Labor dispute: Cassation appeal against revision decision declared inadmissible

Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Timiş, secţia I civilă, reclamanta S.C. A. S.A. a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunţa să fie obligat pârâtul B. la plata sumei de 626,97 RON, iar pârâtul C. la plata sumei de 315,81 RON, cu cheltuieli de judecată.

Prin Sentinţa civilă nr. 220/08.03.2017, Tribunalul Timiş şi-a declinat competenţa în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, unde cauza a fost înregistrată sub nr. x/2017 la data de 24.04.2017.

Prin Sentinţa civilă nr. 4130/07.06.2017, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, a fost respinsă, ca neîntemeiată, acţiunea formulată de reclamanta S.C. A. S.A., în contradictoriu cu pârâţii B. şi C.

Prima instanţă a reţinut faptul că răspunderea patrimonială a salariaţilor este reglementată de art. 254 din C. muncii ca o răspundere civilă contractuală, pentru repararea pagubelor materiale produse angajatorului din vina şi în legătură cu munca lor. Din textul menţionat rezultă că pentru a exista răspundere patrimonială a angajatului, este necesar să fie întrunite cumulativ următoarele condiţii de fond: calitatea de salariat la angajatorul păgubit a celui care a produs pagubă, fapta ilicită şi personală a salariatului, prejudiciul cauzat patrimoniului angajatorului, raportul de cauzalitate între fapta ilicită şi prejudiciu, vinovăţia salariatului.

S-a apreciat că, în prezenta cauză, nu a fost probat de către reclamantă fapta ilicită cauzatoare de prejudiciu, nefiind îndeplinite condiţiile pentru angajarea răspunderii patrimoniale a salariaţilor.

Prin Decizia civilă nr. 1854/26.04.2018, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, a fost anulat apelul formulat de apelanta-reclamantă S.C. A. S.A. împotriva Sentinţei civile nr. 4130 din data de 07 iunie 2017, pronunţate de Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări.

Împotriva acestei decizii, la 21.05.2018, a formulat cerere de revizuire apelanta S.C. A. S.A.

Prin Decizia nr. 2961 din 26 iunie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, s-a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuenta S.C. A. S.A. împotriva Deciziei civile nr. 1854/26.04.2018, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale.

Împotriva Deciziei civile nr. 2961 din 26 iunie 2018, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, a declarat recurs revizuenta S.C. A. S.A., cu a cărui soluţionare a fost învestită Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în prezenta cauză.

Învestită cu soluţionarea recursului, Înalta Curte, prin rezoluţia din data de 28 septembrie 2018, a luat act de raportul privind admisibilitatea în principiu a recursului prevăzut de art. 493 din C. proc. civ. şi a dispus comunicarea acestuia pentru ca părţile să poată formula un punct de vedere asupra raportului, în termen de 10 zile de la comunicarea lui, în conformitate cu art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Prin raportul întocmit în cauză, la data de 28 septembrie 2018, s-a reţinut faptul că s-a declarat o cale de atac împotriva unei hotărâri judecătoreşti care nu este supusă recursului.

Părţile au depus punct de vedere la raport conform dispoziţiilor art. 493 alin. (4) din C. proc. civ.

Prin rezoluţia din data de 28 septembrie 2018, s-a fixat termen pentru soluţionarea căii de atac la data de 20 noiembrie 2018, fără citarea părţilor.

Analizând recursul, în condiţiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., în raport de excepţia de inadmisibilitate, reţinută prin raportul întocmit în cauză, Înalta Curte constată următoarele:

În cauză, a fost declarat recurs împotriva Deciziei nr. 2961 din 26 iunie 2018 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, pronunţate în soluţionarea unei cereri de revizuire.

Potrivit dispoziţiilor art. 513 alin. (5) din C. proc. civ., "hotărârea dată asupra revizuirii este supusă căilor de atac prevăzute de lege pentru hotărârea revizuită".

Totodată, se reţine faptul că potrivit art. 513 alin. (6) din C. proc. civ. "dacă revizuirea s-a cerut pentru hotărâri potrivnice, calea de atac este recursul".

Din cuprinsul cererii de revizuire, se constată faptul că au fost invocate motivele de revizuire prevăzute de dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 1 şi pct. 5 din C. proc. civ., aşadar nu s-a cerut revizuirea pentru contrarietate de hotărâri.

Hotărârea atacată cu revizuire, Decizia nr. 1854/26.04.2018, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, este o hotărâre definitivă, pronunţată în soluţionarea unui apel într-o cauză având ca obiect un litigiu de muncă, hotărâre ce nu este supusă recursului, potrivit dispoziţiilor art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind noul C. proc. civ., dispoziţii care prevăd că hotărârile pronunţate în cererile privitoare la conflicte de muncă nu sunt supuse recursului, fiind supuse numai apelului la curtea de apel.

Litigiul iniţiat de reclamanta S.C. A. S.A. are ca obiect o acţiune întemeiată pe dispoziţiile art. 254 din C. muncii care, în alin. (1), prevăd că:

"Salariaţii răspund patrimonial, în temeiul normelor şi principiilor răspunderii civile contractuale, pentru pagubele materiale produse angajatorului din vina şi în legătură cu munca lor".

Astfel, sunt conflicte de muncă litigiile având ca obiect încheierea, executarea, modificarea, suspendarea şi încetarea contractelor individuale sau, după caz, colective de muncă prevăzute de Codul muncii, precum şi cererile privind raporturile juridice dintre partenerii sociali, stabilite potrivit aceluiaşi cod.

Faţă de cele menţionate, din coroborarea dispoziţiilor legale amintite, rezultă că Decizia nr. 2961 din 26 iunie 2018 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, ce face obiectul căii de atac din prezenta cauză, nu este supusă recursului întrucât nici decizia atacată cu revizuire nu este susceptibilă de recurs.

Art. 457 din C. proc. civ., care consacră principiul legalităţii căii de atac, prevede la alin. (1) că hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta.

O hotărâre judecătorească nu poate fi atacată pe alte căi decât cele expres prevăzute de lege sau, cu alte cuvinte, căile de atac a hotărârilor judecătoreşti nu pot exista în afara legii.

Regula are valoare de principiu constituţional, dispoziţiile art. 129 din Constituţie prevăzând că mijloacele procesuale de atac a hotărârii judecătoreşti sunt cele prevăzute de lege, dar şi că exercitarea însăşi a acestora să se realizeze în condiţiile legii.

În consecinţă, pentru considerentele expuse, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de revizuenta S.C. A. S.A. împotriva Deciziei civile nr. 2961 din 26 iunie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de revizuenta S.C. A. S.A. împotriva Deciziei civile nr. 2961 din 26 iunie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 20 noiembrie 2018.

Procesat de GGC - NN