Inmate's damages appeal quashed as null for failing to specify legal grievances

Deliberând asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Arad la data de 31 iulie 2017, sub nr. x/2017, reclamantul A. a solicitat obligarea pârâtului Statul Român, prin Ministerul Finanţelor Publice, la plata sumei de 350.000 RON reprezentând prejudicii morale pentru nerespectarea, restrângerea şi încălcarea unor drepturi ce i-au adus atingere vieţii sale private.

Prin răspunsul la întâmpinare, reclamantul a solicitat admiterea acţiunii şi sesizarea Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a art. 174 din Legea nr. 254/2013, cerere de sesizare respinsă prin încheierea de şedinţă din 08.11.2017.

Prin Sentinţa civilă nr. 211 din data de 06.12.2017, Tribunalul Arad a respins acţiunea reclamantului.

Împotriva sentinţei a declarat apel reclamantul (acesta, personal, învederând că aceasta este calea de atac pe care a intenţionat să o urmeze, şi nu pe cea a recursului, cum indicase iniţial - dosar).

În cuprinsul cererii de apel, reclamantul apelant a invocat excepţia de neconstituţionalitate a art. 174 din Legea nr. 254/2013 şi a solicitat sesizarea Curţii Constituţionale cu excepţia astfel invocată.

Pe aceeaşi cale, apelantul a solicitat sesizarea Curţii de Justiţie a Uniunii Europene cu privire la acelaşi articol, susţinând că acesta este contrar art. 1, 3 şi 4 din Carta Fundamentală a Uniunii Europene.

Prin Decizia civilă nr. 73 din data de 2 mai 2018, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia I civilă, s-au dispus următoarele:

A fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a art. 174 din Legea nr. 254/2013 invocată de apelantul A.;

A fost respinsă cererea de sesizare a Curţii de Justiţie a Uniunii Europene formulată de acelaşi apelant;

A fost respins apelul declarat de reclamantul A. - deţinut în Penitenciarul Arad - împotriva Sentinţei civile nr. 211 din 06.12.2017, pronunţată de Tribunalul Arad, în Dosar nr. x/2017, în contradictoriu cu pârâtul Statul Român, prin Ministerul Finanţelor Publice, reprezentat de Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Timişoara - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Arad.

Cu recurs în termen de 48 de ore de la pronunţare în ceea ce priveşte soluţia dată cererii de sesizare a Curţii Constituţionale şi cu recurs în 30 de zile de la comunicare în rest.

Împotriva Deciziei civile nr. 73 din data de 2 mai 2018, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia I civilă, a declarat prezentul recurs recurentul-reclamant A., invocând în drept art. 488 alin. (1) pct. 1, 3, 4, 5, 6, 7 şi 8 C. proc. civ. şi solicitând admiterea recursului şi sesizarea Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate invocată.

În raport de prevederile art. 248 alin. (1) coroborate cu cele ale art. 493 alin. (5) din C. proc. civ. cu referire la art. 499 teza finală din acelaşi cod, Înalta Curte urmează a analiza cu prioritate excepţia nulităţii recursului, faţă de care constată următoarele:

Recursul este o cale extraordinară de atac care poate fi exercitată în termenul şi condiţiile prevăzute de lege, numai pentru motivele expres şi limitativ reglementate prin dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 1 - 8 C. proc. civ., norme imperative, de ordine publică.

Obligaţia părţii de a arăta motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor este prevăzută sub sancţiunea nulităţii de dispoziţiile art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

Condiţia legală a dezvoltării motivelor de recurs implică determinarea greşelilor anume imputate instanţei şi încadrarea lor în motivele de nelegalitate, limitativ prevăzute de art. 488 C. proc. civ., întrucât, potrivit legii, nu orice nemulţumire a părţii poate duce la casarea sau modificarea unei hotărâri.

În speţă, prin cererea de recurs, reclamantul a susţinut formal că prin hotărârea atacată i-a fost îngrădit dreptul la un proces echitabil prin punerea părţii în imposibilitate de a sesiza Curtea Constituţională a României cu o excepţie de neconstituţionalitate, dreptul la acces în justiţie, dar şi dreptul la un remediu efectiv, fără, însă, a arăta în mod concret ce critici aduce deciziei atacate.

Or, aceste susţineri ale recurentului-reclamant A. nu constituie critici de nelegalitate, care să vizeze considerentele hotărârii pronunţate de către instanţa de apel şi care să permită încadrarea în motivele de nelegalitate, expres şi limitativ prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

Aşa fiind, cum aspectele invocate de recurent nu se grefează pe conţinutul deciziei atacate şi cum, în cauză, nu pot fi reţinute motive de ordine publică, Înalta Curte va aplica sancţiunea expres prevăzută într-o asemenea situaţie de art. 489 alin. (2) C. proc. civ., coroborate cu cele ale art. 493 alin. (5) din acelaşi cod, respectiv aceea a nulităţii recursului, admiţând excepţia cu acest obiect.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de reclamantul A. împotriva Deciziei civile nr. 73 din data de 2 mai 2018, pronunţate de Curtea de Apel Timişoara, secţia I civilă.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 20 noiembrie 2018.

Procesat de GGC - NN