Time-barred revision against property restitution ruling dismissed for untimeliness.

Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 30 iulie 2018 pe rolul Tribunalului Braşov, secţia I civilă, sub nr. x/2018, revizuentul A. a solicitat, în contradictoriu cu intimaţii S.C. B. S.R.L. Braşov, Statul Român prin Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, Statul Român, prin Ministerul Finanţelor Publice, Prefectura Judeţului Braşov, Municipiul Braşov, prin primar, C. şi D., revizuirea Sentinţei civile nr. 14/S/28.01.2008 a Tribunalului Braşov întrucât aceasta ar încălca autoritatea de lucru judecat a Deciziei civile nr. 142/Ap/22.11.2000 a Curţii de Apel Braşov şi a Deciziei civile nr. 1134/28.03.2018 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, ambele pronunţate în Dosarul nr. x/2001, în sensul schimbării în tot a hotărârii atacate şi respingerii cererii de ieşire din indiviziune formulată de C. şi D. în contradictoriu cu Statul Român, cu consecinţa menţinerii dreptului de proprietate asupra imobilului menţionat în CF nr. x Braşov de către revizuent, conform cotelor indicate în cerere.

În subsidiar, revizuentul a arătat că, dacă instanţa va reţine imposibilitatea restituirii în natură a imobilului revendicat, poate admite acordarea de despăgubiri la valoarea de piaţă actuală a imobilului, dar nu mai mică decât sulta încasată de Statul Român în valoare de 1360928 RON, la nivelul evaluării din 23.12.1992, majorată cu rata inflaţiei la care se adaugă prejudiciul cauzat de nefolosinţa acestui imobil din data depunerii Notificării nr. x/14.09.2001, cu achitarea integrală şi imediată.

În motivare, revizuentul-reclamant a arătat următoarele: imobilul descris în cerere a fost naţionalizat ilegal, abuziv şi fără titlu de Statul Român de la autoarea sa, E., care era exceptată de la această măsură conform art. II din Decretul nr. 92/1950; calitatea lui de persoană îndreptăţită la restituirea în natură a imobilului a fost recunoscută prin Decizia nr. 635/24.04.2008 a S.C. B. S.R.L. Braşov; conform Deciziei CCR nr. 73/1995, în situaţia de faţă, dreptul de proprietate al persoanei fizice de la care s-a preluat fără titlu imobilul nu este desfiinţat; prin Decizia nr. 142/Ap/22.11.2000 a Curţii de Apel Braşov, (irevocabilă prin Decizia nr. 1134/28.03.2018 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie) s-a stabilit irevocabil că el este unicul moştenitor descendent al defunctei sale bunici, E., fostă F., născută G., conform Certificatului de moştenitor nr. x/01.09.1998, că imobilul menţionat în CF nr. x Braşov a fost preluat de stat fără titlu, nefiind nominalizat în Anexa I a decretului. A mai arătat că nu poate fi recunoscută valabilitatea şi legalitatea actului de ieşire din indiviziune încheiat cu o persoană fără nici un drept de reprezentare în faţa instanţei de judecată, aceasta fiind lipsită de calitatea necesară de reprezentare ori de cea de proprietar legal al imobilului; Sentinţa nr. 15310/23.12.1992 a Judecătoriei Braşov, nu îi este opozabilă cu autoritate de lucru judecat, fiind lovită de nulitate absolută, aspect decis de Inspecţia Judiciară.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. II din Decretul nr. 92/1950, Decizia CCR nr. 73/1995, art. 27 alin. (4), (5) şi 6, art. 21 alin. (5), art. 27 alin. (1) din Legea nr. 10/2001.

La data de 20.08.2018, revizuentul a depus o precizare a cadrului procesual, învederând că se judecă în contradictoriu cu intimaţii Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice, Prefectura Judeţului Braşov şi că sentinţa a cărei revizuire o solicită contravine Deciziei civile nr. 142/Ap/22.11.2000 a Curţii de Apel Braşov. În drept, a invocat art. 322 pct. 7 C. proc. civ.

