Conflict of Jurisdiction over Minor’s Domicile: Application of Article 114 Civil Procedure Code and Validity of Judicially Established Residence

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Neamţ, secţia civilă la data de 17 ianuarie 2018, sub nr. x/2018, reclamanta A. în contradictoriu cu pârâtul B. a solicitat instanţei stabilirea locuinţei minorului C., la domiciliul ei din Piatra-Neamţ, jud. Neamţ, şi obligarea pârâtului la plata unei pensii de întreţinere lunară în procent de 25% din venitul net realizat lunar, dar nu mai puţin decât salariul minim pe economie.

În drept, au fost invocate art. 263, art. 264, art. 400 raportat la art. 403 din C. civ., art. 402, art. 529 raportat la art. 403 din C. civ., Legea nr. 272/2004 privind protecţia copilului.

La data de 30 martie 2018, pârâtul a depus întâmpinare, la filele x, prin care a invocat excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Piatra-Neamţ arătând că, în opinia sa, competenţa de soluţionare a cauzei revine Judecătoriei Constanţa. A invocat prevederile art. 114 din C. proc. civ. fiind vorba despre un minor şi plata pensiei de întreţinere, astfel încât competenţa de soluţionare a acestei cereri revine instanţei din raza de domiciliu a minorului.

În speţă, conform Sentinţei civile nr. 14778 din 13 decembrie 2016 a Judecătoriei Constanţa rămasă definitivă prin respingerea apelului, domiciliul minorului este la domiciliul său în Constanţa. Minorul a fost luat de reclamantă în programul de vizită şi aceasta a refuzat să-l aducă înapoi la Constanţa

Pe fondul cauzei, a solicitat respingerea acţiunii ca nelegală şi netemeinică, iar în măsura în care se va admite acţiunea, a solicitat obligarea reclamantei de a-i permite să aibă legături personale cu minorul, sub forma unui program de vizită detaliat.

Prin Sentinţa civilă nr. 2948 din 13 iunie 2018, Judecătoria Neamţ a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Constanţa.

Pentru a decide astfel, Judecătoria Neamţ a reţinut următoarele:

Criteriul legal care atrage competenţa teritorială în soluţionarea cererii privind modificarea situaţiei juridice a minorului (cererea apreciată de instanţă ca vizând ocrotirea minorului prin părinţi) este domiciliul minorului. Or, în speţă, locuinţa minorului a fost stabilită prin Sentinţa civilă nr. 14778 din 13 decembrie 2016 pronunţată de Judecătoria Constanţa în dosarul nr. x/2015, definitivă prin respingerea apelului, la tatăl acestuia, iar reclamantei i s-a stabilit dreptul de a avea legături personale cu minorul după un program de vizită cu dreptul de a lua minorul de la domiciliul tatălui şi de a-l aduce înapoi, incluzând o săptămână în perioada vacanţei de iarnă, cu posibilitatea mamei de a lua minorul în afara localităţii Constanţa.

Împrejurarea că minorul a fost preluat de mamă cu ocazia exercitării programului de vizită nu poate avea semnificaţia schimbării domiciliului acestuia, care a fost stabilit prin hotărâre judecătorească.

De asemenea, Judecătoria Neamţ a mai reţinut că, deşi prin Sentinţa civilă nr. 3648 din 2 aprilie 2018, pronunţată de Judecătoria Constanţa, în dosarul nr. x/2018, s-a admis cererea de ordonanţă preşedinţială formulată de reclamantă şi s-a stabilit domiciliul minorului la domiciliul reclamantei până la soluţionarea definitivă a dosarului având ca obiect modificare măsuri privind încredinţarea minorului, această situaţie juridică nu exista la data înregistrării acţiunii de faţă, respectiv 17 ianuarie 2018.

Or, competenţa instanţei se determină în raport de domiciliul minorului la data sesizării instanţei, orice modificare intervenită ulterior nefiind de natură a atrage competenţa altei instanţe.

