Territorial jurisdiction for accessory claims challenging heir's certificate and subsequent sales contracts

Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sinaia sub nr. x/2017, reclamanta A. a chemat în judecată pe pârâţii B., C., D. şi E., solicitând instanţei ca prin hotărârea ce o va pronunţa: 1) să constate că reclamanta este proprietarul imobilului teren situat în Sinaia, str. x (fost Furnica) în suprafaţa de 437 mp; 2) să constate nulitatea absolută parţială a certificatului de moştenitor suplimentar nr. 38/2001 emis în dosarul succesoral 44-46 al notarului public F., de pe urma defunctelor G. şi H., în ceea ce priveşte masa succesorala rămasă de pe urma celor două defuncte în sensul excluderii din masa succesorală a imobilului teren anterior menţionat; 3) să constate nulitatea absolută a contractului de vânzare autentificat sub nr. x/2001 de notarul public I. - contract intervenit între C., în calitate de cumpărătoare, şi D. şi E., în calitate de vânzători - având ca obiect imobilul teren situat în Sinaia, str. x (fost Furnica) în suprafaţa de 437 mp; 4) să constate nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x/15 mai 2002 la B.N.P. J. - contract intervenit între C., în calitate de vânzătoare şi B., în calitate de cumpărătoare - având ca obiect imobilul teren situat în Sinaia, str. x (fost Furnica) în suprafaţa de 437 mp; 5) să o oblige pe pârâta B. să-i lase în deplină proprietate şi liniştită posesie terenul în suprafaţă de 437 mp.

Prin încheierea de şedinţa din data de 9 februarie 2018 pronunţată de Judecătoria Sinaia, în dosarul nr. x/2017, instanţa a dispus disjungerea capetelor de cerere II, III şi IV ale cererii de chemare în judecată, cu formarea unui nou dosar - noul dosar format a fost înregistrat sub nr. x/2018.

Prin Sentinţa civilă nr. 113 din data de 9 februarie 2018 pronunţată în dosarul nr. x/2018 Judecătoria Sinaia a admis excepţia de necompetenţă teritorială a acestei instanţe cu privire la capetele II, III şi IV ale cererii de chemare în judecată şi a declinat competenţa de soluţionare a acestora în favoarea Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti.

Pentru a hotărî astfel, în esenţă, instanţa a reţinut că prin cererea de chemare în judecată reclamanta a sesizat Judecătoria Sinaia cu soluţionarea unei acţiuni având ca obiect mai multe capete de cerere, între care capătul de cerere având ca obiect constatarea calităţii sale de proprietar al imobilului, paralel cu constatarea nulităţii absolute parţiale a certificatului de moştenitor suplimentar, iar, subsecvent acestui capăt de cerere, cu acţiunea în constatarea nulităţii absolute a celor 2 contracte de vânzare-cumpărare a terenului în litigiu.

Totodată, reclamanta a promovat prin aceeaşi cerere şi acţiunea în revendicarea imobilului în discuţie.

Judecătoria Sinaia a reţinut că, potrivit art. 99 alin. (1) C. proc. civ., având denumirea marginală "cazul mai multor capete principale de cerere":

"Când reclamantul a sesizat instanţa cu mai multe capete principale de cerere întemeiate pe fapte ori cauze diferite, competenţa se stabileşte în raport cu valoarea sau, după caz, cu natura ori obiectul fiecărei pretenţii în parte. Dacă unul dintre capetele de cerere este de competenţa altei instanţe, instanţa sesizată va dispune disjungerea şi îşi va declina în mod corespunzător competenţa".

A reţinut că, în prezenta cauză, reclamanta a solicitat anularea certificatului de moştenitor, precum şi anularea actelor subsecvente încheiate în baza certificatului de moştenitor contestat, situaţie în care competenţa teritorială a instanţei este determinată potrivit art. 118 C. proc. civ.

A arătat că din categoria "cererilor privitoare la moştenire", la care se referă dispoziţiile imperative ale art. 118 alin. (1) C. proc. civ., fac parte şi acţiunile prin care se contestă modul de desfăşurare a procedurii succesorale notariale, cu măsurile, operaţiunile şi actele cu efecte juridice pe care acestea le implică, invocându-se încălcarea dispoziţiilor legale de drept substanţial sau procedural aplicabile, cu consecinţa vătămării drepturilor celor interesaţi.

Judecătoria Sinaia a reţinut şi că, legat de ultimul domiciliu al defunctului, dispoziţiile de competenţă teritorială excepţională cuprinse în art. 118 C. proc. civ., pentru acţiunile în justiţie, ca şi cele prevăzute de art. 15 lit. a) şi b) din Legea nr. 36/1995 pentru activitatea notarială, sunt norme cu caracter absolut, de la care nici instanţa şi nici părţile nu pot deroga.

De asemenea, instanţa a avut în vedere şi dispoziţiile art. 118 alin. (2) C. proc. civ., potrivit cărora, cererile formulate potrivit alin. (1) care privesc mai multe moşteniri deschise succesiv sunt de competenţa exclusivă a instanţei ultimului domiciliu al oricăruia dintre defuncţi.

