Recalculation of retirement pension for omitted wage periods; inadmissibility of cassation appeal against final appellate judgment in social security matters
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the plaintiff's appeal for cassation as inadmissible, thereby leaving the Court of Appeal's decision, which had previously rejected the plaintiff's appeal against the first-instance judgment, as final and binding. The dispute concerned a social security pension calculation, where the plaintiff challenged a decision by the National House of Public Pensions, seeking the recalculation of retirement benefits to include specific hourly wages, bonuses, and compensation periods from various employment contracts. The court determined that the lower court's ruling was not subject to cassation because, under Law No. 2/2013 and Articles 634(1)(4) and 483(2) of the Code of Civil Procedure, judgments in social security and labor conflict cases filed by December 31, 2018, were subject only to appeal and not to cassation, rendering the attempted extra-ordinary remedy procedurally barred.
Legislator headnote
AI generatedart. 493 alin. (5) C. proc. civ, art. 634 alin. (1) pct. 4 din C. proc. civ, art. 427 alin. (1) C. proc. civ; Recalculation of retirement pension for omitted wage periods; inadmissibility of cassation appeal against final appellate judgment in social security matters: Regula are valoare de principiu constituţional, dispoziţiile art. 129 din Constituţie prevăzând că mijloacele procesuale de atac a hotărârii judecătoreşti sunt cele prevăzute de lege, iar exercitarea acestora se realizează în condiţiile legii.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului de faţă, constată următoarele:
Pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, a fost înregistrată la data de 23 noiembrie 2015, contestaţia formulată de reclamantul A. împotriva Hotărârii nr. 12841 din 12 octombrie 2015 emisă de intimata Casa Naţională de Pensii Publice - Comisia Centrală de Contestaţii.
Contestatorul a solicitat anularea Hotărârii nr. 12841 din 12 octombrie 2015, precum şi obligarea intimatei Casa de Pensii a Municipiului Bucureşti să recalculeze drepturile de pensie pentru limită de vârstă, ce i se cuvin prin valorificarea stagiului de cotizare din perioada 20.02.2001 - 31.03.2001 cu un salariu de 1.713.469 RON, înscris la nr. crt. 106 din carnetul de muncă, valorificarea venitului de 13.570.500 RON pentru stagiul de cotizare din perioada 01.05.2005 - 31.05.2005, conform adeverinţei nr. x/04.02.2014 eliberată de Agenţia pentru Protecţia Mediului Ilfov, precum şi prin valorificarea veniturilor reprezentând plata cu ora, prime, compensaţii şi stimulente atestate prin adeverinţa nr. x/07.05.2014 eliberată de Şcoala Gimnazială "Barbu Delavrancea" Bucureşti, adeverinţa nr. x/15.12.2011 eliberată de Agenţia Regională pentru Protecţia Mediului Bucureşti, adeverinţele nr. x din 4.02.2014 eliberate de Agenţia pentru Protecţia Mediului Ilfov.
Prin Sentinţa civilă nr. 10788 din 25 noiembrie 2016, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, a fost admisă contestaţia formulată de contestatorul A. împotriva intimatelor Casa Naţională de Pensii Publice - Comisia Centrală de Contestaţii şi Casa de Pensii a Municipiului Bucureşti; a fost obligată intimata Casa de Pensii a Municipiului Bucureşti să emită o nouă decizie prin care să recalculeze drepturile de pensie cuvenite contestatorului începând cu data de 31 octombrie 2013 cu un punctaj mediu anual de 1,88374, începând cu 1 martie 2014 cu un punctaj mediu anual de 1,89002, începând cu 1 iunie 2014 cu un punctaj mediu anual de 1,90158, începând cu 1 februarie 2016 cu un punctaj mediu anual de 1,90954, precum şi să plătească contestatorului începând cu data de 31 octombrie 2013 diferenţele dintre pensia stabilită conform hotărârii şi pensia efectiv încasată; a fost obligată intimata Casa de Pensii a Municipiului Bucureşti să plătească contestatorului 1.500 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Prin Sentinţa nr. 2756 din 14 aprilie 2017 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, a fost admisă cererea formulată de contestatorul A. de completare a Sentinţei civile nr. 10788 din data de 25 noiembrie 2016, în sensul că a fost respinsă cererea de valorificare în calculul pensiei a veniturilor din adeverinţele nr. x din 4 februarie 2014 eliberate de Agenţia pentru Protecţia Mediului Ilfov, ca fiind nefondată; a fost admisă cererea de îndreptare a erorii materiale din Sentinţa civilă nr. 10788 din data de 25 noiembrie 2016, în sensul că data pensionării contestatorului este 31 octombrie 2013 şi nu au fost solicitate daune morale prin cererea de chemare în judecată.
