Negative conflict of jurisdiction over judicial partition of real estate extinguishing prior succession indivision under Art. 117 C. proc. civ.

Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Brad sub nr. x/2017 la data de 5 octombrie 2017, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâtele B. şi C. solicitând instanţei ca, prin hotărârea ce o va pronunţa, să încuviinţeze ca acesta să preia în întregime imobilul casă de locuit situat în localitatea Ociu, precum şi terenurile înscrise în titlul de proprietate tarla 674/17 cu suprafaţa de 1.424 mp şi tarla 686/22 cu suprafaţa de 1.294 mp; să dispună intabularea dreptului său de proprietate, desfiinţând efectele Sentinţei civile nr. 1126/2001 a Judecătoriei Brad; să dispună diminuarea sultei cuvenite pârâtelor cu sumele de 6.100 RON, reprezentând reparaţii efectuate de acesta la lotul atribuit defunctului D., suma de 1.500 RON reprezentând cheltuieli efectuate de acesta cu obţinerea declaraţiilor de renunţare ale celorlalţi moştenitori şi suma de 2.400 RON reprezentând jumătate din cheltuielile efectuate de acesta cu amenajarea mormintelor părinţilor săi.

La solicitarea instanţei de a indica temeiul de drept pentru fiecare capăt de cerere, reclamantul a arătat, astfel cum rezultă din înscrisul aflat la dosarul Judecătoriei Brad, că îşi întemeiază capătul de cerere referitor la îmbunătăţiri pe prevederile art. 1345 C. civ., iar capătul de cerere referitor la atribuirea bunurilor pe dispoziţiile art. 669 - 686 C. civ.

Prin Sentinţa nr. 473 din 20 iunie 2018, Judecătoria Brad a admis excepţia necompetenţei teritoriale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti.

La pronunţarea acestei soluţii, instanţa a avut în vedere că între acelaşi reclamant şi antecesorul pârâtelor a mai existat anterior un litigiu, finalizat prin Sentinţa nr. 1126/2001 a Judecătoriei Brad, care a avut ca obiect stabilire masă succesorală şi partajarea imobilelor indicate de reclamant şi în cuprinsul prezentei cereri de chemare în judecată.

Or, solicitarea de a se mai partaja odată aceleaşi imobile, "desfiinţând efectele Sentinţei civile nr. 1126/2001", s-a arătat că nu poate fi considerată ca fiind o cerere privitoare la drepturile reale, rămânând în discuţie capătul de cerere precizat ca fiind întemeiat pe dispoziţiile art. 1345 C. civ. şi care este, fără îndoială, o acţiune personală; mai mult decât atât, sentinţa civilă sus menţionată a fost pronunţată în contradictoriu cu D., care este decedat, iar procedura succesorală după acesta este începută la ultimul domiciliu al acestuia - în municipiul Bucureşti, după cum afirmă pârâta.

Raportat la aceste aspecte, instanţa a admis excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Brad şi în consecinţă, în temeiul art. 107, art. 131, 132 C. proc. civ., a declinat competenţa de soluţionare a acţiunii în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti.

Prin Sentinţa nr. 5327 din 18 septembrie 2018, Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Brad. A constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru a-l soluţiona.

Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa a reţinut că în materie de moştenire, până la ieşirea din indiviziune, legiuitorul a stabilit o competenţă teritorială exclusivă, anume aceea a instanţei celui din urmă domiciliu al defunctului.

S-a arătat însă că reclamantul nu a solicitat dezbaterea succesiunii după defunctul D., pentru a fi incident art. 118 C. proc. civ.

Instanţa a avut în vedere că, astfel cum rezultă din precizările exprese ale reclamantului, acţiunea sa se întemeiază pe dispoziţiile art. 669 şi urm. C. civ. referitoare la partaj, acţiune reală de competenţa exclusivă a judecătoriei de la locul situării imobilului, precum şi pe prevederile art. 1345 C. civ., iar pretenţiile sale rezultă din îmbunătăţirile aduse imobilelor situate în loc. Ociu, dar şi din cheltuielile pretins efectuate de acesta ca urmare a decesului mamei sale, E., repunându-se astfel în discuţie aspecte ce ţin de dezbaterea succesiunii acesteia.

S-a arătat că nu se poate face abstracţie de capătul de cerere referitor la atribuirea imobilelor doar pentru că aceeaşi cerere a mai fost soluţionată anterior, excepţia autorităţii de lucru judecat, invocată de pârâte prin întâmpinare, urmând a fi soluţionată de instanţa competentă să soluţioneze cererea, care este Judecătoria Brad, singura competentă să analizeze şi aspectele referitoare la pretenţiile ce decurg din succesiunea defunctei E., la care se referă şi petitul subsidiar al acţiunii.

