Revision petition against inadmissibility ruling dismissed as inadmissible due to abusive repetition and lack of jurisdictional prerequisites
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed as inadmissible the petitioner's request to revise its previous civil decision, upholding the prior ruling that rejected an earlier revision request and imposing a 700 RON judicial fine for abusive litigation. The dispute involved a series of repetitive revision petitions, totaling over ten, challenging a labor contract termination and related disciplinary sanctions, which the court deemed an abuse of the right to access justice. The court held that the decision attacked by the latest petition was not a final judgment on the merits but rather an inadmissibility ruling, thereby failing to meet the statutory prerequisites for revision under Article 322 of the Code of Civil Procedure, which limits revision to judgments that evoke the merits, and Article 326 regarding the limits of debate on revision admissibility.
Legislator headnote
AI generatedart. 1081 alin. (1) pct. 1 lit. a) C. proc. civ, art. 322 C. proc. civ, art. 322 pct. 7 C. proc. civ, art. 1081 alin. (1) lit. a) C. proc. civ, art. 326 alin. (3) C. proc. civ, art. 326 alin. (3) din C. proc. civ; Revision petition against inadmissibility ruling dismissed as inadmissible due to abusive repetition and lack of jurisdictional prerequisites: La termenul din 14 noiembrie 2018, Înalta Curte a pus în discuţie, din oficiu, în raport de art. 322 alin. (1) şi art. 326 alin. (3) C. proc. civ., admisibilitatea cererii de revizuire formulată împotriva unei decizii prin care a fost soluţionată o altă cerere de revizuire şi a rămas în pronunţare asupra acestei chestiuni.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra cererii de revizuire de faţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, la data de 15 iunie 2018 sub nr. x/2018, revizuentul A. a solicitat, în temeiul art. 322 pct. 2 şi 7 C. proc. civ., anularea Deciziei nr. 2430 din 14 iunie 2018 a acestei instanţe, despre care a arătat că este contradictorie cu Sentinţa nr. 8451 din 26 mai 1998, pronunţată de Judecătoria Sector 1 Bucureşti în dosarul nr. x/1998.
A arătat că Decizia nr. 2430 din 14 iunie 2018, a Înaltei Curţi nu poate fi apreciată ca temeinică şi legală, întrucât este potrivnică Sentinţei nr. 8451 din 26 mai 1998 pronunţată de Judecătoria Sector 1 Bucureşti în dosar nr. x/1998.
Prin Decizia nr. 2985 din 19 septembrie 2018, pronunţată, în dosarul nr. x/2018, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire. În baza art. 1081 alin. (1) pct. 1 lit. a) C. proc. civ., a aplicat revizuentului amenda judiciară de 700 RON.
Pentru a decide astfel, Înalta Curte, a reţinut că, prin decizia ce se tinde a fi revizuită, a fost respinsă cererea de revizuire formulată de petent împotriva Deciziei nr. 1810 din 16 mai 2018 Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, pentru neîntrunirea condiţiilor legale necesare exercitării acestei căi de atac.
De asemenea, prin Decizia nr. 1810 din 16 mai 2018 a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată împotriva Deciziei nr. 1021 din 22 martie 2018 a Înaltei Curţi; prin Decizia nr. 1021 din 22 martie 2018 a fost respinsă cererea de revizuire împotriva Deciziei nr. 346 din 2 februarie 2018 a aceleiaşi instanţe; prin Decizia nr. 346 din 2 februarie 2018 a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea de revizuire împotriva Deciziei nr. 1811 din 16. noiembrie 2017 a Înaltei Curţi; prin Decizia nr. 1811 din 16 noiembrie 2017 a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea de revizuire a Deciziei nr. 1315 din 22 septembrie 2017 a Înaltei Curţi; prin Decizia nr. 1315 din 22 septembrie 2017 a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea de revizuire împotriva Deciziei nr. 892 din 25 mai 2017 a Înaltei Curţi; prin Decizia nr. 892 din 25 mai 2017 a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea de revizuire împotriva Deciziei nr. 649 din 4 aprilie 2017 a Înaltei Curţi; prin Decizia nr. 649 din 4 aprilie 2017 a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea de revizuire împotriva Deciziei nr. 107 din 19 ianuarie 2017 a Înaltei Curţi; prin Decizia nr. 107 din 19 ianuarie 2017 a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea de revizuire împotriva Deciziei nr. 1663 13 mai 2016 a Înaltei Curţi, etc.
Înalta Curte a constatat că nu este îndeplinită o condiţie generală de admisibilitate a cererii de revizuire şi anume, aceea ca hotărârea dată în recurs să evoce fondul, condiţie impusă prin dispoziţiile art. 322 C. proc. civ. şi necesar a fi îndeplinită pentru cazul de revizuire prevăzut la pct. 2), invocat de revizuent, respectiv "dacă s-a pronunţat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronunţat asupra unui lucru cerut, ori s-a dat mai mult decât s-a cerut", situaţie în raport de care analizarea altor condiţii specifice reglementate de cazurile de revizuire invocate devine inutilă.
