţa de executare este judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel. Dacă domiciliul sau, după caz sediul debitorului nu se află în ţară, este competentă judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul creditorului (...)."

Aşadar, potrivit dispoziţiilor legale precitate, se impune a fi stabilită competenţa instanţei de executare din perspectiva domiciliului sau sediului debitorului la data sesizării instanţei de executare.

Analizând Încheierea nr. 5348 din 16 aprilie 2018, pronunţată de Judecătoria Constanţa, secţia civilă, în Dosarul nr. x/2016, prin care s-a lămurit Sentinţa civilă nr. 923 din 31 ianuarie 2018, pronunţată de aceeaşi instanţă, în Dosarul nr. x/2016, aflată la Dosarul nr. x/2018 al Judecătoriei Constanţa, Înalta Curte reţine că debitorul D. locuieşte în Franţa.

Or, alegerea de către debitor a domiciliului procesual la cabinetul avocatului E., situat în Oradea, judeţul Bihor, astfel cum rezultă din cererea de încuviinţarea executării silită, reprezintă un mijloc prin care partea a înţeles să-şi exercite drepturile procedurale în proces şi nu poate conduce la stabilirea competenţei în raport de sediul acestuia.

În acest sens vine şi Decizia nr. 1605/2015, a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă:

"Înalta Curte subliniază că, dacă s-ar admite determinarea competenţei în raport de domiciliul/sediul apărătorului ales sau mandatarului reclamantului, s-ar ajunge la situaţia în care reclamantului i s-ar permite să aleagă instanţa la care să se judece în funcţie de baroul avocaţial din cadrul căruia îşi alege apărătorul sau în funcţie de domiciliul mandatarului."

Cum, domiciliul debitorului D. împotriva căruia urmează să se efectueze executarea silită nu se află pe teritoriul României, instanţa competentă teritorial a soluţiona pricina, potrivit art. 653 alin. (1) C. proc. civ., este cea de la domiciliul creditorului B. situat în Constanţa str. x, judeţul Constanţa.

Având în vedere considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Constanţa.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cererii de chemare în judecată formulată de creditorul B., în contradictoriu cu intimatul Biroul Executorului Judecătoresc A., având ca obiect "încuviinţare executare silită", în favoarea Judecătoriei Constanţa.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 27 februarie 2019.

Procesat de GGC - CT