Negative jurisdictional conflict resolved in creditor’s favor: Brașov court competent for challenge to enforcement of Dutch-seated debtor

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei sectorului 6 Bucureşti la data de 29 ianuarie 2018, sub nr. x/2018, contestatoarea A., în contradictoriu cu intimaţii B., C. şi Biroul executorilor judecătoreşti asociaţi "D.", a formulat contestaţie la executare prin care a solicitat anularea executării silite efectuate în dosarul de executare nr. x/IC/2017 al BEJA "D.", suspendarea executării, conform art. 721 alin. (4) C. proc. civ., anularea încheierii de încuviinţare a executării silite pronunţată de Judecătoria sectorului 6 în cadrul dosarului instanţei nr. x/2017, precum şi a actelor subsecvente emise.

În subsidiar, contestatoarea a solicitat anularea încheierii privind cuantumul cheltuielilor de executare silită şi a dispoziţiei de înfiinţare a popririi asupra conturilor contestatoarei, acte emise în data de 22 ianuarie 2018 în cadrul dosarului de executare nr. x/IC/2017, pentru o creanţă care nu este certă, lichidă şi exigibilă, anularea raportului de expertiză întocmit de expertul contabil E., deoarece acesta nu a fost comunicat contestatoarei, lipsa îndeplinirii procedurii de comunicare împiedicând-o să aprecieze modalitatea de calcul utilizată în cauză şi formularea de obiecţiuni, restituirea sumei de 10.999,59 CHF reprezentând diferenţa din debitul pretins în sumă de 29.072,92 CHF, cuantum pe care nu-l datorează, precum şi obligarea intimaţilor la plata cheltuielilor de judecată în temeiul art. 453 alin. (1) C. proc. civ., în măsura în care acestea vor fi necesare şi în măsura în care le va dovedi.

Prin Sentinţa civilă nr. 4456 din 13 iunie 2018, Judecătoria sectorului 6 Bucureşti a admis excepţia necompetenţei teritoriale exclusive a instanţei şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Braşov.

În considerente s-a reţinut faptul că, potrivit art. 714 alin. (1) C. proc. civ., contestaţia se introduce la instanţa de executare, iar conform art. 651 alin. (1) C. proc. civ. instanţa de executare este judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel. Dacă domiciliul sau, după caz, sediul debitorului nu se află în ţară, este competentă judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul creditorului, iar dacă acesta nu se află în ţară, judecătoria în a cărei circumscripţie se află sediul biroului executorului judecătoresc învestit de creditor.

Examinând actele din dosarul de executare silită nr. x/2017, instanţa a constatat faptul aparţine contestatoarei A. calitatea de debitor, iar aceasta are sediul în Olanda, 1101 CJ Amsterdam, Karspeldreef 6A, fiind înregistrată la Registrul Comerţului al Camerei de Comerţ din Amsterdam.

Instanţa a apreciat că sediul procesual ales al contestatoarei-debitoare, care este în sectorul 6 din Bucureşti, nu are relevanţă din prisma prevederilor art. 651 C. proc. civ., luând în considerare dispoziţiile art. 229 C. civ. şi ale art. 158 C. proc. civ., această alegere a sediului privind doar procedura de citare şi de comunicare a actelor.

Pe cale de consecinţă, având în vedere dispoziţiile art. 651 C. proc. civ., precum şi faptul că sediul debitoarei nu se află în ţară, instanţa a constatat că, în speţă, competenţa se determină prin raportare la domiciliul creditorilor de la data sesizării organului de executare.

Or, întrucât creditorii-intimaţi B. şi C. aveau, la momentul sesizării organului de executare domiciliul în municipiul Braşov, judeţul Braşov, instanţa a reţinut că Judecătoria Braşov este instanţa de executare competentă teritorial să soluţioneze prezenta contestaţie la executare.

Învestită prin declinare, Judecătoria Braşov, prin Sentinţa civilă nr. 7814 din 3 septembrie 2018, a admis excepţia necompetenţei teritoriale a instanţei, invocată din oficiu. A declinat competenţa de soluţionare a acţiunii în favoarea Judecătoriei sectorului 6 Bucureşti. Constatând ivit conflictul negativ de competenţă, a suspendat soluţionarea cauzei şi a trimis dosarul la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pentru regulator de competenţă.

În motivarea hotărârii s-a reţinut faptul că, potrivit susţinerilor contestatoarei din cererea formulată, aceasta are calitatea de cesionar al creanţei rezultate din contractul de credit nr. x din 13 decembrie 2007, încheiat între F. S.A. şi intimaţii B. şi C..

Având în vedere această calitate a contestatoarei debitoare, instanţa a avut în vedere dispoziţiile art. 71 alin. (2) din O.U.G. nr. 50/2010, potrivit cu care:

"Cesionarul contractului de credit, respectiv cesionarul creanţei, este obligat să aibă sediul social, o sucursală sau un reprezentant în România pentru rezolvarea eventualelor litigii şi pentru a răspunde contravenţional şi/sau penal în faţa autorităţilor publice".