Cu privire la conflictul negativ de competenţă, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâtele B. şi C. solicitând instanţei ca, prin hotărârea ce o va pronunţa, să încuviinţeze ca acesta să preia în întregime imobilul casă de locuit situat în localitatea Ociu, precum şi terenurile înscrise în titlul de proprietate tarla 674/17 cu suprafaţa de 1424 mp şi tarla 686/22 cu suprafaţa de 1294 mp; să dispună intabularea dreptului său de proprietate, desfiinţând efectele Sentinţei civile nr. 1126/2001 a Judecătoriei Brad; să dispună diminuarea sultei cuvenite pârâtelor cu sumele de 6.100 RON reprezentând reparaţii efectuate de acesta la lotul atribuit defunctului D., suma de 1.500 RON reprezentând cheltuieli efectuate de acesta cu obţinerea declaraţiilor de renunţare ale celorlalţi moştenitori şi suma de 2.400 RON reprezentând jumătate din cheltuielile efectuate de acesta cu amenajarea mormintelor părinţilor săi.

Pentru pretenţiile sale reclamantul a indicat ca şi temei de drept dispoziţiile art. 669 - 686 C. civ., care reglementează partajul judiciar, precum şi prevederile art. 1345 C. civ., referitoare la îmbogăţirea fără justă cauză.

Ţinând seama de prevederea art. 123 alin. (1) din C. proc. civ., regulile de competenţă teritorială aplicabile în cauză sunt cele edictate de lege cu privire la capătul de cerere principal, ce este întemeiat pe dispoziţiile art. 669 - 686 C. civ., care reglementează partajul judiciar.

Art. 117 din C. proc. civ. reglementează competenţa instanţei în ceea ce priveşte soluţionarea cererilor privitoare la imobile, arătând următoarele:

"(1) Cererile privitoare la drepturile reale imobiliare se introduc numai la instanţa în a cărei circumscripţie este situat imobilul.

(2) Când imobilul este situat în circumscripţiile mai multor instanţe, cererea se va face la instanţa domiciliului sau reşedinţei pârâtului, dacă aceasta se află în vreuna dintre aceste circumscripţii, iar în caz contrar, la oricare dintre instanţele în circumscripţiile cărora se află imobilul.

(3) Dispoziţiile alin. (1) şi (2) se aplică, prin asemănare, şi în cazul acţiunilor posesorii, acţiunilor în grăniţuire, acţiunilor privitoare la îngrădirile dreptului de proprietate imobiliară, precum şi în cazul celor de împărţeală judiciară a unui imobil, când indiviziunea nu rezultă din succesiune."

În ce priveşte competenţa instanţei în cererile privitoare la moştenire, dispoziţiile art. 118 din C. proc. civ. prevăd expres că: "(1) În materie de moştenire, până la ieşirea din indiviziune, sunt de competenţa exclusivă a instanţei celui din urmă domiciliu al defunctului: 1. cererile privitoare la validitatea sau executarea dispoziţiilor testamentare; 2. cererile privitoare la moştenire şi la sarcinile acesteia, precum şi cele privitoare la pretenţiile pe care moştenitorii le-ar avea unul împotriva altuia; 3. cererile legatarilor sau ale creditorilor defunctului împotriva vreunuia dintre moştenitori sau împotriva executorului testamentar."

Stabilirea instanţei competente teritorial presupune a se stabili dacă starea de indiviziune a cărei sistare se solicită rezultă sau nu din succesiune, pentru că în funcţie de această constatare sunt incidente în cauză fie dispoziţiile art. 118 din C. proc. civ. ("cererile privitoare la moştenire"), fie cele ale art. 117 alin. (3) raportate la art. 117 alin. (1) din C. proc. civ., care se aplică cererilor de împărţeală judiciară când indiviziunea nu rezultă din succesiune.

În cauză, situaţia de indiviziune rezultată din succesiune a existat la momentul deschiderii succesiunii defunctei E., stare de indiviziune succesorală care a fost sistată prin Sentinţa nr. 1126 din 25 octombrie 2001 pronunţată de Judecătoria Brad, prin care s-a constatat care sunt imobilele care fac parte din masa succesorală şi s-a dispus ieşirea din indiviziune a părţilor prin formarea de loturi.

Prin urmare, în cauză este incidentă norma de competenţă specială prevăzută la art. 117 alin. (3) din C. proc. civ. raportat la art. 117 alin. (1) din C. proc. civ., coroborată cu art. 123 alin. (1) din C. proc. civ. şi cum Judecătoria Brad este instanţa în a cărei circumscripţie sunt situate imobilele (aflate pe raza localităţii Ociu, judeţul Hunedoara), aceasta este instanţa competentă să soluţioneze cauza.

În consecinţă, în aplicarea dispoziţiilor legale menţionate, Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cererii în favoarea Judecătoriei Brad.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Brad.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 13 noiembrie 2018.

Procesat de GGC - CL