Inadmissibility of cassation against labor revision decision lacking contrary judgments due to statutory appeal exclusion

Deliberând asupra cauzei de faţă, reţine următoarele:

Prin Decizia nr. 1333 din data de 23 mai 2018, pronunţată în dosarul nr. x/2016, Curtea de Apel Ploieşti, secţia I civilă, a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire a Deciziei civile nr. 2606 din data de 21 noiembrie 2017, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti în dosarul nr. x/2016, formulată de revizuenţii-reclamanţi A. şi B., în esenţă, reţinând că, deşi au făcut referire la dispoziţiile art. 509 C. proc. civ., revizuienţii nu au invocat niciunul din cazurile de revizuire prevăzute de acest articol şi nu au expus considerentele pentru care au înţeles să formuleze cerere de revizuire.

Împotriva acestei decizii au declarat calea de atac intitulată "apel la revizuire" recurenţii-revizuenţi A. şi B., cu a cărui soluţionare a fost învestită Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în prezenta cauză.

Faţă de cele arătate în cuprinsul cererii formulate de recurenţii-revizuenţi şi de dispoziţiile art. 97 C. proc. civ., precum şi de cele ale art. 21 alin. (1) şi art. 23 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, prin raportul privind admisibilitatea în principiu a recursului, calea de atac a fost calificată ca fiind "recurs".

Recursul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, la data de 14 august 2018.

Analizând recursul în condiţiile dispoziţiilor art. 248 alin. (1) coroborate cu cele ale art. 493 alin. (5) C. proc. civ., reţinând şi prevederile art. 499 teza finală C. proc. civ., potrivit cărora în cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluţiei fără a se evoca şi analiza motivele de casare, Înalta Curte constată următoarele:

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova, secţia I civilă, la data de 30 iunie 2016, sub nr. x/2016, reclamanţii A. şi B., în contradictoriu cu pârâtele SC C. SA şi Inspectoratul Teritorial de Muncă Prahova, au solicitat instanţei ca, prin hotărârea pe care o va pronunţa, să se constate că în perioadele menţionate expres în acţiune au desfăşurat activitate în secţii cuprinse grupa I de muncă în procent de 100% din programul de lucru, precum şi să se dispună obligarea pârâtelor să le elibereze adeverinţe în acest sens.

Prin urmare, obiectul prezentului litigiu se circumscrie materiei conflictelor de muncă.

Tribunalul Prahova, secţia I civilă, prin Sentinţa civilă nr. 2939 din data de 4 iulie 2017, pronunţată de în dosarul nr. x/2016, a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Inspectoratului Teritorial de Muncă Prahova, invocată prin întâmpinare, pentru perioadele lucrate la pârâta C. SA şi a respins, ca neîntemeiată, acţiunea formulată de reclamanţii A. şi B..

Apelul formulat de apelanţii-reclamanţi A. şi B. împotriva acestei sentinţe a fost respins, ca nefondat, de Curtea de Apel Ploieşti, secţia I civilă, prin Decizia civilă nr. 2606 din data de 21 noiembrie 2017, pronunţată în acelaşi dosar.

Împotriva acestei decizii au formulat cerere de revizuire A. şi B., invocând dispoziţiile art. 509 C. proc. civ., cerere de revizuire care a fost respinsă, ca inadmisibilă, prin Decizia nr. 1333 din data de 23 mai 2018, pronunţată în dosarul nr. x/2016, de Curtea de Apel Ploieşti, secţia I civilă.

Dispoziţiile art. 513 alin. (5) C. proc. civ. prevăd că "Hotărârea dată asupra revizuirii este supusă căilor de atac prevăzute de lege pentru hotărârea revizuită", iar, potrivit alin. (6) al aceluiaşi articol, "dacă revizuirea s-a cerut pentru hotărâri potrivnice, calea de atac este recursul".

Conform art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., astfel cum a fost modificat prin O.U.G. nr. 95/2016, în procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a aceste legi (15 februarie 2013) şi până la data de 31 decembrie 2018 inclusiv, "nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate [...] în cererile privind conflictele de muncă şi de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare, precum şi în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv. De asemenea, în aceste procese nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanţele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanţă sunt supuse numai apelului."

Totodată, potrivit art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., sunt hotărâri definitive, hotărârile date în apel, fără drept de recurs, precum şi cele neatacate cu recurs.

Din coroborarea textelor legale anterior enunţate, rezultă că, în situaţia în care prin cererea de revizuire nu se invocă motivul de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., hotărârea prin care se soluţionează calea extraordinară de atac a revizuirii formulate împotriva unei decizii pronunţate în apel, într-un litigiu având ca obiect un conflict de muncă, este definitivă şi nu poate fi atacată cu recurs.

În cauză, hotărârea recurată a fost pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia I civilă, în soluţionarea cererii de revizuire formulate împotriva Deciziei civile nr. 2606 din data de 21 noiembrie 2017 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia I civilă, hotărâre definitivă, pronunţată în soluţionarea apelului declarat în cadrul unui litigiu de muncă.

Cum în susţinerea cererii de revizuire, recurenţii-revizuenţi nu au invocat existenţa unor hotărâri potrivnice, devin incidente dispoziţiile art. 513 alin. (5) C. proc. civ., astfel încât decizia atacată prin prezentul recurs, fiind supusă aceloraşi căi de atac ca şi hotărârea revizuită, este definitivă.

Prin urmare, împotriva Deciziei civile nr. 1333 din data de 23 mai 2018, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2016, nu poate fi exercitată calea de atac a recursului.

Potrivit dispoziţiilor art. 457 alin. (1) C. proc. civ., hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta.

Regula are valoare de principiu constituţional, dispoziţiile art. 129 din Constituţia României prevăzând că mijloacele procesuale de atac a hotărârii judecătoreşti sunt cele prevăzute de lege, iar exercitarea acestora se realizează în condiţiile legii.

Faţă de considerentele anterior reţinute şi de dispoziţiile legale evocate, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibil, recursul formulat recurenţii-revizuenţi A. şi B. împotriva Deciziei civile nr. 1333 din data de 23 mai 2018, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de recurenţii-revizuenţi A. şi B. împotriva Deciziei civile nr. 1333 din data de 23 mai 2018, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia I civilă.

Potrivit dispoziţiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ., decizia nu este supusă niciunei căi de atac şi se comunică părţilor, conform art. 427 alin. (1) C. proc. civ.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 14 noiembrie 2018.

Procesat de GGC - CL