Quantification of moral and material damages in fatal traffic accidents: judicial equity, proportionality, and prohibition of unjust enrichment under compulsory vehicle liability insurance

Asupra recursurilor de faţă, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată depusă la Tribunalul Argeş, secţia civilă, la data de 19 aprilie 2016 şi înregistrată sub nr. x/2016, reclamanţii A., B., C., D., E., F. au chemat în judecată pe pârâta G. SA, pentru ca, prin hotărâre judecătorească să fie obligată pârâta:

- la plata sumei de 60.000 RON cu titlu de despăgubiri civile către reclamanţi, ca urmare a producerii evenimentului asigurat - accident rutier soldat cu decesul autorului C., la data de 20 august 2015, despăgubiri egale cu costurile de înmormântare şi ale pomenirilor, precum şi ale celorlalte obiceiuri creştineşti organizate până la momentul formulării cererii de chemare în judecată;

- la plata de despăgubiri cu titlu de daune morale către reclamanţi în sumele mai jos precizate:

- către A. 200.000 euro (880.000 RON la data formulării cererii de chemare în judecată);

- către B. 150.000 euro (660.000 RON la data formulării cererii de chemare în judecată);

- către C. 150.000 euro (660.000 RON la data formulării cererii de chemare în judecată);

- către D. 100.000 euro (440.000 RON la data formulării cererii de chemare în judecată);

- către E. 50.000 euro (220.000 RON la data formulării cererii de chemare în judecată);

- către F. 50.000 euro (220.000 RON la data formulării cererii de chemare în judecată);

- la plata cheltuielilor de judecată, în temeiul art. 453 din C. proc. civ.

Prin acţiunea înregistrată sub nr. x/2016 pe rolul Tribunalului Argeş, la data de 27 iunie 2016, reclamanţii H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S. au chemat în judecată pe pârâta G. SA, pentru ca prin hotărâre judecătorească să se dispună obligarea pârâtei la plata:

- sumei totale de 115.000 RON cu titlu de daune materiale;

- obligarea pârâtei la plata sumei totale de 16.000.000 RON, cu titlu de daune morale;

- obligarea pârâtei la plata sumei de totale de 2.000 lunar, cu titlu de prestaţie periodică pentru soţia supravieţuitoare H., de la data introducerii acţiunii şi până la sistarea stării de nevoie;

- obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Despăgubirile au fost solicitate de către reclamanţi după cum urmează:

- faţă de H., în calitate de parte vătămată, respectiv soţie supravieţuitoare a defunctului T., decedat la data de 20.08.2015, în urma accidentului produs în România, localitatea Morăreşti, jud. Argeş, la plata sumei de 70.000 RON, cu titlu de daune materiale reprezentând cheltuielile materiale efectuate cu ocazia înmormântării soţului său, a parastaselor ulterioare, inclusiv monumente funerare şi cavou, etc. până în prezent şi a solicitat şi plata sumei estimate de 45.000 RON până la împlinirea a 7 ani de la deces; solicită, de asemenea, daune morale în cuantum de 2.000.000 RON;

- faţă de I., în calitate de parte vătămată, respectiv fiu al defunctului T., decedat la data de 20 august 2015, în urma accidentului, la plata sumei de 2.000.000 RON cu titlu de daune morale;

- faţă de J., în calitate de parte vătămată, respectiv fiul al defunctului T., decedat la data de 20 august 2015, la plata sumei de 2.000.000 RON, cu titlu de daune morale;

- faţă de K., în calitate de parte vătămată, respectiv fiul al defunctului T., decedat la data de 20 august 2015, la plata sumei de 2.000.000 RON cu titlu de daune morale;

- faţă de L., în calitate de parte vătămată, respectiv fiu al defunctului T., decedat la data de 20 august 2015, în urma accidentului, la plata sumei de 2.000.000 RON cu titlu de daune morale;

- faţă de M., în calitate de parte vătămată, respectiv fiică a defunctului T., decedat la data de 20 august 2015, în urma accidentului, la plata sumei de 2.000.000 RON cu titlu de daune morale;

- faţă de N., în calitate de parte vătămată, respectiv fiu al defunctului T., decedat la data de 20 august 2015, în urma accidentului, la plata sumei de 2.000.000 RON cu titlu de daune morale;