Înalta Curte a constatat, de asemenea, că, în cauză, nu este întrunită nici condiţia triplei identităţi de părţi, obiect şi cauză, impusă de art. 322 pct. 7 C. proc. civ. referitor la litigiul soluţionat prin Decizia nr. 2430 din 14 iunie 2018 a Înaltei Curţi, care a respins pentru neîntrunirea condiţiilor legale de admisibilitate o altă cerere de revizuire iniţiată de aceeaşi parte, şi la litigiul soluţionat prin Decizia nr. 2478/A din 13 octombrie 1998 a Tribunalului Bucureşti - în care s-a judecat contestaţia revizuentului formulată împotriva ordinului de desfacere a contractului său de muncă. Pe de altă parte, având în vedere caracterul repetitiv şi nejustificat al cererilor de revizuire formulate de revizuent, de o manieră care corespunde unui exerciţiu abuziv al dreptului de a sesiza instanţa, concretizat în iniţierea a peste zece cereri de revizuire toate respinse ca inadmisibile, Înalta Curte a constatat că se impune aplicarea în cauză a dispoziţiilor art. 1081 alin. (1) lit. a) C. proc. civ., impunându-se sancţionarea revizuentului cu aplicarea unei amenzi în cuantum de 700 RON.
La data de 20 septembrie 2018, revizuentul A. a formulat cerere de revizuire împotriva Deciziei civile nr. 2985 din 19 septembrie 2018 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2018.
Cererea de revizuire a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă sub nr. x/2018.
În motivare, în esenţă, revizuentul a arătat că mai multe instanţe de judecată decât cele legale în gradele de jurisdicţie parcurse nu s-au pronunţat cu privire la situaţia de fapt şi motivarea în drept şi nici asupra înscrisurilor determinante şi doveditoare, nule de drept, ce au stat la baza emiterii Ordinului nr. 64/04.06.1998 de către Ministerul Muncii şi Protecţiei Sociale.
Revizuentul a mai arătat că înscrisurile ce au stat la baza emiterii respectivului ordin nu au respectat condiţiile de fond şi de formă prevăzute de lege, fiind întocmite în lipsa sa, cu nerespectarea procedurii de predare-primire a mijloacelor fixe. Aceste înscrisuri nu fac dovada refuzului său de a-şi îndeplini sarcinile de serviciu, astfel încât sancţiunea disciplinară a desfacerii contractului de muncă a fost aplicată nelegal şi abuziv.
În drept, a invocat art. 322 pct. 2 şi pct. 7 C. proc. civ.
La termenul din 14 noiembrie 2018, Înalta Curte a pus în discuţie, din oficiu, în raport de art. 322 alin. (1) şi art. 326 alin. (3) C. proc. civ., admisibilitatea cererii de revizuire formulată împotriva unei decizii prin care a fost soluţionată o altă cerere de revizuire şi a rămas în pronunţare asupra acestei chestiuni.
Cererea de revizuire va fi respinsă, ca inadmisibilă, pentru considerentele care succed.
Potrivit art. 326 alin. (3) din C. proc. civ. de la 1865, "Dezbaterile sunt limitate la admisibilitatea revizuirii şi la faptele pe care se întemeiază."
Această dispoziţie legală fixează limitele în care se poartă dezbaterile asupra unei cereri de revizuire, indiferent de motivul de revizuire pe care cererea se fundamentează.
Potrivit dispoziţiilor art. 322 C. proc. civ. se poate solicita revizuirea unei hotărâri dacă aceasta a rămas definitivă în instanţa de apel sau prin neapelare, precum şi a unei hotărâri dată de o instanţă de recurs atunci când evocă fondul, pentru motivele prevăzute la pct. 1 - 10 ale art. 322 C. proc. civ.
Astfel, nu este admisibilă formularea unei cereri de revizuire decât cu privire la hotărârile judecătoreşti expres şi limitativ prevăzute de dispoziţiile art. 322 C. proc. civ. deoarece, în caz contrar, s-ar încălca principiul legalităţii căii de atac, conform căruia orice cale de atac poate fi exercitată doar dacă este prevăzută de lege şi în condiţiile prevăzute de aceasta.
Înalta Curte constată că, în speţă, nu sunt întrunite condiţiile prevăzute de lege pentru însăşi admisibilitatea cererii de revizuire.
Astfel, prin hotărârea atacată cu revizuirea, Înalta Curte a respins, ca inadmisibilă, o altă cerere de revizuire întemeiată pe art. 322 pct. 2 şi pct. 7 C. proc. civ., formulată de acelaşi revizuent, hotărârea atacată nefiind deci o hotărâre care să fi rămas definitivă în instanţa de apel sau prin neapelare, sau o hotărâre dată de o instanţă de recurs atunci când evocă fondul, astfel cum impune art. 322 C. proc. civ.
Având în vedere considerentele expuse, se constată că hotărârea a cărei revizuire se cere nu este susceptibilă de a fi supusă controlului judiciar pe calea revizuirii, conform art. 322 C. proc. civ., astfel că Înalta Curte va respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva Deciziei civile nr. 2985 din 19 septembrie 2018 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2018.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 14 noiembrie 2018.
Procesat de GGC - CL