Pension recalculation: Inadmissibility of cassation appeal for labor and social security matters under the transitional bar of Law 2/2013

Asupra recursului de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Ialomiţa la data de 18 iulie 2017, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Casa Judeţeană de Pensii Ialomiţa, a solicitat anularea deciziei de recalculare a pensiei, acordarea drepturilor de pensie ce i se cuvin prin utilizarea la stabilirea punctajului mediu anual a stagiului complet de cotizare de 24 de ani, drept obţinut prin hotărâre judecătorească şi plata diferenţelor rezultate urmare a recalculării pe o perioadă de 3 ani în conformitate cu art. 13 din Decretul-Lege nr. 167/1958, începând cu data de 1 ianuarie 2016, conform pct. 6 din Legea nr. 192/2015, sumă ce va fi actualizată cu indicele de inflaţie.

Prin Sentinţa civilă nr. 1483F din 16 octombrie 2017, Tribunalul Ialomiţa a admis cererea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Casa Judeţeană de Pensii Ialomiţa.

A dispus anularea Deciziei nr. 44564 din 30 mai 2017 emisă de pârâta C.J.P. Ialomiţa.

A obligat pârâta să procedeze la emiterea unei decizii de recalculare a drepturilor de pensie ale reclamantului privind aplicarea prevederilor art. 1691 din Legea nr. 263/2010, iar la stabilirea punctajului mediu anual suplimentar acordat pentru activitatea desfăşurată în grupa I de muncă să utilizeze un stagiu complet de cotizare de 24 de ani, începând cu 1 ianuarie 2016.

A obligat pârâta la plata către reclamant a diferenţelor dintre pensia încasată şi pensia recalculată potrivit prezentei sentinţe, începând cu data de 1 ianuarie 2016, sume actualizate cu indicele de inflaţie la data plăţii efective.

Prin Decizia nr. 1583 din 4 aprilie 2018, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, a admis apelul formulat de pârâta Casa Judeţeană de Pensii Ialomiţa împotriva Sentinţei civile nr. 1483F din 16 octombrie 2017, pronunţate de Tribunalul Ialomiţa.

A schimbat sentinţa apelată, în sensul că a respins acţiunea, ca neîntemeiată.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamantul A., solicitând casarea hotărârii.

Analizând recursul în condiţiile dispoziţiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ. cu referire la cele ale art. 499 teza finală C. proc. civ., potrivit cărora în cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluţiei fără a se evoca şi analiza motivele de casare, Înalta Curte reţine următoarele:

Obiectul prezentului dosar se încadrează în sfera cererilor privitoare la conflictele de muncă şi de asigurări sociale, reprezentând o acţiune formulată la data de 18 iulie 2017, prin care reclamantul A. a solicitat anularea deciziei de recalculare a pensiei şi acordarea drepturilor de pensie ce i se cuvin.

Conform art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ.:

"În procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi şi până la data de 31 decembrie 2015 (termen care, prin O.U.G. nr. 65/2015, a fost extins până la data de 31 decembrie 2016 şi, ulterior, prin O.U.G. nr. 95/2016, până la data de 31 decembrie 2018) nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a) - i) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., republicată, în cele privind navigaţia civilă şi activitatea în porturi, conflictele de muncă şi de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare, precum şi în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv."

În speţă, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, prin Decizia nr. 1583 din data de 4 aprilie 2018 a soluţionat apelul declarat de pârâta Casa Judeţeană de Pensii Ialomiţa împotriva Sentinţei civile nr. 1483F din 16 octombrie 2017, pronunţate de Tribunalul Ialomiţa. Decizia este definitivă.

Dispoziţiile art. 634 alin. (1) pct. 4 din C. proc. civ. prevăd că sunt hotărâri definitive "hotărârile date în apel, fără drept de recurs, precum şi cele neatacate cu recurs", iar dispoziţiile art. 483 alin. (2) teza finală din C. proc. civ. prevăd că "nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanţele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanţă sunt supuse numai apelului."

O hotărâre judecătorească nu poate fi atacată pe alte căi decât cele expres prevăzute de lege sau, cu alte cuvinte, căile de atac a hotărârilor judecătoreşti nu pot exista în afara legii.

Regula are valoare de principiu constituţional, dispoziţiile art. 129 din Constituţie prevăzând că mijloacele procesuale de atac a hotărârii judecătoreşti sunt cele prevăzute de lege, iar exercitarea acestora se realizează în condiţiile legii.

Textele procedurale enunţate reglementează posibilitatea ca anumite categorii de hotărâri să fie atacate numai cu apel, ceea ce configurează într-un mod mai pronunţat faţă de vechea reglementare caracterul recursului de cale extraordinară de atac.

De asemenea, modul de reglementare a căilor de atac nu este de natură să afecteze procedura judiciară echitabilă, astfel cum este aceasta consacrată de art. 6 parag. 1 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, întrucât dreptul la un tribunal nu impune obligativitatea dublului grad de jurisdicţie în materie civilă sau instituirea căii de atac a recursului în toate materiile, dacă accesul la un tribunal cu plenitudine de jurisdicţie este efectiv, statele având o marjă de apreciere în organizarea sistemului căilor de atac.

Aşadar, accesul liber la justiţie nu înseamnă accesul la toate structurile judecătoreşti şi la toate gradele de jurisdicţie, acest drept putând fi supus unor condiţionări de fond şi de formă, iar existenţa uneia ori a mai multor căi de atac nu este impusă, pentru toate cazurile, nici de Constituţie şi nici de vreun tratat internaţional la care România este parte.

Faţă de considerentele expuse, Decizia civilă nr. 1583 din data de 4 aprilie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti nu este supusă căii de atac a recursului, Înalta Curte urmând să respingă recursul declarat de reclamantul A., ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamantul A. împotriva Deciziei civile nr. 1583 din data de 4 aprilie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale.

Potrivit dispoziţiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ., decizia nu este supusă niciunei căi de atac şi se comunică părţilor, conform art. 427 alin. (1) C. proc. civ.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 14 noiembrie 2018.

Procesat de GGC - CL