Inadmissibility of recourse against final, non-reasoned venue change decisions under Art. 144(2) C. proc. civ.
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe Supreme Court dismissed as inadmissible the appeal filed by the plaintiff against the Bucharest Court of Appeal's decision to annul a request for change of venue (relocation of the case) due to a lack of proper stamp duty payment, thereby upholding the lower court's procedural ruling and leaving the dismissal of the venue request in force. The dispute concerned the procedural admissibility of an appeal against a final decision issued in an appeal court proceeding specifically addressing a change of venue motion. Relying on Article 144(2) of the Code of Civil Procedure, which stipulates that decisions on venue changes are final and without reasoning, and Article 634(1)(4) of the same Code, which excludes appellate decisions that are not subject to appeal from further review, the Court determined that the appealed decision was not susceptible to legal challenge via recourse, deeming the appeal a violation of the principles of legality and public order governing the initiation of judicial proceedings.
Legislator headnote
AI generatedart. 499 din Legea nr. 134/2010, art. 493 alin. (3) C. proc. civ, art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ, art. 144 alin. (2) C. proc. civ, art. 457 C. proc. civ, art. 10 alin. (1) C. proc. civ; Inadmissibility of recourse against final, non-reasoned venue change decisions under Art. 144(2) C. proc. civ: Potrivit art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., sunt hotărâri definitive, hotărârile date în apel, fără drept de recurs, precum şi cele neatacate cu recurs.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra cauzei de faţă, prin raportare la dispoziţiile art. 499 din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., constată următoarele:
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, prin încheierea nr. 7R din 11 iulie 2018 a anulat cererea de strămutare formulată de petenta A., prin preşedinte fondator B. vizând Dosarul nr. x/2016 al Tribunalului Bucureşti, secţia a III-a civilă, în contradictoriu cu intimaţii C. SA, BEJ D., ca netimbrată.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs A., prin preşedinte B.
Învestită cu soluţionarea căii de atac, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, a procedat, la 24 septembrie 2018, la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului.
Completul de filtru C3, la data de 27 septembrie 2018, constatând că raportul întruneşte condiţiile art. 493 alin. (3) C. proc. civ., a dispus comunicarea acestuia părţilor, pentru depunerea punctelor de vedere, în acord cu dispoziţiile art. 493 alin. (4) din cod şi a acordat termen la 21 noiembrie 2018, în camera de consiliu, fără citare părţi, pentru soluţionarea căii de atac.
La data de 22 octombrie 2018, a fost înregistrat punctul de vedere la raport al recurentei.
Analizând recursul, Înalta Curte constată că este inadmisibil, în considerarea argumentelor ce succed:
Prin Încheierea nr. 7R din 11 iulie 2018, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, a anulat cererea de strămutare formulată de petenta A., prin preşedinte fondator B. vizând Dosarul nr. x/2016 al Tribunalului Bucureşti, secţia a III-a civilă, ca netimbrată.
Potrivit art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., sunt hotărâri definitive, hotărârile date în apel, fără drept de recurs, precum şi cele neatacate cu recurs.
Conform art. 144 alin. (2) C. proc. civ., hotărârea asupra strămutării se dă fără motivare şi este definitivă.
Se observă, de asemenea, prevederile art. 457 C. proc. civ. referitoare la legalitatea căii de atac.
Faţă de dispoziţiile legale menţionate, Încheierea nr. 7R din 11 iulie 2018 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, atacată în prezenta cauză, nu este supusă recursului.
Se reţine totodată că prin dispoziţiile art. 10 alin. (1) C. proc. civ., legiuitorul a impus în sarcina părţilor îndeplinirea actelor de procedură în condiţiile, ordinea şi termenele stabilite de lege sau judecător.
Prin urmare, revine persoanei interesate obligaţia de a sesiza jurisdicţia competentă, în condiţiile legii procesual civile, aceeaşi pentru subiecţii de drept aflaţi în situaţii identice.
Aceleaşi exigenţe exclud examinarea în fond a unei cereri sau căi de atac exercitate în alte condiţii decât cele determinate de dreptul intern prin legea procesuală.
Din dispoziţiile C. proc. civ. rezultă că, între alte condiţii ce se cer a fi întrunite cumulativ pentru exercitarea oricărei căi de atac, este şi cea privind existenţa unei hotărâri determinate ca atare de lege susceptibilă a fi supusă controlului judiciar pe această cale.
Recunoaşterea unei căi de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesuală constituie o încălcare a principiului legalităţii, precum şi al principiului constituţional al egalităţii în faţa legii şi, din acest motiv, apare ca o soluţie inadmisibilă în ordinea de drept.
Or, normele procesuale privind sesizarea instanţelor judecătoreşti şi soluţionarea cererilor în limitele competenţei atribuite prin lege sunt de ordine publică, corespunzător principiului stabilit prin art. 126 alin. (2) din Constituţia României.
Faţă de toate cele de mai sus, recursul declarat în cauză apare ca inadmisibil, urmând a fi respins ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de A., prin preşedinte B. împotriva încheierii nr. 7 R din 11 iulie 2018 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Fără cale de atac.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 21 noiembrie 2018.
Procesat de GGC - GV