- faţă de O. (nepot de fiu), reprezentat în faţa instanţei de judecată de L. în calitate de tată, la plata sumei de 45.000 RON, cu titlu de daune morale;

- faţă de P. (nepoată de fiu), reprezentată în faţa instanţei de judecată de L. în calitate de tată, la plata sumei de 45.000 RON cu titlu de daune morale;

- faţă de Q. (nepoată de fiu), reprezentată în faţa instanţei de judecată de L. în calitate de tată, la plata sumei de 45.000 RON cu titlu de daune morale;

- faţă de R. (nepoată de fiu), reprezentată în faţa instanţei de judecată de I. în calitate de tată, la plata sumei de 45.000 RON cu titlu de daune morale;

- faţă de S., (nepot de fiu) reprezentat în faţa instanţei de judecată de I. în calitate de tată, la plata sumei de 45.000 RON, cu titlu de daune morale.

În data de 7 noiembrie 2016, s-a dispus conexarea cauzei cu nr. x/2016 la prezenta cauză, cu nr. x/2016, fiind soluţionate împreună.

Prin sentinţa civilă nr. 70 din 28 februarie 2017, Tribunalul Argeş a admis în parte acţiunile conexe privind pe reclamanţii A., B., C., D., E., F., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., în contradictoriu cu pârâta G. SA;

A admis excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamanţilor Q., I., R. şi S.;

A respins excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantului O.;

A stabilit următoarele despăgubiri materiale şi morale pe care pârâta G. SA le va achita reclamanţilor în baza contractului de asigurare pentru răspundere civilă:

- către reclamanta A. suma de 75.000 euro, echivalentul în RON la data plăţii la cursul BNR, cu titlu de daune morale, ca urmare a decesului soţului său, C. şi suma de 23.997 RON, cu titlu de despăgubiri materiale;

- către reclamanţii B. şi C. câte 75.000 euro, echivalentul în RON la data plăţii la cursul BNR, cu titlu de daune morale, ca urmare a decesului tatălui lor C.;

- către reclamanţii E. şi F. câte 20.000 euro, echivalentul în RON la data plăţii la cursul BNR, cu titlu de daune morale, ca urmare a decesului fratelui lor C.;

- către reclamanta D. suma de 75.000 euro echivalentul în RON la data plăţii la cursul BNR, cu titlu de daune morale, ca urmare a decesului fiului său C.;

- către reclamanta H. suma de 75.000 euro, echivalentul în RON la data plăţii la cursul BNR, cu titlu de daune morale ca urmare a decesului soţului său T. şi suma de 77.500 RON cu titlu de despăgubiri materiale;

- către reclamanţii J., K., L., M., N. câte 75.000 euro, echivalentul în RON la data plăţii la cursul BNR, cu titlu de daune morale, ca urmare a decesului tatălui lor T.;

- către reclamanţii O., P. câte 10.000 Euro, echivalentul în RON la data plăţii la cursul BNR, cu titlu de daune morale, ca urmare a decesului bunicului lor T.;

- a respins capătul de acţiune privind obligarea pârâtei la plata sumei de 2.000 RON lunar, cu titlu de prestaţie periodică către H.;

- a obligat pârâta să plătească reclamantei A. suma de 1.984 RON cheltuieli de judecată, precum şi reclamanţilor K., J., H. câte 1.200 RON cheltuieli de judecată.

Prin Decizia nr. 2945/2017 din 18 octombrie 2017, Curtea de Apel Piteşti, secţia I civilă, a admis apelurile declarate de reclamanţii I., R. şi S. şi de pârâta G. SA împotriva Sentinţei civile nr. 70 din 28 februarie 2017, pronunţată de Tribunalul Argeş, în dosarul nr. x/2016.

A schimbat sentinţa, în sensul că a respins excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamanţilor: I., R. şi S. şi a redus daunele morale şi materiale în următoarea modalitate:

1. către reclamanta A. echivalentul în RON al sumei de 20.000 euro la data plăţii la cursul B.N.R. cu titlu de daune morale;

2. către reclamanţii B. şi C. câte 15.000 euro echivalentul în RON la data plăţii la cursul B.N.R. cu titlu de daune morale;

3. către reclamanţii E. şi F. câte 5.000 euro echivalentul în RON la data plăţii la cursul B.N.R. cu titlu de daune morale;

4. către reclamanta D. suma de 15.000 euro echivalentul în RON la data plăţii la cursul B.N.R. cu titlu de daune morale;

5. către reclamanta H. suma de 20.000 euro echivalentul în RON la data plăţii la cursul B.N.R. cu titlu de daune morale şi suma de 30.000 RON cu titlu de despăgubiri materiale;

6. către reclamanţii J., K., L., M., N., I. câte 15.000 euro echivalentul în RON la data plăţii la cursul B.N.R. cu titlu de daune morale;

7. către reclamanţii O., P., R. şi S. câte 5.000 Euro echivalentul în RON la data plăţii la cursul B.N.R. cu titlu de daune morale.