Potrivit înscrisului aflat la fila x din volumul II al dosarului Judecătoriei sectorului 6 Bucureşti, reprezentantul în România al contestatoarei debitoare, respectiv G. S.A, are sediul social la adresa din Bucureşti, B-dul x, nr. x, Clădirea H., adresă la care aceasta a solicitat să i se comunice toate actele de procedură atât în cadrul dosarului execuţional nr. x/2017 al Biroului executorilor judecătoreşti asociaţi "D.", cât şi în cadrul prezentului dosar.

Potrivit dispoziţiilor art. 109 din C. proc. civ.:

"Cererea de chemare în judecată împotriva unei persoane juridice de drept privat se poate face şi la instanţa locului unde ea are un dezmembrământ fără personalitate juridică, pentru obligaţiile ce urmează a fi executate în acel loc sau care izvorăsc din acte încheiate prin reprezentantul dezmembrământului ori din fapte săvârşite de acesta".

În raport de dispoziţiile legale mai sus menţionate, Judecătoria Braşov a apreciat că, în mod greşit, în motivarea Sentinţei civile nr. 4456 din 13 iunie 2018, Judecătoria sectorului 6 Bucureşti a reţinut faptul că societatea debitoare nu are sediu în ţară, situaţie în care competenţa se determină prin raportare la domiciliul creditorilor la data sesizării organelor de executare.

Prin urmare, Judecătoria Braşov a apreciat că sediul debitoarei din dosarul execuţional nr. x/2017 al Biroului executorilor judecătoreşti asociaţi "D." este la adresa din Bucureşti, B-dul x, nr. x, Clădirea H..

Analizând conflictul de competenţă, în temeiul dispoziţiilor art. 135 alin. (1) C. proc. civ. raportate la cele ale art. 133 pct. 2 din acelaşi cod, Înalta Curte reţine următoarele:

Prevederile art. 651 alin. (3) C. proc. civ. au atribuit instanţei de executare competenţa de soluţionare a cererilor de încuviinţare a executării silite, a contestaţiilor la executare, precum şi a oricăror alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepţia celor date de lege în competenţa altor instanţe sau organe.

De asemenea, potrivit art. 714 alin. (1) C. proc. civ., contestaţia la executare se introduce la instanţa de executare

Conform art. 651 alin. (1) teza I C. proc. civ., instanţa de executare este judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor când legea dispune altfel.

Dispoziţiilor art. 651 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ. prevăd că:

"Dacă domiciliul sau, după caz, sediul debitorului nu se află în ţară, este competentă judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul creditorului, iar dacă acesta nu se află în ţară, judecătoria în a cărei circumscripţie se află sediul biroului executorului judecătoresc învestit de creditor".

În speţă, creditorii din cadrul dosarului execuţional nr. x/2017 al Biroului executorilor judecătoreşti asociaţi "D.", respectiv intimaţii din prezentul dosar - B. şi C., au solicitat Judecătoriei sectorului 6 Bucureşti încuviinţarea executării silite împotriva debitoarei A., contestatoarea din prezentul dosar, în temeiul titlului executoriu constând în Sentinţa civilă nr. 276/C/2017 pronunţată de Tribunalul Braşov în dosarul nr. x/2016, cerere admisă prin încheierea din data de 9 ianuarie 2018, pronunţată în dosarul civil nr. x/2017

Debitoarea A. are sediul în Olanda, 1101 CJ Amsterdam, Karspeldreef 6A, fiind înregistrată la Registrul Comerţului al Camerei de Comerţ din Amsterdam, iar creditorii B. şi C. aveau, la momentul sesizării organului de executare, domiciliul în municipiul Braşov, judeţul Braşov.

Faptul că debitoarea A., care are sediul în Olanda, are un reprezentant în România, respectiv G. S.A, cu sediul social în Bucureşti, B-dul x, nr. x, Clădirea H., nu prezintă relevanţă în determinarea instanţei competente să soluţioneze cererea privind contestaţia la executare, câtă vreme dispoziţiile art. 651 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ. prevăd expres că în cazul în care domiciliul sau, după caz, sediul debitorului nu se află în ţară, este competentă judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul creditorului.

Cum domiciliul creditorilor B. şi C. era, la momentul sesizării organului de executare, în municipiul Braşov, judeţul Braşov, instanţa competentă să soluţioneze cauza este Judecătoria Braşov.

Pentru toate aceste considerente, Înalta Curte urmează a stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Braşov.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cererii de chemare în judecată formulată de contestatoarea A. în contradictoriu cu Biroul Executorilor Judecătoreşti Asociaţi "D.", C. şi B., având ca obiect "contestaţie la executare", în favoarea Judecătoriei Braşov.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 14 noiembrie 2018.

Procesat de GGC - MM