Judicial fine reexamination ruling held final; recourse inadmissible under Article 191.

Asupra recursului de faţă, constată următoarele:

Prin încheierea pronunţată la data de 10 martie 2016 de către Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă, în dosarul nr. x/2015, a fost respinsă cererea de reexaminare formulată de către petentul A. cât priveşte amenda judiciară în cuantum de 500 RON .

Împotriva acestei încheieri a formulat cerere de revizuire petentul A., ce a fost respinsă, ca inadmisibilă, prin Decizia nr. 21 R din 16 ianuarie 2017, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă.

Prin Decizia nr. 735/A din data de 26 septembrie 2017, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie a respins, ca nefondat, apelul declarat de petentul A. împotriva Deciziei nr. 21R din 16 ianuarie 2017, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă.

Împotriva acestei decizii, precum şi a încheierii din data de 20 septembrie 2017, petentul A. a declarat recurs, solicitând desfiinţarea soluţiilor pronunţate şi pronunţarea unei soluţii de admitere.

Analizând recursul în condiţiile dispoziţiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ. cu referire la cele ale art. 499 teza finală C. proc. civ., potrivit cărora în cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluţiei fără a se evoca şi analiza motivele de casare, Înalta Curte reţine următoarele:

Dispoziţiile art. 457 alin. (1) C. proc. civ. prevăd că hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta, indiferent de menţiunile din dispozitivul ei.

Ca urmare, revine persoanei interesate obligaţia de a sesiza jurisdicţia competentă, în condiţiile legii procesual civile, aceeaşi pentru subiectele de drept aflate în situaţii identice.

Totodată, principiul legalităţii căilor de atac exclude examinarea în fond a unei cereri sau căi de atac exercitate în alte situaţii şi în alte condiţii decât cele determinate de dreptul intern prin legea procesuală.

Din dispoziţiile C. proc. civ. rezultă că, între alte condiţii ce se cer a fi întrunite cumulativ pentru exercitarea oricărei căi de atac, este şi cea privind existenţa unei hotărâri determinate ca atare de lege ca susceptibilă a fi supusă controlului judiciar pe această cale.

Dispoziţiile art. 191 alin. (1) din C. proc. civ. prevăd că împotriva încheierii prin care instanţa a stabilit amenda judiciară, cel obligat la amendă "va putea face numai cerere de reexaminare, solicitând, motivat, să se revină asupra amenzii ori despăgubirii sau să se dispună reducerea acesteia." Alin.(3) prevede că, "În toate cazurile, cererea se soluţionează, cu citarea părţilor, prin încheiere dată în camera de consiliu, de către un alt complet decât cel care a stabilit amenda sau despăgubirea", iar alin. (4) dispune:

"Încheierea prevăzută la alin. (3) este definitivă."

Faţă de cele ce preced, cererea de reexaminare prevăzută de art. 191 alin. (1) din C. proc. civ. reprezintă o cale de atac specială, singura prin care poate fi supusă analizei ori cenzurii măsura aplicării amenzii judiciare.

Aspectele privind modul de stabilire a amenzii judiciare nu pot forma obiect de critică prin intermediul altor căi de atac, neexistând un drept de opţiune al părţii în această privinţă.

Împrejurarea că legiuitorul a stabilit o cale de atac internă, în faţa altui complet al aceleiaşi instanţe, nu este de natură să afecteze procedura judiciară echitabilă, astfel cum este înţeleasă în termenii art. 6 paragraful 1 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.

Ceea ce este esenţial din punct de vedere al procesului echitabil este ca partea să poată supune contestaţia sa unui tribunal independent şi imparţial, care nu trebuie să funcţioneze neapărat la nivelul unei jurisdicţii superioare celei care a adoptat soluţia, statele având o marjă de apreciere în organizarea sistemului căilor de atac.

Accesul liber la justiţie nu înseamnă accesul la toate structurile judecătoreşti şi la toate gradele de jurisdicţie, acest drept putând fi supus unor condiţionări de fond şi de formă, iar existenţa uneia ori a mai multor căi de atac nu este impusă, pentru toate cazurile, nici de Constituţie şi nici de vreun tratat internaţional la care România este parte.

Dispoziţiile art. 634 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ. prevăd că sunt hotărâri definitive, hotărârile care nu sunt supuse apelului sau recursului.

Aşadar, prin instituirea de către legiuitor a unor prevederi cu privire la caracterul definitiv şi irevocabil al hotărârilor judecătoreşti nu se încalcă dreptul de acces liber la justiţie, prevăzut de art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului şi nici nu se creează vreo discriminare, în sensul dispoziţiilor art. 16 din Constituţia României.

În speţă, petentul A. nu a uzat de calea de atac prevăzută de dispoziţiile C. proc. civ., mai sus redate, respectiv cererea de reexaminare formulată împotriva hotărârii prin care a fost stabilită amenda judiciară, ci a exercitat calea de atac a revizuirii şi căile de atac ale apelului şi recursului.

Dispoziţiile art. 513 alin. (5) C. proc. civ. prevăd că hotărârea dată asupra revizuirii este supusă căilor de atac prevăzute de lege pentru hotărârea revizuită, cu excepţia cazului în care revizuirea s-a cerut pentru hotărâri potrivnice, caz în care este prevăzută calea de atac a recursului.

În speţă, cererea de revizuire îndreptată împotriva încheierii pronunţate de Tribunalul Bucureşti, secţia a III - a civilă, la data de 10 martie 2016, în dosarul nr. x/2015, a fost întemeiată generic pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) C. proc. civ.

Prin urmare, pentru considerentele expuse, Înalta Curte reţine că Decizia civilă nr. 735/A din 26 septembrie 2017, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, nu este susceptibilă de recurs, fiind definitivă.

Petentul A. a declarat recurs şi împotriva încheierii de dezbateri din data de 20 septembrie 2017, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, în dosarul nr. x/2016, ce face parte integrantă din decizia recurată şi are acelaşi regim juridic în ceea ce priveşte exerciţiul căilor de atac.

Faţă de considerentele reţinute, Decizia civilă nr. 735A din 26 septembrie 2017 şi încheierea din 20 septembrie 2017, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti nu sunt supuse căii de atac a recursului, Înalta Curte urmând să respingă recursul declarat de petentul A., ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de petentul A. împotriva Deciziei civile nr. 735A din data de 26 septembrie 2017 şi a încheierii din 20 septembrie 2017, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.

Potrivit dispoziţiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ., decizia nu este supusă niciunei căi de atac şi se comunică părţilor, conform art. 427 alin. (1) C. proc. civ.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 14 noiembrie 2018.

Procesat de GGC - MM