A menţinut în rest sentinţa.

A respins cererea privind cheltuielile de judecată în apel.

Împotriva acestei decizii au declarat recurs reclamanţii A., B., C., D., E., F. şi reclamanţii H., I., J., K., L., M., N., O., P., R., S..

1) Recurenţii-reclamanţii A., B., C., D., E. şi F. au invocat motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. şi au solicitat casarea hotărârii şi trimiterea cauzei spre rejudecare la curtea de apel, deoarece instanţa a soluţionat procesul fără a intra în judecata fondului.

În susţinerea recursului, s-au invocat dispoziţiile art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., întrucât hotărârea instanţei de apel nu conţine decât aprecieri generale, valabile pentru orice persoană care a solicitat acordarea unor sume pentru acoperirea suferinţei şi anume, că daunele morale nu trebuie să se substituie asigurării unui trai pe viitor pentru rudele defuncţilor şi respectiv, că despăgubirile devin o sursa de îmbogăţire pentru persoanele păgubite (de mai multe ori se repeta afirmaţia că nu trebuie să se ajungă în la un caz de îmbogăţire fără just temei).

Soluţia instanţei de apel nu este rezultatul unei analize a împrejurărilor concrete ale cauzei şi nici a practicii judiciare în materie (s-a evocat faptul că practica judecătorească este de luat în seamă la judecata în această materie, însă soluţia instanţei de apel nu are în vedere nicio decizie judecătorească anterioară, nici din cele pronunţate anterior de Curtea de Apel Piteşti şi nici de alte instanţe de judecată).

Soluţia instanţei de apel nu tratează situaţia fiecărui reclamant în parte prin prisma "împrejurărilor concrete ale cauzei (intensitatea şi durata suferinţelor psihice încercate de reclamanţi)" şi nu analizează situaţia descendenţilor defunctului, vârsta acestora la data producerii accidentului, dacă se aflau sau nu în întreţinerea victimei, dacă se gospodăreau împreună cu victima, dacă erau sprijiniţi de victimă, nu analizează situaţia soţiei supravieţuitoare.

Pentru a se dispune modificarea unei hotărâri anterioare pronunţată în această materie este necesar ca instanţa de control judiciar să fi reţinut argumente pentru schimbarea hotărârii, cu raportare la situaţia fiecărui reclamant în parte, la situaţia fiecărei familii în parte.

2) Recurenţii-reclamanţi H., I., J., K., L., M., N., O., P., R., S. au invocat motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. şi au solicitat, pe fond, admiterea acţiunii astfel cum a fost formulată.

În susţinerea recursului, s-a arătat că instanţa de apel a încălcat şi aplicat greşit dispoziţiile legale care reglementează răspunderea civilă delictuală şi repararea prejudiciului, precum şi prevederile Directivei 2009/103/CE şi cele din Normele aprobate prin Ordinul Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor.

În ceea ce priveşte diminuarea sumei acordate cu titlu de daune materiale, motivarea instanţei de apel în sensul că suma acordată de prima instanţa este excesivă nu poate fi primită, întrucât despăgubirile materiale se stabilesc pe bază de probe directe, spre deosebire de daunele morale care se stabilesc pe baza evaluării instanţei de judecată.

Astfel, la dosarul cauzei sunt depuse înscrisuri din care rezultă cheltuieli efectuate de familia victimei pentru înmormântare, parastas şi pomenile până la data pronunţării instanţei în speţă. Familia oricum a avut cheltuieli mult mai mari decât cele dovedite la dosar, întrucât nu s-au mai solicitat sume de bani şi pentru pomenile ulterioare şi nici toate sumele cheltuite, întrucât nu s-au păstrat toate bonurile şi chitanţele. De asemenea, cheltuielile efectuate de familiile victimelor din speţă, dar şi, în general, de alte familii, pot fi diferite, în funcţie de mai multe criterii printre care şi posibilităţile materiale, notorietatea victimei, vârsta acestuia sau afectivitatea fiecărei familii faţă de victimă. Astfel, instanţa nu poate să motiveze că suma diminuată acordată reprezintă o cheltuială normală pentru o familie, întrucât la acordarea despăgubirilor materiale nu se aplică regula echităţii, ci principiul justei despăgubiri pe bază de probe.

