Legislator Case Law & Legislation
Decizia nr. 4014/2018 AI generated

Lawfulness of judicial disclosure of medical data without data protection authority authorization in family proceedings

Case Number Decizia nr. 4014/2018
Court / Authority
Jurisdiction Romania (RO)
Decision Date
Outcome Dismissed

Legislator summary

AI generated

The Supreme Court of Cassation and Justice dismissed the appellant’s appeal, thereby upholding the lower courts' decisions that had previously rejected the claim and upholding the respondent’s position. The dispute involved a claim for moral damages brought by a plaintiff against a public hospital for allegedly violating the right to private life and data protection laws by submitting confidential medical records to a court file without prior authorization from the data protection supervisory authority. The court held that the disclosure of health data was lawful under Article 7(2)(b) of Law no. 677/2001, as it was mandated by a legal obligation to disclose documents to the judicial instance in a case concerning the plaintiff’s minor daughter, and did not require supervisory authorization under Article 9(3) of the same law because the processing was not for protecting the health of third parties. Furthermore, the court found that the right to private life, protected by Article 8 of the European Convention on Human Rights, is not absolute and that the limited disclosure within the judicial proceedings did not constitute an unlawful interference or tortious act, confirming that the lower courts correctly assessed the absence of a civil wrong.

Legislator headnote

AI generated

art. 488 pct. 8 C. proc. civ, art. 294 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ, art. 9 din Legea nr. 677/2001, art. 9 alin. (3) din Legea nr. 677/2001, art. 493 C. proc. civ, art. 7 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 677/2001; Lawfulness of judicial disclosure of medical data without data protection authority authorization in family proceedings: The dispute involved a claim for moral damages brought by a plaintiff against a public hospital for allegedly violating the right to private life and data protection laws by submitting confidential medical records to a court file without prior authorization from the data protection supervisory authority. The court held that the disclosure of health data was lawful under Article 7(2)(b) of Law no. 677/2001, as it was mandated by a legal obligation to disclose documents to the judicial instance in a case concerning the plaintiff’s minor daughter, and did not require supervisory authorization under Article 9(3) of the same law because the processing was not for protecting the health of third parties. Furthermore, the court found that the right to private life, protected by Article 8 of the European Convention on Human Rights, is not absolute and that the limited disclosure within the judicial proceedings did not constitute an unlawful interference or tortious act, confirming that the lower courts correctly assessed the absence of a civil wrong.

Keywords

AI generated
right to privacy judicial breach of duty medical file data protection hospital liability right to health

Cited Legislation

AI generated
art. 488 pct. 8 C. proc. civ
Împotriva deciziei menţionate a declarat recurs reclamantul A., criticând-o ca nelegală pentru motivul prevăzut de art. 488 pct. 8 C. proc. civ.
art. 294 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ
Dezvoltând motivele de recurs, reclamantul a învederat că dispoziţiile art. 294 alin.
art. 9 din Legea nr. 677/2001
S-a invocat dispoziţiile art. 9 alin.
art. 9 alin. (3) din Legea nr. 677/2001
În ceea ce priveşte critica vizând lipsa autorităţii de supraveghere pentru emiterea adresei menţionate, curtea va constata că o asemenea autorizaţie nu a fost necesară, sub acest aspect fiind corect interpretate dispoziţiile art. 9 alin. (3) din Legea nr. 677/2001.
art. 493 C. proc. civ
Prin încheierea din camera de consiliu din 2 octombrie 2018, Înalta Curte a admis în principiu recursul declarat de reclamant având în vedere dispoziţiile art. 493 C. proc. civ.
art. 7 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 677/2001
Potrivit dispoziţiilor art. 7 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 677/2001 "o eventuală dezvăluire către un terţ a datelor prelucrate poate fi efectuată numai dacă există o obligaţie legală a operatorului în acest sens".
art. 298 C. proc. civ
Instanţa de apel, având în vedere dispoziţiile art. 298 C. proc. civ., a statuat corect că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art.
art. 71 C. civ
Acest drept, protejat de art. 71 C. civ.
AI generated

Key legal questions extracted by Legislator

AI generated
art. 496 C. proc. civ.

Procedural basis cited in the dispositive to dismiss the appeal as unfounded.

