Status of person born during parental displacement as beneficiary of Law No. 189/2000
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the appeal filed by the County Pension House, upholding the Court of Appeal's decision that annulled the administrative authority's refusal and ordered the recognition of the claimant's status as a beneficiary. The dispute concerned an action for the annulment of an administrative decision rejecting the applicant's claim for recognition as a person "strămutat" (displaced) under the provisions of Law No. 189/2000, which governed compensatory rights for ethnic persecution. The appellate court had found the claim well-founded, and the high court affirmed this, rejecting the defendant's argument that the applicant, born in 1942, was not personally displaced since his parents were already in refugee status. Relying on Article 1(lit. c) of Government Emergency Ordinance No. 105/1999, as approved by Law No. 189/2000, the court determined that the applicant, born during his parents' displacement period between October 1940 and July 1945, inherited their legal status and suffered the same hardships resulting from ethnic persecution following the Vienna Diktat, thus entitling him to the compensatory rights provided by the statute.
Legislator headnote
AI generatedart. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, art. 304 pct. 9 C. proc. civ; Status of person born during parental displacement as beneficiary of Law No. 189/2000: Conform prevederilor art. 1 lit. c) din O.G. nr. 105/1999, modificată și aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de drepturi compensatorii, cetățenii români care în perioada 6 septembrie 1940 – 6 martie 1945, au avut de suferit persecuții pe motive etnice, prin aceea că au fost strămutați în altă localitate, decât aceea de domiciliu.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la 10 iulie 2003, la Curtea de Apel Timișoara, reclamantul D.I. a chemat în judecată Casa Județeană de Pensii Caraș Severin, contestând hotărârea nr. 1466 din 1 iulie 2003 a Comisiei pentru aplicarea Legii nr. 189/2000, prin care i s-a respins cererea pentru recunoașterea calității de beneficiar al Legii nr. 189/2000, respectiv de persoană strămutată și a solicitat anularea acelei hotărâri și obligarea să emită o nouă hotărâre, conform acțiunii sale.
Curtea de Apel Timișoara, secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința nr. 312 din 23 septembrie 2003, a admis acțiunea, a anulat hotărârea nr. 1466/2003 și a obligat pârâta să emită o nouă hotărâre prin care să i se recunoască reclamantului, calitatea de beneficiar al prevederilor art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000.
Împotriva sentinței nr. 312/2003 a declarat recurs, pârâta, criticând-o pentru nelegalitate, potrivit art. 304 pct. 9 C. proc. civ., susținând că se impunea respingerea acțiunii, reclamantul născându-se la 24 iulie 1942, când părinții săi erau deja strămutați.
Recursul este nefondat.
Conform prevederilor art. 1 lit. c) din O.G. nr. 105/1999, modificată și aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de drepturi compensatorii, cetățenii români care în perioada 6 septembrie 1940 – 6 martie 1945, au avut de suferit persecuții pe motive etnice, prin aceea că au fost strămutați în altă localitate, decât aceea de domiciliu.
Recurenta nu contestă această situație, fiind stabilit în cauză că părinții reclamantului au fost obligați să părăsească localitatea de domiciliu în perioada 23 octombrie 1940 – iulie 1945.
Cum reclamantul s-a născut în timpul refugiului, el a dobândit statutul părinților săi, suferind aceleași greutăți, ca aceștia, urmare a persecuțiilor etnice exercitate de autoritățile instaurate, urmare a Dictatului de la Viena.
Instanța de fond a reținut o corectă situație de fapt, a interpretat judicios dispozițiile legale aplicabile, sentința fiind legală, iar pe care de consecință, recursul declarat de pârâtă se constată a fi nefondat și va fi respins ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Caraș-Severin împotriva sentinței civile nr. 312 din 23 septembrie 2003 a Curții de Apel Timișoara, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 23 septembrie 2004.