În mod greşit instanţa de apel a diminuat daunele morale pentru fiecare recurent în parte, invocând echitatea.

Instanţa de apel nu a indicat care au fost, în cazul reclamanţilor, drepturile nepatrimoniale lezate, aspectele în care s-au exteriorizat vătămările produse, probele care au susţinut gravitatea prejudiciului suferit, rezumându-se să se raporteze la plafonul legislativ, mai exact la o valoare medie stabilită jurisprudenţial la jurisprudenţa instanţelor naţionale la care face trimitere legislaţia aplicabilă şi la gradul de rudenie.

Instanţa de apel a încălcat şi dispoziţiile parag. 23 din preambul şi ale art. 13 alin. (3) Directiva 2009/203/CE, act normativ de directă aplicare în toate statele Uniunii Europene, care era în vigoare la data accidentului şi care au fost transpuse şi în legislaţia naţională.

Un alt principiu care guvernează răspunderea civilă delictuală şi repararea prejudiciului şi care rezultă din interpretarea dispoziţiilor art. 1349 -1357 C. civ., dar care a fost încălcat de instanţa de apel, este acela potrivit cu care cuantumul despăgubirilor nu se stabileşte în funcţie de starea materială a victimei sau de cea a persoanei responsabile.

Chiar dacă valorile morale nu pot fi evaluate în bani, atingerile aduse acestora îmbracă forme concrete de manifestare, iar instanţa are, astfel, posibilitatea să aprecieze intensitatea şi gravitatea lor şi să dispună repararea prejudiciului moral produs, or, instanţa de apel nu a făcut decât să diminueze daunele morale acordate într-un mod excesiv şi nerezonabil pentru pierderea suferită.

Recursurile sunt nefondate, urmând a fi respinse, pentru considerentele ce succed:

1) În ceea ce priveşte recursul declarat de reclamanţii A., B., C., D., E. şi F., Înalta Curte reţine următoarele:

Dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 coroborate cu cele ale art. 425 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ. reglementează, din perspectiva dreptului intern, motivarea hotărârilor judecătoreşti, ca o garanţie a procesului echitabil protejat de art. 6 al Convenţiei Europene.

Art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului include, în esenţă, obligaţia instanţelor de a judeca şi motiva hotărârile (Hotărârea Ruiz Torija împotriva Spaniei din 9 decembrie 1994, Hotărârea Higgins împotriva Franţei din 19 februarie 1998 şi Hotărârea Hirvisari împotriva Finlandei din 27 septembrie 2001). Obligaţia de motivare a hotărârilor judecătoreşti serveşte unui dublu obiectiv. Pe de o parte, este menită să asigure că dreptul de a fi audiat în instanţă este respectat şi că, prin urmare, instanţa ia în considerare în suficientă măsură argumentele părţilor (Hotărârea Jokela împotriva Finlandei din 21 mai 2002 şi Hotărârea Nedzela împotriva Franţei din 27 iulie 2006). Pe de altă parte, este menită să servească la realizarea controlului judiciar în căile de atac.

Conform jurisprudenţei Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, noţiunea de proces echitabil presupune ca o instanţă internă care nu a motivat decât pe scurt hotărârea sa să fi examinat totuşi în mod real problemele esenţiale care au fost supuse analizei şi să dea un răspuns argumentelor juridice esenţiale, care pot influenţa soluţia ce ar putea fi pronunţată în cauză (cauza Albina împotriva României).

Hotărârea instanţei de apel este temeinic motivată, în fapt şi în drept, atât prin prisma dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., cât şi prin prisma jurisprudenţei Convenţiei Europene a Drepturilor Omului.

