Exclusion of cassation review in labor disciplinary sanction disputes under transitional provisions of Law No. 2/2013

Asupra recursului civil de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată sub nr. x/2017 pe rolul Tribunalului Buzău, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâta CNCF CFR S.A. Galaţi, solicitând anularea deciziei de sancţionare nr. 700/RU/S/153 din data de 05.09.2017 emisă de pârâtă, anularea sancţiunii aplicate şi înlocuire cu avertisment .

Prin sentinţa civilă nr. 1074/2017 pronunţată la data de 1 noiembrie 2017, Tribunalul Buzău, secţia I civilă, Complet specializat - conflicte de muncă şi asigurări sociale a admis în parte contestaţia formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta CNCF CFR S.A. - Sucursala Regională Galaţi, a anulat Decizia nr. 700/RU/S/153 din 5 martie 2017 emisă de pârâtă şi a dispus înlocuirea sancţiunii aplicate cu sancţiunea avertisment.

Prin Decizia nr. 596 din 8 martie 2018, Curtea de Apel Ploieşti, secţia I civilă, a admis apelul declarat de pârâta CNCF CFR S.A. - Sucursala Regională Galaţi împotriva Sentinţei civile nr. 1074 din 1 noiembrie 2017 de Tribunalul Buzău, în contradictoriu cu intimatul-reclamant A. şi, în consecinţă, a schimbat în tot sentinţa atacată, în sensul că a respins contestaţia, ca neîntemeiată.

Împotriva Deciziei nr. 596 din 8 martie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia I civilă, a declarat recurs reclamantul A..

Prin raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului, întocmit conform art. 493 alin. (2) şi (3) C. proc. civ., s-a opinat că recursul nu este admisibil.

Nu s-au formulat puncte de vedere la raport.

Analizând recursul în condiţiile dispoziţiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ. coroborate cu art. 499 teza finală, potrivit cărora în cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluţiei fără a se evoca şi analiza motivele de casare, Înalta Curte constată următoarele:

În speţă, obiectul cererii de chemare în judecată îl reprezintă un conflict de muncă aşa cum este definit de art. 266 din C. muncii, potrivit căruia sunt conflicte de muncă litigiile având ca obiect încheierea, executarea, modificarea, suspendarea şi încetarea contractelor individuale sau, după caz, colective de muncă prevăzute de C. muncii, respectiv o acţiune în răspundere disciplinară, prevăzută de art. 247 şi art. 268 alin. (1) lit. b) C. muncii (art. 247 - "Angajatorul dispune de prerogativă disciplinară, având dreptul de a aplica, potrivit legii, sancţiuni disciplinare salariaţilor săi ori de câte ori constată că aceştia au săvârşit o abatere disciplinară" - alin. (1); "Abaterea disciplinară este o faptă în legătură cu munca şi care constă într-o acţiune sau inacţiune săvârşită cu vinovăţie de către salariat, prin care acesta a încălcat normele legale, regulamentul intern, contractul individual de muncă sau contractul colectiv de muncă aplicabil, ordinele şi dispoziţiile legale ale conducătorilor ierarhici." - alin. (2); Art. 268 alin. (1) lit. b) "Cererile în vederea soluţionării unui conflict de muncă pot fi formulate: (...) în termen de 30 de zile calendaristice de la data în care s-a comunicat decizia de sancţionare disciplinară").

Potrivit art. 274 din acelaşi cod, în materia jurisdicţiei muncii, al cărei obiect este definit de art. 266 din acelaşi cod, "Hotărârile pronunţate în fond sunt definitive şi executorii de drept."

De asemenea, conform art. 275 din C. muncii, dispoziţiile referitoare la soluţionarea conflictelor de muncă se completează cu prevederile C. proc. civ.

Totodată, art. 214 din Legea nr. 62/2011 a dialogului social, din Capitolul VI "Conflictele individuale de muncă" prevede că hotărârile instanţei de fond pronunţate în soluţionarea conflictelor individuale de muncă sunt supuse numai apelului.

Potrivit dispoziţiilor art. XVIII din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., astfel cum a fost modificată prin O.U.G. nr. 62/2015 pentru prorogarea unor termene prevăzute de Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., în procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi şi până la data de 31 decembrie 2016, nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate în cererile privind conflictele de muncă şi de asigurări sociale (...).

Termenul prevăzut de textul legal sus-menţionat a fost prorogat prin O.U.G. nr. 95/2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1009/15.12.2016, până la data de 31 decembrie 2018 inclusiv.

Potrivit art. 634 alin. (1) pct. 4 din C. proc. civ., sunt hotărâri definitive, hotărârile date în apel, fără drept de recurs, precum şi cele neatacate cu recurs.

Din interpretarea literală şi sistematică a prevederilor legale evocate, rezultă că deciziile curţilor de apel pronunţate în materia jurisdicţiei muncii nu mai pot fi supuse controlului judecătoresc, prin exercitarea căii de atac a recursului.

Este de reţinut, totodată, că, potrivit dispoziţiilor art. 457 alin. (1) C. proc. civ., hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta.

Legalitatea căilor de atac presupune faptul că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac prevăzute de lege. Prin urmare, în afară de căile de atac prevăzute de lege nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obţine reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătoreşti.

Această regulă are valoare de principiu constituţional, dispoziţiile art. 129 din Constituţie statuând că mijloacele procesuale prin care poate fi atacată o hotărâre judecătorească sunt cele prevăzute de lege, dar şi că exercitarea acestora trebuie făcută în condiţiile legii.

Astfel fiind, în raport de textele legale menţionate, se constată că Decizia civilă nr. 596 din 8 martie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia I civilă, definitivă, pronunţată în soluţionarea apelului, în cauza având ca obiect conflict de muncă, nu este supusă recursului.

Având în vedere considerentele expuse, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamantul A. împotriva Deciziei civile nr. 596 din 8 martie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamantul A. împotriva Deciziei civile nr. 596 din 8 martie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia I civilă.

Potrivit dispoziţiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ., decizia nu este supusă niciunei căi de atac şi se comunică părţilor, conform art. 427 alin. (1) C. proc. civ.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 14 noiembrie 2018.

Procesat de GGC - CL