Constatând că ultimul domiciliu al defunctei G. (una dintre cele două defuncte la care se referă certificatul de moştenitor contestat), a fost în sectorul 2 Bucureşti, Judecătoria Sinaia a apreciat că, în cauză, competenţa teritorială a soluţionării cererii care pune în discuţie validitatea parţială a certificatului de moştenitor şi a actelor subsecvente întocmite în baza acestui act contestat, revine Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti.

Totodată, a considerat că nu este întemeiată susţinerea reclamantei potrivit căreia, în realitate, ne aflăm în prezenţa unei acţiuni în revendicare, astfel încât competenţa de soluţionare a pricinii, privitoare la un imobil, se stabileşte potrivit dispoziţiilor art. 117 C. proc. civ.

Instanţa a reţinut că acţiunea în revendicare nu este dependentă/condiţionată de acţiunea în examinarea valabilităţii titlurilor de proprietate ale părţilor, ci ea presupune doar analizarea acestora pentru a se stabili titlul cărei părţi este preferabil.

Pe rolul Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti, cauza a fost înregistrata sub nr. x/2018.

Prin Sentinţa civilă nr. 4706 din data de 4 mai 2018, pronunţată în dosarul nr. x/2018, Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti a admis excepţia necompetenţei teritoriale a acestei instanţe, a declinat competenţa de soluţionare a pricinii în favoarea Judecătoriei Sinaia, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă, a suspendat judecata şi a înaintat dosarul la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pentru soluţionarea conflictului.

Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa a reţinut dispoziţiile art. 99 C. proc. civ., precum şi pe cele ale art. 123 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora "Cererile accesorii, adiţionale, precum şi cele incidentale se judecă de instanţa competentă pentru cererea principală, chiar dacă ar fi de competenţa materială sau teritorială a altei instanţe judecătoreşti, cu excepţia cererilor prevăzute la art. 120".

De asemenea, a avut în vedere că art. 125 C. proc. civ. statuează că "În cererile pentru constatarea existenţei sau inexistenţei unui drept, competenţa instanţei se determină după regulile prevăzute pentru cererile având ca obiect realizarea dreptului."

Instanţa a constatat că, în cazul particular dedus judecaţii de către reclamantă, capătul de cerere principal este capătul 1 de cerere, având ca obiect constatarea calităţii acesteia de proprietar al imobilului teren situat în Sinaia, str. x, fost Furnica, iar capetele de cerere 2, 3 şi 4, disjunse, au caracter accesoriu faţă de cel principal, câtă vreme analizarea şi soluţionarea acestora depinde/este influenţată de calitatea reclamantei de proprietar al imobilului în litigiu.

Cu privire la conflictul negativ de competenţă, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

Litigiul cu privire la care s-a ivit prezentul conflict negativ de competenţă priveşte soluţionarea capetelor de cerere având ca obiect constatarea nulităţii absolute parţiale a certificatului de moştenitor suplimentar nr. 38/2001 eliberat de notarul public F., în dosarul succesoral 44 - 46, precum şi constatarea nulităţii absolute a actelor subsecvente de vânzare-cumpărare, capete de cerere disjunse din cererea de chemare în judecată cu care reclamanta A. a învestit Judecătoria Sinaia în dosarul nr. x/2017.

Prin încheierea de şedinţă din data de 9 februarie 2018, pronunţată în dosarul nr. x/2017, instanţa a apreciat că este competentă să judece doar capetele de cerere prin care reclamanta a solicitat să constate că este proprietarul imobilului teren situat în Sinaia, str. x (fost Furnica) în suprafaţa de 437 mp şi să fie obligată pârâta B. să-i lase în deplină proprietate şi liniştită posesie terenul în suprafaţă de 437 mp.

Înalta Curte reţine că, în speţă, soluţionarea capetelor de cerere privind constatarea nulităţii absolute parţiale a certificatului de moştenitor suplimentar nr. 38/2001 şi constatarea nulităţii absolute a contractelor de vânzare-cumpărare subsecvente acestuia, vizând acelaşi imobil, depinde de soluţia pe care instanţa o va da cererii de constatare a calităţii de proprietar a reclamantei şi, prin urmare, sunt accesorii acestui capăt de cerere, în condiţiile art. 30 alin. (4) C. proc. civ.

Potrivit dispoziţiilor art. 123 alin. (1) C. proc. civ., normă specială în materia competenţei, cererile accesorii se judecă de instanţa competentă pentru cererea principală, chiar dacă ar fi de competenţa materială sau teritorială a altei instanţe judecătoreşti, cu excepţia cererilor în materia insolvenţei sau concordatului preventiv care sunt de competenţa tribunalului în a cărei circumscripţie şi are sediul debitorul.

În raport de dispoziţiile legale anterior invocate, competenţa de soluţionare a capetelor de cerere disjunse aparţine instanţei competente să soluţioneze capătul principal al cererii, Judecătoria Sinaia, care a constat că este competentă să soluţioneze acţiunea în constatare a dreptului de proprietate.

Văzând totodată şi corelaţia, în acelaşi context, a capătului de cerere în revendicare cu capetele de cerere disjunse, Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a pricinii în favoarea Judecătoriei Sinaia.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sinaia.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 13 noiembrie 2018.

Procesat de GGC - CL