Jurisdiction for substitute sale of inheritance land: general defendant domicile rule prevails over exclusive succession jurisdiction absent raised incompetence exception

Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Deta, la data de 11 decembrie 2017, sub nr. x/2017, reclamanţii A. şi B. au solicitat, în contradictoriu cu pârâţii C. şi D.: ca instanţa să constate calitatea de moştenitor legal a pârâtului C. - fiul defunctei E.; obligarea pârâţilor la intabularea terenului extravilan din Ghilad, Timiş, în suprafaţă de 10 ha situate în tarlaua x/4, parcela x ce se învecinează la nord cu parcela A 3272/4/8, la est cu DE 3274/1, la sud cu parcela A 3272/4/10, la vest cu F 3292/2 şi HCn 3291, înscris în Titlul de proprietate nr. x din data de 27 septembrie 1994, potrivit propunerii de intabulare; ieşirea din indiviziune prin formarea a două loturi de câte 5 ha din suprafaţa de 10 ha situate în tarlaua x/4, parcela x Ghilad ce se învecinează la nord cu parcela A 3272/4/8, la est cu DE 3274/1, la sud cu parcela A 3272/4/10, la vest cu F 3292/2 şi HCn 3291, înscris în Titlul de proprietate nr. x din data de 27 septembrie 1994, câte unul pentru fiecare din dobânditori, respectiv C., moştenitorul defunctei E., şi D., moştenitorul defunctului F., şi intabularea acestora potrivit propunerii din lucrarea topografică anexată cererii; autorizarea reclamanţilor să realizeze în numele pârâtului C., moştenitorul legal al defunctei E., a procedurii de informare pentru preempţiune printr-o încheiere interlocutorie; pronunţarea unei hotărâri care să ţină loc de contract privind vânzarea a 5 ha teren extravilan din cele 10 ha situate în tarlaua x/4, parcela x ce se învecinează la nord cu parcela A 3272/4/8, la est cu DE 3274/1, la sud cu parcela A 3272/4/10, la vest cu F 3292/2 şi HCn 3291, înscris în Titlul de proprietate nr. x din data de 27 septembrie 1994, deţinute de moştenitorul defunctei E.; intabularea dreptului de proprietate asupra imobilului mai sus indicat pe numele reclamanţilor A., în nume propriu, şi B. şi A., în calitate de moştenitori ai defunctei G., cu titlu de cumpărare; acordarea cheltuielilor de judecată.

Prin Sentinţa civilă nr. 625 din data de 25 aprilie 2018, pronunţată în dosarul nr. x/2017, Judecătoria Deta a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Segarcea.

Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că, potrivit art. 118 C. proc. civ., care stabilesc o competenţă teritorială exclusivă, cererile în materie de moştenire, până la ieşirea din indiviziune, sunt de competenţa exclusivă a instanţei ultimului domiciliu al defunctului. În categoria acestor cereri, alin. (1) pct. 2 şi 3 al aceluiaşi articol face referire la cererile privitoare la moştenire precum şi la cererile creditorilor defunctului îndreptate împotriva moştenitorilor.

Constatând că cererea de chemare în judecată, aşa cum a fost redactată se încadrează în ipotezele prevăzute de art. 118 alin. (1) pct. 2 şi 3 C. proc. civ., instanţa a apreciat că, în ceea ce priveşte prezenta cauză, competenţa de soluţionare aparţine instanţei de la ultimul domiciliu al defunctei, care, conform celor arătate de reclamanţi, a fost în localitatea Calopăr, jud. Dolj, în raza de competenţă a Judecătoriei Segarcea.

La data de 28 iunie 2018, cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Segarcea sub acelaşi număr de dosar.

Judecătoria Segarcea, prin Sentinţa civilă nr. 505 din data de 19 septembrie 2018, pronunţată în dosarul nr. x/2017, a admis excepţia necompetenţei teritoriale a acestei instanţe, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Deta, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă, a suspendat judecarea pricinii şi a înaintat dosarul instanţei competente să soluţioneze conflictul, respectiv Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

Instanţa a reţinut că, în speţă, cererea principală vizează pronunţarea unei hotărâri care să ţină loc de act autentic pentru suprafaţa menţionată de 5 ha din totalul de 10 ha cuprins în titlul de proprietate eliberat celor doi autori defuncţi ai pârâţilor chemaţi în judecată, celelalte capete de cerere privind constatarea calităţii de moştenitor legal, obligarea la intabulare şi ieşirea din indiviziune vizând aspecte necesar a fi rezolvate în scopul verificării calităţii procesuale pasive, a determinării obiectului litigiului sub aspectul lotizării distincte a terenului de 5 ha şi efectuarea operaţiunilor de înscriere în cartea funciară, ca şi condiţii pentru soluţionarea capătului principal de cerere.

