Labor dispute recurs inadmissible; dismissal and reinstatement claims upheld as final under Labor Code.

Asupra recursului de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Satu Mare, secţia I civilă, sub nr. x/2015, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Spitalul Judeţean de Urgenţă Satu Mare să dispună anularea deciziei emisă de pârât, de încetare a contractului individual de muncă, repunerea în funcţie, indexarea salariilor, acordarea tichetelor de masă şi obligarea pârâtului la plata de daune morale şi plăţi compensatorii pe o perioadă de 5 ani.

Prin Sentinţa civilă nr. 100/LMA din data de 25 februarie 2016, pronunţată de Tribunalul Satu Mare, secţia I civilă, a fost admisă, în parte, cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Spitalul Judeţean de Urgenţă Satu Mare.

A fost obligat pârâtul să plătească reclamantului drepturile salariale şi tichetele de masă aferente perioadelor 17 - 21.09.2015 şi 28.09 - 20.10.2015.

Au fost respinse celelalte capete de cerere formulate de reclamant.

Prin Decizia civilă nr. 1003/A din 4 noiembrie 2016, pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia I civilă, pronunţată în dosarul nr. x/2015, a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamantul A. împotriva Sentinţei civile nr. 100/LMA din 25 februarie 2016, pronunţată de Tribunalul Satu Mare.

Împotriva acestei decizii, petentul A. a formulat cerere de îndreptare, revizuire, cerere de completare a hotărârii, contestaţie în anulare, plângere împotriva Deciziei civile 1003/A/2016 a Curţii de Apel Oradea, calificată de instanţă, la solicitarea petentului, la termenul de judecată din data de 5 februarie 2018, ca fiind o cerere de îndreptare, completare şi lămurire a dispozitivului Deciziei civile nr. 1003/A/2016 a Curţii de Apel Oradea. Cererea a fost înregistrată sub nr. x/2018.

Prin Decizia civilă nr. 95/A din 12 februarie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Oradea în dosarul nr. x/2018 a fost respinsă, ca nefondată, cererea de îndreptare, completare şi lămurire a dispozitivului Deciziei civile nr. 1003/A/2016 a Curţii de Apel Oradea, aşa cum a fost precizată, formulată de petentul A., în contradictoriu cu intimatul Spitalul Judeţean de Urgenţă Satu Mare.

Petentul A. a formulat cerere de îndreptare, completare şi lămurire a Deciziei civile nr. 95/A din 12 februarie 2018 a Curţii de Apel Oradea.

Prin precizarea depusă la dosar la de 16 mai 2018, petentul A., în condiţiile art. 152 C. proc. civ., a calificat cererea ca fiind un recurs îndreptat împotriva Deciziei civile nr. 1003/A din 4 noiembrie 2016, pronunţată de Curtea de Apel Oradea în dosarul nr. x/2015.

În consecinţă, Curtea de Apel Oradea, secţia I civilă, prin Decizia nr. 462/A din 18 mai 2018 pronunţată în dosarul nr. x/2018, şi-a declinat competenţa de soluţionare a recursului în favoarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Recursul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie iar prin încheierea din 20 iunie 2018, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, a constatat că este competentă să soluţioneze recursul declarat de reclamantul A. împotriva Deciziei nr. 1003/A din 4 noiembrie 2016 a Curţii de Apel Oradea, secţia I civilă şi a dispus transpunerea dosarului nr. x/2018 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, din şedinţa publică în procedura de filtru prevăzută de art. 493 C. proc. civ.

Prin raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului, întocmit conform art. 493 alin. (2) şi (3) C. proc. civ., s-a opinat că recursul nu este admisibil.

Nu s-au formulat puncte de vedere la raport.

Analizând recursul în condiţiile dispoziţiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ. coroborate cu art. 499 teza finală, potrivit cărora în cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluţiei fără a se evoca şi analiza motivele de casare, Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit art. 231 din C. muncii "Prin conflicte de muncă se înţelege conflictele dintre salariaţi şi angajatori privind interesele cu caracter economic, profesional sau social ori drepturile rezultate din desfăşurarea raporturilor de muncă."

În speţă, obiectul cauzei îl reprezintă un conflict de muncă, în sensul art. 231 din C. muncii, iar potrivit art. 274 din acelaşi cod, în materia jurisdicţiei muncii, al cărei obiect este definit de art. 266 din acelaşi cod, "Hotărârile pronunţate în fond sunt definitive şi executorii de drept."

De asemenea, conform art. 275 din C. muncii, dispoziţiile referitoare la soluţionarea conflictelor de muncă se completează cu prevederile C. proc. civ.

Totodată, art. 214 din Legea nr. 62/2011 a dialogului social, din Capitolul VI "Conflictele individuale de muncă" prevede că hotărârile instanţei de fond pronunţate în soluţionarea conflictelor individuale de muncă sunt supuse numai apelului.

Potrivit dispoziţiilor art. XVIII din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., astfel cum a fost modificată prin O.U.G. nr. 62/2015 pentru prorogarea unor termene prevăzute de Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., în procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi şi până la data de 31 decembrie 2016, nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate în cererile privind conflictele de muncă şi de asigurări sociale (...).

Termenul prevăzut de textul legal sus-menţionat a fost prorogat prin O.U.G. nr. 95/2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1009/15.12.2016, până la data de 31 decembrie 2018 inclusiv.

Potrivit art. 634 alin. (1) pct. 4 din C. proc. civ., sunt hotărâri definitive, hotărârile date în apel, fără drept de recurs, precum şi cele neatacate cu recurs.

Din interpretarea literală şi sistematică a prevederilor legale evocate, rezultă că deciziile curţilor de apel pronunţate în materia jurisdicţiei muncii nu mai pot fi supuse controlului judecătoresc, prin exercitarea căii de atac a recursului.

Este de reţinut, totodată, că, potrivit dispoziţiilor art. 457 alin. (1) C. proc. civ., hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta.

Legalitatea căilor de atac presupune faptul că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac prevăzute de lege. Prin urmare, în afară de căile de atac prevăzute de lege nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obţine reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătoreşti.

Această regulă are valoare de principiu constituţional, dispoziţiile art. 129 din Constituţie statuând că mijloacele procesuale prin care poate fi atacată o hotărâre judecătorească sunt cele prevăzute de lege, dar şi că exercitarea acestora trebuie făcută în condiţiile legii.

Astfel fiind, în raport de textele legale menţionate, se constată că Decizia nr. 1003/A din 4 noiembrie 2016 a Curţii de Apel Oradea, secţia I civilă, definitivă, pronunţată în soluţionarea apelului, în cauza având ca obiect conflict de muncă, nu este supusă recursului.

Având în vedere considerentele expuse, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamantul A. împotriva Deciziei civile nr. 1003/A din 4 noiembrie 2016, pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamantul A. împotriva Deciziei civile nr. 1003/A din 4 noiembrie 2016, pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia I civilă.

Potrivit dispoziţiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ., decizia nu este supusă niciunei căi de atac şi se comunică părţilor, conform art. 427 alin. (1) C. proc. civ.

Procesat de GGC - CL