Need to analyze how this precedent applies to your matter?

Cross-reference this judgment against statutes, commentaries, and subsequent citing case law inside Legislator AI.

Open in Legislator →

Full text

Asupra cauzei civile de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la Tribunalul Cluj data de 10 aprilie 21017, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâtul Spitalului Clinic Municipal Cluj Napoca, solicitând obligarea acestuia la daune morale în cuantum de 1.000.000 RON, pentru nerespectarea dreptului său la viaţă privată.

Prin Sentinţa civilă nr. 358 din 8 septembrie 2017, Tribunalului Cluj, secţia Civilă, a respins ca nefondată cererea de chemare în judecată.

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel reclamantul A. solicitând schimbarea în tot în sensul admiterii acţiunii, astfel cum a fost formulată.

Prin Decizia civilă nr. 38A din 27 februarie 2018, Curtea de Apel Cluj, secţia I civilă a respins apelul reclamantului, ca nefondat.

Împotriva deciziei menţionate a declarat recurs reclamantul A., criticând-o ca nelegală pentru motivul prevăzut de art. 488 pct. 8 C. proc. civ. şi solicitând casarea în tot şi trimiterea cauzei spre o nouă judecată instanţei de apel.

Dezvoltând motivele de recurs, reclamantul a învederat că dispoziţiile art. 294 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., confirmă că înscrisurile depuse de intimată, privind starea de sănătate, nu trebuiau primite la dosar, ori, dacă acest lucru era absolut necesar, atunci judecătorul, în virtutea rolului său activ, trebuia să verifice dacă intimata a depus respectivele înscrisuri cu respectarea dispoziţiilor art. 9 din Legea nr. 677/2001.

S-a învederat că instanţa de apel a considerat corect că se impune a se analiza situaţia de fapt raportat la lipsa autorizaţiei de supraveghere, cu privire la depunerea înscrisurilor privind starea de sănătate a reclamantului, confirmând că autorizaţia nu a existat. În mod greşit, instanţa de apel a opinat că această omisiune ar fi de natură a atrage, eventual, sancţiunea nulităţii actului şi că această omisiune nu ar fi în măsură, prin ea însăşi, să conducă la concluzia săvârşirii unei fapte ilicite de către intimată.

Recurentul-reclamant a susţinut că se impunea ca instanţa de apel să nu se pronunţe pe ceva ce nu s-a cerut şi trebuia să analizeze dacă s-a încălcat legea sau nu de către intimată.

S-a invocat dispoziţiile art. 9 alin. (3) din Legea nr. 677/2001, menţionându-se că, în ceea ce priveşte fapta ilicită, aceasta este dovedită prin lipsa autorizaţiei la care legea face referire, iar prejudiciul şi raportul de cauzalitate trebuie să fie prezumate, conform practicii Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

O altă critică a vizat aprecierea eronată în sensul că nu ar fi incidente cauzei dispoziţiile Legii nr. 95/2006 şi ale Legii nr. 487/2002, deşi acestea sunt în strânsă legătură cu drepturile reclamantului, care ar trebui garantate cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal.

Intimatul Spitalul Clinic Municipal Cluj Napoca a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefundat.

Prin încheierea din camera de consiliu din 2 octombrie 2018, Înalta Curte a admis în principiu recursul declarat de reclamant având în vedere dispoziţiile art. 493 C. proc. civ.

Examinând criticile invocate de reclamant raportat la motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte va constata că recursul este nefondat având în vedere următoarele considerente:

Potrivit dispoziţiilor art. 7 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 677/2001 "o eventuală dezvăluire către un terţ a datelor prelucrate poate fi efectuată numai dacă există o obligaţie legală a operatorului în acest sens".

Instanţa de apel, având în vedere dispoziţiile art. 298 C. proc. civ., a statuat corect că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 7 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 677/2001, datele cu caracter personal fiind dezvăluite ca urmare a stabilirii în sarcina pârâtului a obligaţiei legale de a dezvălui aceste date unui terţ, în cazul de faţă instanţei de judecată.