Astfel, Curtea de Apel Piteşti a analizat toate criticile formulate de părţi prin cererile de apel, cu privire la cuantumul daunelor materiale şi morale acordate de către prima instanţă. Din considerentele deciziei rezultă fără echivoc faptul că instanţa de apel a stabilit cuantumul daunelor materiale acordate reclamanţilor U. şi V., în conformitate cu prevederile art. 264 alin. (1) C. proc. civ., prin analizarea fiecărei probe în parte (înscrisuri şi declaraţii de martor), corelarea logică a acestora şi coroborarea probatoriilor, după cum rezultă din motivarea de la filele x ale deciziei.

În ceea ce priveşte stabilirea valorii despăgubirilor morale, contrar susţinerilor recurenţilor-reclamanţi, instanţa de apel s-a raportat la circumstanţele concrete ale cauzei, reţinând că daunele morale acordate de către instanţa de fond au fost stabilite arbitrar, fără o analiză atentă a împrejurărilor concrete ale cauzei şi fără respectarea criteriilor generale şi jurisprudenţei în materie.

În acest sens, curtea de apel a făcut o analiză a probelor (declaraţiile de martor) şi o reevaluare a prejudiciului suferit, precum şi a sumelor care pot să conducă la o reparare a acestuia, astfel încât între despăgubire şi prejudiciu să existe un raport rezonabil de proporţionalitate, fără a se ajunge la situaţia îmbogăţirii fără just temei, având în vedere suferinţele psihice încercate de către reclamanţi, raportat la legătura de rudenie şi relaţiile afective pe care le aveau aceştia cu victima accidentului. (decizie)

Aşa fiind, instanţa de apel a răspuns tuturor criticilor de nelegalitate şi netemeinicie invocate de apelanţi şi şi-a prezentat argumentele care au justificat soluţia sa de reapreciere a cuantumului prejudiciului material şi moral.

Prin urmare, instanţei de apel nu-i poate fi imputată neîndeplinirea obligaţiei de motivare în expunerea considerentelor care susţin criticile la care era obligată să răspundă, reaprecierea cuantumului prejudiciului moral fiind argumentată printr-o expunere clară şi convingătoare, reţinându-se că, nu se poate nega suferinţa ce a fost pricinuită reclamanţilor prin pierderea rudei lor, însă cuantificarea daunelor morale se determină prin apreciere, ca urmare a aplicării în speţă a criteriilor fundamentale în materie, consacrate de doctrină şi jurisprudenţă.

2). Referitor la critica recurenţilor-reclamanţi H., I., J., K., L., M., N., O., P., R., S., privind diminuarea daunelor materiale, se constată că dispoziţiile art. 26 alin. (1) din Ordinul CSA nr. 4/2011 prevăd că asigurătorul RCA are obligaţia de a despăgubi partea prejudiciată pentru pretenţiile formulate prin cererea de despăgubire dovedite prin orice mijloc de probă, fără a se depăşi limitele de despăgubire prevăzute în contractul de asigurare.

Sub aspectul acordării daunelor materiale, instanţa de apel a dat eficienţă normei juridice menţionate, precum şi principiului prevăzut de dispoziţiile art. 249 C. proc. civ., potrivit căruia sarcina probei revine părţii care face o susţinere în cursul procesului.

Din această perspectivă, pentru a fi supus reparaţiei, prejudiciul trebuie să fie dovedit şi să aibă caracter cert, ca existenţă şi ca posibilităţi de evaluare.

Or, în cauză, s-a reţinut că suma acordată de prima instanţă cu titlu de daune materiale este excesivă raportat la probele administrate (înscrisurile depuse şi declaraţia de martor), din care nu rezultă că reclamanţii au efectuat cu înmormântarea şi parastasele victimei cheltuielile menţionate, sumă care, de altfel, nu reflectă nici nivelul de trai al defunctului, pentru care nu s-a putut preciza locul de muncă sau activităţile din care realiza venituri, soluţia instanţei de apel fiind în consecinţă.

În ceea ce priveşte cuantumul daunelor morale acordate, instanţa de apel nu a procedat la o evaluare în abstract a acestora, ci a avut în vedere dispoziţiile art. 24 alin. (2) şi art. 49 pct. 1 lit. f) din Normele privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru prejudicii produse prin accidente de vehicule, puse în aplicare prin Ordinul CSA nr. 14/20011.

În acest sens, curtea de apel a aplicat la situaţia de fapt din cauza dedusă judecăţii, rezultată din ansamblului probator administrat, criteriile care stau la baza stabilirii nivelului daunelor morale în astfel de situaţii, consacrate de jurisprudenţa din România, în acord şi cu jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, stabilind cuantumul despăgubirilor în raport de aceste principii generale.

