Inadmissibility of appeal against rejection of intervention pronounced by appellate court in second instance
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed as inadmissible the appeal filed by the defendant against a court order that had previously rejected his accessory intervention request, thereby leaving the lower court's decision in force. The dispute concerned the procedural validity of the appeal route chosen to challenge a procedural order rejecting intervention in an ongoing civil case, specifically where the order under review had been issued by a Court of Appeal acting as the appellate instance in the underlying proceeding. The High Court determined that under Article 64(4) of the Code of Civil Procedure, an appeal is the exclusive remedy for challenging rejection of intervention only when such an order is issued by a first-instance court or an appellate court; because the challenged order was issued by the Court of Appeal while it was acting in its appellate capacity (resolving the main case), the subsequent appeal was legally impermissible and barred by the principle of legality of judicial remedies under Article 457(1) and Article 129 of the Constitution, which restricts challenges to those expressly provided by law.
Legislator headnote
AI generatedart. 64 alin. (4) din C. proc. civ, art. 64 alin. (4) C. proc. civ, art. 457 alin. (1) C. proc. civ; Inadmissibility of appeal against rejection of intervention pronounced by appellate court in second instance: De asemenea, conform dispoziţiilor art. 457 alin. (1) C. proc. civ. hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Şedinţa publică din data de 21 noiembrie 2018
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin încheierea de şedinţă din 17 octombrie 2018 pronunţată în Dosar nr. x/2017.4 Curtea de Apel Piteşti, secţia I civilă, a respins, ca inadmisibile, cererile de intervenţie principale formulate de A. şi B., precum şi cererea de intervenţie accesorie formulată de C.
Împotriva acestei încheieri a formulat recurs, neîncadrat în drept şi nemotivat, pârâtul C., arătând că va completa motivele de recurs după comunicarea încheierii, despre care arată că nu i-a fost transmisă.
Analizând cauza, Înalta Curte constată următoarele:
Potrivit art. 64 alin. (4) din C. proc. civ., "Încheierea de respingere ca inadmisibilă a cererii de intervenţie poate fi atacată în termen de 5 zile, care curge de la pronunţare pentru partea prezentă, respectiv de la comunicare pentru partea lipsă. Calea de atac este numai apelul, dacă încheierea a fost dată în primă instanţă, respectiv numai recursul la instanţa ierarhic superioară, în cazul în care încheierea a fost pronunţată în apel."
Rezultă că, art. 64 alin. (4) C. proc. civ. deschide calea de atac a recursului împotriva încheierii de respingere, ca inadmisibilă, a cererii de intervenţie, numai în cazul în care încheierea a fost pronunţată în primă instanţă sau în apel. Or, prin recursul exercitat în cauză se atacă o încheiere de respingere, ca inadmisibilă, a unei cereri de intervenţie accesorie, încheiere pronunţată de către curtea de apel ca instanţă de recurs.
În acest sens se constată că prin încheierea recurată s-au respins, ca inadmisibile, cererile de intervenţie principale formulate de A. şi B., precum şi cererea de intervenţie accesorie formulată de C., Curtea de Apel Piteşti fiind învestită cu soluţionarea recursului împotriva încheierii de şedinţă din 26.10.2017 a Tribunalului Vâlcea.
Cum cererile de intervenţie menţionate au fost formulate în recurs, soluţia dată acestora nu are deschisă calea de atac a recursului, potrivit dispoziţiilor legale anterior citate.
De asemenea, conform dispoziţiilor art. 457 alin. (1) C. proc. civ. hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta.
Legalitatea căilor de atac presupune faptul că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac prevăzute de lege. Prin urmare, în afară de căile de atac prevăzute de lege nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obţine reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătoreşti.
Această regulă are valoare de principiu constituţional, dispoziţiile art. 129 din Constituţie arătând că mijloacele procesuale prin care poate fi atacată o hotărâre judecătorească sunt cele prevăzute de lege, dar şi că exercitarea acestora trebuie făcută în condiţiile legii.
Referitor la chitanţa depusă la dosar reprezentând onorariu de avocat în cuantum de 500 RON, Înalta Curte constată, pe de o parte, că aceasta a fost depusă formal, fără a se solicita expres acordarea cheltuielilor de judecată, iar pe de altă parte, chiar dacă ar fi fost solicitate, acestea nu ar fi putut fi acordate raportat la caracterul inadmisibil al recursului.
Pentru aceste considerente, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de pârâtul C. împotriva încheierii de şedinţă din 17 octombrie 2018 a Curţii de Apel Piteşti, secţia I civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de pârâtul C., domiciliat în comuna H., sat H., judeţul Vâlcea, împotriva încheierii de şedinţă din 17 octombrie 2018 a Curţii de Apel Piteşti, secţia I civilă, în contradictoriu cu intimaţii-reclamanţi D., domiciliat în comuna I., sat J., judeţul Vâlcea, E., cu sediul în comuna H., judeţul Vâlcea şi cu intimaţii-apelanţi F., domiciliat în comuna H., sat K., judeţul Vâlcea, G., domiciliat în comuna H., sat K., judeţul Vâlcea.
Fără cale de atac.
Pronunţată în şedinţă publică azi, 21 noiembrie 2018.
Procesat de GGC - GV