Conflict of jurisdiction for presidential ordinances on minor's domicile and maintenance in pending divorce proceedings under Article 920 of the Code of Civil Procedure

Asupra conflictului negativ de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 26 octombrie 2018 pe rolul Judecătoriei Timişoara, reclamantul A. a chemat în judecată pârâta B. solicitând instanţei ca, prin hotărârea ce se va pronunţa pe calea ordonanţei preşedinţiale, să se stabilească provizoriu domiciliul minorei C. la tată la locuinţa acestuia din Timişoara, judeţul Timiş.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 400 alin. (2) C. civ.

În subsidiar, reclamantul a solicitat păstrarea relaţiilor personale dintre tată şi minoră în modalitatea indicată în acţiune, cu plata unei pensii de întreţinere în sarcina pârâtei şi în favoarea minorei în cotă de 1/4 din venitul net lunar, conform dispoziţiilor art. 402 C. civ., art. 529 C. civ. şi art. 530 alin. (3) C. civ., autorizarea tatălui la încasarea alocaţiei de stat a minorei, până la soluţionarea definitivă a Dosarului nr. x/2018 aflat pe rolul Judecătoriei Timişoara, având ca obiect desfacerea căsătoriei.

Prin Sentinţa civilă nr. 10632 din data de 1 noiembrie 2018 Judecătoria Timişoara a admis excepţia necompetenţei teritoriale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Alexandria.

În motivarea soluţiei pronunţate, instanţa a reţinut că litigiului îi sunt aplicabile regulile de competenţă de drept comun prevăzute de dispoziţiile art. 107 C. proc. civ., cu precizarea că în speţă este vorba de o competenţă teritorială exclusivă.

Învestită prin declinare, Judecătoria Alexandria a pronunţat Sentinţa nr. 2363 din data de 5 decembrie 2018 prin care a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Timişoara, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a sesizat Înalta Curte în vederea pronunţării regulatorului de competenţă.

În motivarea hotărârii pronunţate, instanţa a arătat că ordonanţa preşedinţială este o procedură specială prevăzută de legiuitor pentru soluţionarea unor cauze care presupun luarea de urgenţă a unei măsuri, cerere ce se introduce la instanţa competentă să se pronunţe asupra fondului dreptului.

Or, în speţă, părţile au înregistrat pe rolul Judecătoriei Timişoara Dosarul de divorţ nr. x/2018, astfel încât, în conformitate cu dispoziţiile art. 998 C. proc. civ., coroborat cu art. 920 C. proc. civ., instanţa competentă să se pronunţe asupra cererii de ordonanţă preşedinţială este Judecătoria Timişoara.

Cu privire la conflictul negativ de competenţă, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în temeiul dispoziţiilor art. 133 pct. 2, raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

Obiectul prezentului regulator de competenţă îl reprezintă conflictul negativ de competenţă ivit între Judecătoria Timişoara şi Judecătoria Alexandria, în legătură cu soluţionarea cauzei având ca obiect ordonanţă preşedinţială - stabilire domiciliu provizoriu minor.

În speţă, se constată că pe rolul Judecătoriei Timişoara a fost înregistrat, la aceeaşi dată cu cea a înregistrării ordonanţei preşedinţiale (26 octombrie 2018), Dosarul nr. x/2018, având ca obiect divorţ şi ca părţi pe A. şi B., astfel cum rezultă din programul de evidenţă informatizată a activităţii instanţelor Ecris.

Temeiul juridic al ambelor cereri se încadrează în "Procedura divorţului", reglementată în Titlul I al Cărţii a VI-a intitulată "Proceduri speciale", motiv pentru care, potrivit regulii "specialia generalibus derogant", prevederile cuprinse în art. 915 - 998 C. proc. civ. au caracterul unor norme speciale, care se aplică cu prioritate faţă de reglementările similare care nu privesc procedura divorţului.

În conformitate cu dispoziţiile art. 920 C. proc. civ., în procedura divorţului, "instanţa poate lua, pe tot timpul procesului, prin ordonanţă preşedinţială, măsuri provizorii cu privire la stabilirea locuinţei copiilor minori, la obligaţia de întreţinere, la încasarea alocaţiei de stat pentru copii şi la folosirea locuinţei familiei".

Prin urmare, textul anterior redat condiţionează iniţierea procedurii ordonanţei preşedinţiale de existenţa unui proces de divorţ pendinte, aşa cum este cazul în speţă.

În procedura divorţului, măsuri privind ocrotirea persoanei fizice, care în mod obişnuit ar intra în competenţa instanţei de tutelă potrivit art. 114 C. proc. civ., pot fi luate pe calea ordonanţei preşedinţiale în temeiul art. 920 C. proc. civ. care, ca normă specială, se va aplica cu prioritate faţă de art. 114 C. proc. civ.

Astfel, în raport de norma legală anterior redată, instanţa învestită cu soluţionarea acţiunii de divorţ este competentă să soluţioneze şi cererile formulate pe cale de ordonanţă preşedinţială prin care se solicită luarea unor măsuri provizorii, printre care şi stabilirea locuinţei copiilor minori.

Având în vedere dispoziţiile art. 920 C. proc. civ., cum procesul de divorţ dintre părţile din prezenta cauză se află pe rolul Judecătoriei Timişoara, faţă de considerentele expuse, Înalta Curte urmează a stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea acestei instanţe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Timişoara.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 21 februarie 2019.

Procesat de GGC - CT