Recurentul susţine că prin acţiunea intimatei au fost încălcate norme juridice imperative şi, prin aceasta i s-a cauzat un prejudiciu. În opinia recurentului, prejudiciul este de natură a-i afecta imaginea având în vedere că procesele sunt publice, pe de o parte, iar, pe de altă parte, au fost divulgate informaţii cu caracter medical, strict confidenţial, de care au luat cunoştinţă ulterior fiica sa minoră, învăţătoarea acestea şi colegii de serviciu şi mama minorei.

Referitor la acest prejudiciu, s-a considerat corect că informaţiile respective nu au fost făcute publice, ci au fost transmise la dosarul instanţei de judecată care le-a solicitat, motiv pentru carte s-a apreciat corect că imaginea în societate a recurentului nu avea cum să fie ştirbită prin adresa întocmită de pârâtul-intimat.

În ceea ce priveşte critica vizând lipsa autorităţii de supraveghere pentru emiterea adresei menţionate, curtea va constata că o asemenea autorizaţie nu a fost necesară, sub acest aspect fiind corect interpretate dispoziţiile art. 9 alin. (3) din Legea nr. 677/2001. Autorizaţia autorităţii de supraveghere este necesară în măsura în care nu există un consimţământ pentru prelucrarea datelor din partea persoanei vizate, dacă prelucrarea e necesară strict pentru scopurile menţionate în respectiva dispoziţie: protejarea vieţii, integrităţii fizice sau sănătăţii altor persoane, diferite de persoana vizată de informaţiile în discuţie.

În speţă, informaţiile au fost furnizate în baza unui temei diferit, cu respectarea art. 9 alin. (5) din actul normativ menţionat.

Nici critica prin care s-a susţinut de către reclamant că prin comportamentul său, intimata i-ar fi încălcat dreptul la viaţa privată nu este întemeiată.

Acest drept, protejat de art. 71 C. civ. şi a art. 8 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului nu a fost încălcat prin comunicarea unor date privind starea de sănătate, instanţei de judecată învestite cu soluţionarea unei cauze privind pe fiica minoră a reclamantului.

Instanţa de apel a apreciat corect că dreptul la viaţa privată nu are un caracter absolut, astfel cum rezultă din jurisprudenţa C.E.D.O. în legătură cu art. 8 din Convenţie, în cuprinsul alin. (2) al acestui articol fiind prevăzute condiţiile în care ingerinţa în dreptul la viaţa privată este permisă, inclusiv în cazul informaţiilor privind starea de sănătate a unei persoane (hot. C.E.D.O. în cauza Mockute c. Lituaniei din 27 februarie 2018).

Aplicarea dispoziţiilor art. 294 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., la care a făcut referire reclamantul-recurent, care prevăd că judecătorul va respinge motivat cererea de depunere la dosar a înscrisului, în întregime sau în parte, când conţinutul înscrisului se referă la chestiuni strict personale privind demnitatea sau viaţa privată a unei persoane, nu a format obiect al motivelor de apel formulate de reclamant, fiind invocate în recurs omisso medio.

Înalta Curte va reţine, totodată, referitor la jurisprudenţa C.E.D.O. invocată de recurent, prin care se arată că în cadrul procedurilor judiciare trebuie păstrat un just echilibru între protecţia principiului publicităţii procedurilor judiciare şi protecţia datelor cu caracter personal, faptul că acestea au fost transpuse în legislaţia internă prin intermediul art. 17 C. proc. civ. care prevede că "şedinţele de judecată sunt publice, în afară de cazurile prevăzute de lege".

Curtea de apel a reţinut în acelaşi context că hotărârile în cauza C. civ. contra Spaniei (C-101/01 din 6 noiembrie 2013) nu conţine statuări de natură să influenţeze soluţia pronunţată, fiind relevantă doar din perspectiva definirii noţiunilor de date cu caracter personal, prelucrare a datelor cu caracter personal şi date cu caracter personal referitoare la sănătate.

Pentru aceste considerente, se va constata că nu este întrunit motivul de casare prevăzut de art. 488 pct. 8 C. proc. civ. şi, în temeiul art. 496 C. proc. civ., se va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamantul A. împotriva Deciziei nr. 38/A din 27 februarie 2018 pronunţate de Curtea de Apel Cluj, secţia I civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 20 noiembrie 2018.

Procesat de GGC - MM