Prin Sentinţa nr. 177/S din 17 septembrie 2018 Tribunalul Braşov, secţia I civilă, a declinat competenţa de soluţionare a cererii de revizuire în favoarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, ca instanţă mai mare în grad faţă de instanţele care au pronunţat hotărârile potrivnice, respectiv Tribunalul Braşov şi Curtea de Apel Braşov.

Analizând cauza, Înalta Curte constată următoarele:

Căile de atac şi termenele în care acestea pot fi exercitate sunt reglementate prin norme de ordine publică, deoarece se întemeiază pe interesul general de a înlătura orice împrejurări ce ar putea tergiversa, în mod nejustificat, judecata unei cauze.

În consecinţă, nici părţile şi nici instanţa de judecată nu pot deroga, pe cale de interpretare, de la termenele prevăzute de lege pentru exerciţiul unei căi de atac şi de la modalitatea în care acestea se calculează.

Cererea de revizuire a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ., fiind înregistrată pe rolul Tribunalului Braşov la data de 30.07.2018 şi vizează, conform precizărilor revizuentului, contrarietatea dintre Sentinţa nr. 14/S/28.01.2008 a Tribunalului Braşov şi Decizia nr. 142/Ap/22.11.2000 a Curţii de Apel Braşov (irevocabilă prin Decizia nr. 1134/28.03.2018 a Înaltei Curţi).

Potrivit art. 324 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., termenul de revizuire este de o lună şi se va socoti "în cazurile prevăzute de art. 322 pct. 1, 2 şi 7 alin. (1), de la comunicarea hotărârii definitive, iar când hotărârile au fost date de instanţe de recurs după evocarea fondului, de la pronunţare; pentru hotărârile prevăzute la punctul 7 alin. (2) de la pronunţarea ultimei hotărâri.

Având în vedere dispoziţiile legale anterior citate, Înalta Curte constată că termenul prevăzut de art. 324 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. a fost depăşit, întrucât ultima dintre hotărârile pretins contradictorii (Decizia nr. 142/Ap/22.11.2000 a Curţii de Apel Braşov) a rămas irevocabilă prin Decizia nr. 1134/28.03.2018 a Înaltei Curţi, această din urmă fiind o hotărâre pronunţată de o instanţă de recurs ce atrage aplicabilitatea tezei a II-a a art. 322 pct. 7 C. proc. civ. în sensul că termenul de o lună se calculează de la data pronunţării ultimei hotărâri. Or, de la data pronunţării acestei hotărâri (28.03.2018) şi până la data înregistrării cererii de revizuire (30.07.2018) a trecut mai mult de o lună, sens în care cererea de revizuire este tardiv formulată.

Legea sancţionează cu decăderea nerespectarea termenelor procedurale stabilite pentru exercitarea căilor de atac, sens în care sunt de observat şi dispoziţiile art. 103 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora neexercitarea oricărei căi de atac şi neîndeplinirea oricărui act de procedură în termenul legal atrag decăderea, afară de cazul când legea dispune altfel sau când partea dovedeşte că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voinţa sa.

În speţă, revizuentul a încălcat prevederile art. 324 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., deoarece a formulat cererea cu depăşirea termenului legal prevăzut de textul menţionat, împrejurare faţă de care, dată fiind prioritatea soluţionării excepţiei de tardivitate, celelalte aspecte învederate prin cererea de revizuire nu vor mai fi analizate, în conformitate cu dispoziţiile art. 137 alin. (1) din acelaşi cod, excepţia tardivităţii cererii fiind o excepţie procesuală absolută şi dirimantă, peremptorie, ce face de prisos analiza celorlalte condiţii ale cazului de revizuire invocat ori aspectele de fond ale acesteia.

Pentru aceste considerente, cererea de revizuire va fi respinsă, ca tardivă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca tardivă, cererea de revizuire formulată de A. împotriva Sentinţei nr. 14/S din 28 ianuarie 2008 a Tribunalului Braşov, secţia civilă.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 21 noiembrie 2018.

Procesat de GGC - NN