Cassation inadmissibility in labor disputes: statutory exclusion of appeals in cassation under Law 2/2013
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed as inadmissible the appeal in cassation filed by the former employee against the Court of Appeal's final decision, thereby upholding the appellate judgment which modified the first-instance award by removing the obligation for the employer to pay compensation for salary rights between dismissal and reinstatement, while maintaining the dismissal cancellation and reinstatement orders. The dispute concerned a labor conflict where the employee sought to annul a dismissal, obtain reinstatement, and recover unpaid wages and a portion of a traffic fine, with the initial court granting all claims but the appellate court partially reversing the monetary compensation due to procedural limitations. The decisive legal basis was the statutory prohibition of cassation appeals in labor disputes, as established by Article XVIII(2) of Law No. 2/2013 in conjunction with Articles 634(1)(4) and 483(2) of the Code of Civil Procedure, which restricts labor judgments to appeal only, rendering the higher court's intervention procedurally barred.
Legislator headnote
AI generatedart. 493 din C. proc. civ, art. 493 alin. (4) C. proc. civ, art. 493 alin. (4) din C. proc. civ, art. 493 alin. (5) C. proc. civ, art. 634 alin. (1) pct. 4 din C. proc. civ, Art. 457 din C. proc. civ; Cassation inadmissibility in labor disputes: statutory exclusion of appeals in cassation under Law 2/2013: Conform art. 634 alin. (1) pct. 4 din C. proc. civ., sunt hotărâri definitive, hotărârile date în apel, fără drept de recurs, precum şi cele neatacate cu recurs.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, reclamantul A. a solicitat în contradictoriu cu pârâta S.C. B. S.R.L. anularea Deciziei de concediere nr. 1544/10.06.2014; reintegrarea în funcţia avută anterior concedierii (şofer); plata tuturor drepturilor băneşti cuvenite (constând în salarii, indemnizaţie de concediu de odihnă, contravaloarea bonurilor valorice de masă) începând cu data concedierii (10.06.2014) până la data plăţii efective, reactualizate conform legislaţiei în vigoare; plata sumei de 1500 RON reprezentând jumătate din cuantumul amenzii contravenţionale aplicate prin procesul-verbal de contravenţie nr. x emis la data de 03.03.2014, deoarece angajatorul nu a avut autorizaţia de zonă a lucrării aflată în incinta S.C. C.
Prin Sentinţa civilă nr. 6635 din data de 28.06.2016, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări scoale, s-a admis cererea de chemare în judecată formulată de contestatorul A., s-a anulat Decizia de concediere nr. 1544/10.06.2014, emisă de pârâta, s-a dispus reintegrarea reclamantului în funcţia deţinută anterior concedierii şi a fost obligată pârâta la plata unei despăgubiri egală cu drepturile salariale indexate, majorate şi reactualizate şi cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat reclamantul de la data desfacerii contractului de muncă şi până la efectiva reintegrare şi s-a luat act că reclamantul a solicitat cheltuielile de judecată pe cale separată.
Prin Decizia nr. 1064 din 7 martie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, s-a admis apelul formulat de apelanta-intimată S.C. B. S.R.L., în insolvenţă, împotriva încheierii de şedinţă din data de 16.06.2015, cât şi a Sentinţei civile nr. 6635 din data de 28.06.2016, pronunţate de Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări scoale. A fost schimbată în parte sentinţa apelată, în sensul că a fost înlăturată dispoziţia referitoare la obligarea intimatei S.C. B. S.R.L la plata unei despăgubiri egală cu drepturile salariale indexate, majorate şi reactualizate şi cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat contestatorul de la data desfacerii contractului de muncă şi până la efectiva reintegrare. Au fost păstrate celelalte dispoziţii ale sentinţei apelate.
Împotriva Deciziei nr. 1064 din 7 martie 2018, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, a declarat recurs contestatorul A., cu a cărui soluţionare a fost învestită Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în prezenta cauză.
Învestită cu soluţionarea recursului, Înalta Curte, prin rezoluţia din data de 01 octombrie 2018, a luat act de raportul privind admisibilitatea în principiu a recursului prevăzut de art. 493 din C. proc. civ. şi a dispus comunicarea acestuia pentru ca părţile să poată formula un punct de vedere asupra raportului, în termen de 10 zile de la comunicarea lui, în conformitate cu art. 493 alin. (4) C. proc. civ.
Prin raportul întocmit în cauză, la data de 01 octombrie 2018, s-a reţinut faptul că s-a declarat o cale de atac împotriva unei hotărâri judecătoreşti care nu este supusă recursului.
Intimata S.C. B. S.R.L., prin administrator special D. şi administrator judiciar C.I.I. E., a depus punct de vedere la raport conform dispoziţiilor art. 493 alin. (4) din C. proc. civ., solicitând respingerea recursului.
Prin rezoluţia din data de 01 octombrie 2018, s-a fixat termen pentru soluţionarea căii de atac la data de 20 noiembrie 2018, fără citarea părţilor.
Analizând recursul, în condiţiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., în raport de excepţia de inadmisibilitate, reţinută prin raportul întocmit în cauză, Înalta Curte constată următoarele:
Conform art. 634 alin. (1) pct. 4 din C. proc. civ., sunt hotărâri definitive, hotărârile date în apel, fără drept de recurs, precum şi cele neatacate cu recurs.
În conformitate cu dispoziţiile art. 483 alin. (2) teza finală din C. proc. civ., nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanţele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanţă sunt supuse numai apelului.
Totodată, potrivit art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., hotărârile pronunţate în cererile privitoare la conflicte de muncă şi asigurări sociale nu sunt supuse recursului, fiind supuse numai apelului la curtea de apel.
Faţă de cele menţionate, din coroborarea dispoziţiilor art. 634 alin. (1) pct. 4 din C. proc. civ. cu art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 şi art. 483 alin. (2) teza finală din C. proc. civ., rezultă că Decizia nr. 1064 din 7 martie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, nu poate fi supusă recursului, fiind pronunţată de curtea de apel în cadrul soluţionării unui apel declarat împotriva unei hotărâri supuse numai apelului.
Art. 457 din C. proc. civ., care consacră principiul legalităţii căii de atac, prevede la alin. (1) că hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta.
O hotărâre judecătorească nu poate fi atacată pe alte căi decât cele expres prevăzute de lege sau, cu alte cuvinte, căile de atac a hotărârilor judecătoreşti nu pot exista în afara legii.
În consecinţă, pentru considerentele expuse, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de contestatorul A. împotriva Deciziei civile nr. 1064 din 7 martie 2018, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de contestatorul A. împotriva Deciziei civile nr. 1064 din 7 martie 2018, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale.
Fără cale de atac.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 20 noiembrie 2018.
Procesat de GGC - NN