Pentru această cerere principală, a constatat că normele de stabilire a competenţei teritoriale sunt cele prevăzute de art. 107 C. proc. civ., iar, potrivit art. 130 alin. (3) C. proc. civ., necompetenţa de ordine privată poate fi invocată doar de către pârât prin întâmpinare sau, dacă întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe. Or, în cauză, pârâtul C. nu a formulat întâmpinare, pârâtul D., prin întâmpinarea depusă în termen procedural, nu a invocat necompetenţa teritorială a Judecătoriei Deta, iar excepţia nu poate fi invocată din oficiu, nefiind una de ordine publică sau teritorială exclusivă.

Prin urmare, faţă de cele anterior reţinute şi constatând că în cauză competenţa teritorială se impune a fi stabilită în raport de obiectul cererii principale, iar pentru celelalte capete de cerere sunt aplicabile dispoziţiile art. 123 C. proc. civ., niciunul neatrăgând incidenţa cazului excepţional ce se raportează la art. 120 C. proc. civ. şi nejustificându-se prin urmare nici disjungerea, a apreciat că Judecătoria Deta este instanţa competentă teritorial pentru toate capetele de cerere.

Cu privire la conflictul negativ de competenţă, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

Prin demersul judiciar iniţiat reclamanţii A. şi B. au învestit Judecătoria Deta cu soluţionarea mai multor capete de cerere, solicitând: să se constate calitatea de moştenitor legal a pârâtului C. - fiul defunctei E.; obligarea pârâţilor la intabularea terenului extravilan din Ghilad, Timiş, potrivit propunerii de intabulare; ieşirea din indiviziune prin formarea a două loturi de câte 5 ha din suprafaţa de 10 ha, câte unul pentru fiecare din dobânditori, respectiv C., moştenitorul defunctei E., şi D., moştenitorul defunctului F., şi intabularea acestora potrivit propunerii din lucrarea topografică anexată cererii; autorizarea reclamanţilor să realizeze în numele pârâtului C., moştenitorul legal al defunctei E., a procedurii de informare pentru preempţiune printr-o încheiere interlocutorie; pronunţarea unei hotărâri care să ţină loc de contract privind vânzarea a 5 ha teren extravilan din cele 10 ha; intabularea dreptului de proprietate asupra imobilului mai sus indicat pe numele reclamanţilor, A., în nume propriu, şi B. şi A., în calitate de moştenitori ai defunctei G., cu titlu de cumpărare.

Capătul principal al cererii de chemare în judecată îl reprezintă solicitarea reclamanţilor de pronunţare a unei hotărâri care să ţină loc de contract de vânzare-cumpărare, în vreme ce celelalte capete ale cererii sunt în strânsă legătură cu acesta, necesare în configurarea cadrului procesual adecvat, fără a fi toate accesorii în sensul art. 30 alin. (4) C. proc. civ., numai cel privind întabularea dreptului de proprietate depinzând de modul de soluţionare a celui principal. Aceste capete de cerere conturează chestiuni prejudiciabile, intrând în competenţa instanţei sesizate cu cererea principală, iar în privinţa lor nu este atrasă o competenţă exclusivă, în aplicarea art. 124 alin. (1) C. proc. civ., întrucât între cererile care pot fi subsumate art. 118 alin. (2) C. proc. civ. se află cererea de sistare a indiviziunii succesorale şi orice alte cereri prin care moştenitorii valorifică pretenţii pe care le-ar avea unul împotriva celuilalt, în legătură cu moştenirea, ipoteze ce nu se regăsesc în speţă.

Cum capătul principal al cererii de chemare în judecată priveşte pronunţarea unei hotărâri care să ţină loc de act de vânzare-cumpărare a unui imobil, care are caracterul unei acţiuni personale imobiliare, competenţa de soluţionare a prezentei pricinii se stabileşte potrivit normelor prevăzute de art. 107 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora "Cererea de chemare în judecată se introduce la instanţa în a cărei circumscripţie domiciliază sau îşi are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel".

Necompetenţa teritorială de drept comun, prevăzută de art. 107 C. proc. civ., este de ordine privată, astfel că, potrivit art. 130 alin. (3) C. proc. civ., putea fi invocată doar de către pârâţi prin întâmpinare, sau, dacă întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu până la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe.

Or, în condiţiile în care această excepţie nu a fost invocată de către pârâţi, instanţa învestită iniţial rămâne competentă să soluţioneze cauza.

Pârâtul C. nu a formulat întâmpinare, pârâtul D. nu a invocat excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Deta prin întâmpinarea depusă la dosar, aceştia nefiind prezenţi la primul termen de judecată la care părţile au fost legal citate în faţa primei instanţe.

Faţă de considerentele expuse, Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a pricinii în favoarea Judecătorie Deta.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Deta.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 13 noiembrie 2018.

Procesat de GGC - CL