În mod constant, prin jurisprudenţă, s-a decis că daunele morale se stabilesc prin apreciere, în raport de consecinţele negative suferite de cel în cauză pe plan fizic şi psihic, importanţa valorilor lezate, măsura în care aceste valori au fost lezate, intensitatea cu care au fost percepute consecinţele vătămării, măsura în care a fost afectată situaţia familială, profesională şi socială. În cuantificarea prejudiciului moral, aceste criterii sunt subordonate condiţiei aprecierii rezonabile, pe o bază echitabilă, corespunzătoare prejudiciului real şi efectiv produs victimei.

Pe de altă parte, referitor la daunele morale solicitate ca urmare a unor accidente de circulaţie, atât Curtea Europeană a Drepturilor Omului, cât şi Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, atunci când acordă despăgubiri morale, nu operează cu criterii de evaluare prestabilite, ci judecă în echitate, adică procedează la o apreciere subiectivă a circumstanţelor particulare a cauzei, relativ la suferinţele fizice şi psihice pe care le-au avut victimele unui accident de circulaţie, precum şi consecinţele nefaste pe care acel accident le-a avut cu privire la viaţa lor particulară, astfel cum acestea sunt evidenţiate prin probele administrate.

Aşadar, un criteriu fundamental consacrat de doctrină şi jurisprudenţă în cuantificarea despăgubirilor acordate pentru prejudiciul moral este echitatea. Din acest punct de vedere, stabilirea unor asemenea despăgubiri implică fără îndoială şi o doză de aproximare, însă instanţa trebuie să stabilească un anumit echilibru între prejudiciul moral suferit, care nu va putea fi înlăturat în totalitate şi despăgubirile acordate, în măsură să permită celui prejudiciat anumite avantaje care să atenueze suferinţele morale, fără a se ajunge însă în situaţia îmbogăţirii fără just temei.

Raportat la aceste criterii, având în vedere pierderea suferită de reclamanţi, respectiv efectele pe care această pierdere le-a produs asupra vieţii lor, curtea de apel a apreciat că suma la care a fost obligată pârâta către fiecare reclamant, cu titlu de daune morale, apare ca rezonabilă şi echitabilă, raportat la legătura de rudenie şi relaţiile afective pe care fiecare dintre reclamanţi le avea cu cele două victime ale accidentului, fiind de natură să se asigure o reparare integrală a prejudiciului de ordin moral.

Instanţa de apel a avut în vedere faptul că despăgubirile acordate trebuie să păstreze un raport rezonabil de proporţionalitate cu dauna suferită, să nu aibă un caracter pur formal, dar nici să conducă la o îmbogăţire fără just temei, în deplină concordanţă cu jurisprudenţa instanţei supreme şi a Curţii Europene a Drepturilor Omului, precum şi cu cele reţinute de doctrină în această materie.

Aşa fiind, stabilirea unui cuantum disproporţionat de mare al daunelor morale în favoarea reclamanţilor ar fi contravenit principiilor rezonabilităţii, echităţii şi proporţionalităţii, mai sus evocate.

În acest context al analizei, nu pot fi primite criticile recurenţilor-reclamanţi referitoare la stabilirea unei despăgubiri morale diminuate, injuste şi neechitabile, deoarece la stabilirea cuantumului daunelor morale instanţa de apel a avut în vedere atât criteriile oferite de doctrină şi jurisprudenţă, cât şi circumstanţele factuale ale cauzei, menite să asigure o reparaţie justă şi echitabilă a prejudiciului concret suferit de aceştia şi nu o sursă de îmbogăţire fără justă cauză, despăgubiri care să constituie, pe cât posibil, un mijloc de compensaţie, de alinare a durerii psihice suferite în urma accidentului soldat cu decesul neaşteptat al unei rude.

Faţă de toate considerentele reţinute, recursurile declarate împotriva Deciziei civile nr. 2945 din 18 octombrie 2017 a Curţii de Apel Piteşti, vor fi respinse, ca nefondate, în baza art. 496 alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de reclamanţii M., N., O., R., P., S., H., I., J., K., L. şi de reclamanţii D., E., A., F., C. şi B. împotriva Deciziei civile nr. 2945 din 18 octombrie 2017, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia I civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 14 noiembrie 2018.

Procesat de GGC - CL