Prin Decizia nr. 172 din 17 ianuarie 2018, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, a respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamantul A. împotriva Sentinţei nr. 2756 din 14 aprilie 2017 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamantul A., solicitând analiza temeinică a speţei deduse judecăţii.
Analizând recursul în condiţiile dispoziţiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ. cu referire la cele ale art. 499 teza finală C. proc. civ., potrivit cărora în cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluţiei fără a se evoca şi analiza motivele de casare, Înalta Curte reţine următoarele:
Obiectul prezentului dosar se încadrează în sfera cererilor privitoare la conflictele de muncă şi de asigurări sociale, reprezentând o acţiune formulată la data de 23 noiembrie 2015, prin care reclamantul A. a contestat Hotărârea nr. 12841 din 12 octombrie 2015 emisă de intimata Casa Naţională de Pensii Publice - Comisia Centrală de Contestaţii.
Conform art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ.:
"În procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi şi până la data de 31 decembrie 2015 (termen care, prin O.U.G. nr. 65/2015, a fost extins până la data de 31 decembrie 2016 şi, ulterior, prin O.U.G. nr. 95/2016, până la data de 31 decembrie 2018) nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a) - i) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., republicată, în cele privind navigaţia civilă şi activitatea în porturi, conflictele de muncă şi de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare, precum şi în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv."
În speţă, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, prin Decizia nr. 172 din data de 17 ianuarie 2018 a soluţionat apelul declarat de reclamantul A. împotriva Sentinţei nr. 2756 din 14 aprilie 2017 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale. Decizia este definitivă.
Dispoziţiile art. 634 alin. (1) pct. 4 din C. proc. civ. prevăd că sunt hotărâri definitive "hotărârile date în apel, fără drept de recurs, precum şi cele neatacate cu recurs", iar dispoziţiile art. 483 alin. (2) teza finală din C. proc. civ. prevăd că "nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanţele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanţă sunt supuse numai apelului."
O hotărâre judecătorească nu poate fi atacată pe alte căi decât cele expres prevăzute de lege sau, cu alte cuvinte, căile de atac a hotărârilor judecătoreşti nu pot exista în afara legii.
Regula are valoare de principiu constituţional, dispoziţiile art. 129 din Constituţie prevăzând că mijloacele procesuale de atac a hotărârii judecătoreşti sunt cele prevăzute de lege, iar exercitarea acestora se realizează în condiţiile legii.
Textele procedurale enunţate reglementează posibilitatea ca anumite categorii de hotărâri să fie atacate numai cu apel, ceea ce configurează într-un mod mai pronunţat faţă de vechea reglementare caracterul recursului de cale extraordinară de atac.
De asemenea, modul de reglementare a căilor de atac nu este de natură să afecteze procedura judiciară echitabilă, astfel cum este aceasta consacrată de art. 6 parag. 1 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, întrucât dreptul la un tribunal nu impune obligativitatea dublului grad de jurisdicţie în materie civilă sau instituirea căii de atac a recursului în toate materiile, dacă accesul la un tribunal cu plenitudine de jurisdicţie este efectiv, statele având o marjă de apreciere în organizarea sistemului căilor de atac.
Aşadar, accesul liber la justiţie nu înseamnă accesul la toate structurile judecătoreşti şi la toate gradele de jurisdicţie, acest drept putând fi supus unor condiţionări de fond şi de formă, iar existenţa uneia ori a mai multor căi de atac nu este impusă, pentru toate cazurile, nici de Constituţie şi nici de vreun tratat internaţional la care România este parte.
Faţă de considerentele expuse, Decizia nr. 172 din data de 17 ianuarie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti nu este supusă căii de atac a recursului, Înalta Curte urmând să respingă recursul declarat de reclamantul A., ca inadmisibil.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamantul A. împotriva Deciziei civile nr. 172 din data de 17 ianuarie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale.
Potrivit dispoziţiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ., decizia nu este supusă niciunei căi de atac şi se comunică părţilor, conform art. 427 alin. (1) C. proc. civ.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 14 noiembrie 2018.
Procesat de GGC - CL