Eligibility for ethnic persecution benefits under Law 189/2000: insufficiency of evidence for displacement within occupied territory
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice admitted the appeal declared by the defendant county pension house, quashing the appellate court's judgment that had granted the plaintiff's claim, and remanded the case for retrial to administer new evidence. The dispute concerned whether the plaintiff was entitled to benefits under Law No. 189/2000 (approving Emergency Order No. 105/1999) for suffering ethnic persecution between September 6, 1940, and March 6, 1945, specifically alleging that her parents were displaced from their domicile to another town within the Hungarian-occupied territory. While the lower court interpreted such internal displacement as sufficient proof of ethnic persecution regardless of the location, the supreme court found the existing evidence inconclusive and ruled that the mere fact of being moved between localities under the same occupying power did not automatically satisfy the statutory requirement of ethnic persecution, necessitating further proof.
Legislator headnote
AI generatedart. 1 din Legea nr. 189/2000, art. 313 C. proc. civ; Eligibility for ethnic persecution benefits under Law 189/2000: insufficiency of evidence for displacement within occupied territory: The dispute concerned whether the plaintiff was entitled to benefits under Law No. 189/2000 (approving Emergency Order No. 105/1999) for suffering ethnic persecution between September 6, 1940, and March 6, 1945, specifically alleging that her parents were displaced from their domicile to another town within the Hungarian-occupied territory. While the lower court interpreted such internal displacement as sufficient proof of ethnic persecution regardless of the location, the supreme court found the existing evidence inconclusive and ruled that the mere fact of being moved between localities under the same occupying power did not automatically satisfy the statutory requirement of ethnic persecution, necessitating further proof.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedProcedural basis cited for admitting the appeal, ordering the cassation of the lower court's judgment, and remanding the case for retrial.
Full text
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
T.I., în contradictoriu cu Casa Județeană de Pensii Bihor, a solicitat anularea hotărârii nr. 7491 din 28 noiembrie 2003, emisă de pârâtă și obligarea acesteia să-i recunoască calitatea de beneficiară a O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările și completările ulterioare.
Curtea de Apel Oradea, secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința nr. 54/CA/2004 - PI din 26 ianuarie 2004, a admis acțiunea.
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că strămutarea din localitatea de domiciliu, în altă localitate, este o modalitate de persecuție etnică, neavând relevanță dacă localitatea în care era strămutată persoana, se afla pe teritoriul României sau în zona ocupată de Ungaria hortystă.
Considerând hotărârea, nelegală, pârâta a declarat recurs și a solicitat admiterea lui, casarea sentinței și în fond, respingerea acțiunii, întrucât din probele administrate în cauză nu a rezultat persecuția etnică, așa cum în mod expres prevăd dispozițiile art. 1 din Legea nr. 189/2000, deoarece familia reclamantei a fost refugiată în timpul dictaturii instaurate în România, de către autoritățile maghiare, dintr-o localitate aflată pe teritoriul românesc ocupat, într-o altă localitate, aflată sub aceeași ocupație maghiară.
Recursul este fondat.
Conform art. 1 din O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile acesteia, persoana, cetățean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a avut de suferit persecuții din motive etnice; după cum urmează: lit. c), a fost strămutată în altă localitate, decât cea de domiciliu.
În cauză, probele administrate nu sunt concludente, pentru a se determina persecuția etnică la care au fost supuși părinții reclamantei, astfel că se impune admiterea recursului, în baza art. 313 C. proc. civ. și casarea sentinței, cu trimitere, spre rejudecare, la aceeași instanță, pentru administrarea de noi probe cu acte și martori.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Bihor împotriva sentinței nr. 54/CA/PI din 26 ianuarie 2004 a Curții de Apel Oradea, secția comercială și de contencios administrativ.
Casează sentința atacată, cu trimitere, spre rejudecare, la aceeași instanță.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 22 septembrie 2004.