Astfel învestită, Judecătoria Constanţa, secţia civilă, prin Sentinţa civilă nr. 9085 din 18 septembrie 2018, la rândul său, şi-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Neamţ şi, în temeiul art. 133 pct. 2 şi art. 135 alin. (1) C. proc. civ., constatând ivit conflictul negativ de competenţă, l-a înaintat, spre soluţionare Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Pentru a decide astfel, Judecătoria Constanţa a reţinut, în esenţă, următoarele considerente:

Potrivit dispoziţiilor art. 114 alin. (1) C. proc. civ. dacă legea nu prevede altfel, cererile privind ocrotirea persoanei fizice date de C. civ. în competenţa instanţei de tutelă şi de familie se soluţionează de instanţa în a cărei circumscripţie teritorială îşi are domiciliul sau reşedinţa persoana ocrotită.

Faţă de împrejurarea că, inclusiv la momentul sesizării -17 ianuarie 2018- Judecătoriei Piatra-Neamţ, persoana ocrotită - minorul C. - avea locuinţa (reşedinţa) în circumscripţia Judecătoriei Piatra-Neamţ - mun. Piatra-Neamţ, jud. Neamţ, competenţa teritorială de soluţionare a cauzei urmează a fi determinată, în temeiul art. 114 alin. (1) din C. proc. civ. în favoarea acestei instanţe.

Cu referire la Sentinţa civilă nr. 14778 din 13 decembrie 2016, pronunţată de Judecătoria Constanţa în dosarul nr. x/2015 Judecătoriei Constanţa, definitivă prin respingerea apelului, prin care a fost stabilită locuinţa minorului C., la tatăl pârât B., în mun. Constanţa, instanţa a reţinut că acesta nu are incidenţă în determinarea competenţei teritoriale de soluţionarea cauzei în favoarea Judecătoriei Constanţa, în contextul în care se reţine cu certitudine că locuinţa minorului C., persoana ocrotită, atât la momentul sesizării Judecătoriei Piatra Neamţ - 17 ianuarie 2018 - cât şi a Judecătoriei Constanţa - 13 iulie 2018 - prin declinatorul de competenţă era situată în circumscripţia Judecătoriei Piatra Neamţ - mun. Piatra-Neamţ, jud. Neamţ -, în raport de această constatare urmând a fi interpretate şi aplicate dispoziţiile imperative ale art. 114 alin. (1) din C. proc. civ., care reglementează competenţa teritorială în favoarea instanţei în a cărei circumscripţie teritorială îşi are domiciliul sau reşedinţa persoana ocrotită, instanţă competentă teritorial inclusiv în raport de criteriul proximităţii acesteia în raport cu minorul - persoană ocrotită (instanţa mai bine plasată) - în ceea ce priveşte ascultarea minorului în camera de consiliu, conform art. 264 alin. (1) C. civ. sau efectuarea anchetei psihosociale - şi corespunde inclusiv principiului interesului superior al copilului consacrat de art. 263 alin. (1) din C. civ.

În mod suplimentar, s-a reţinut că interpretarea a dispoziţiilor art. art. 114 alin. (1) C. proc. civ., conformă cu cea expusă anterior, reiese şi din doctrina de specialitate în materie, exempli gratia Noul C. proc. civ., Comentariu pe articole, Ediţia a 2-a revizuită şi adăugită, Coordonator Prof. univ. dr. Gabriel Boroi, 2016, Editura Hamangiu, pag. 360 - 361.

Conflictul negativ de competenţă a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la data de 23 octombrie 2018, fiind fixat termen pentru soluţionare la 9 noiembrie 2018.

Înalta Curte, legal învestită, în baza art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Constanţa, secţia civilă, pentru considerentele care succed:

În cauză, prin acţiunea civilă formulată, reclamanta a solicitat luarea măsurilor de ocrotire a minorului rezultat din relaţia de concubinaj a părţilor, măsuri prevăzute de art. 400, art. , art. 402, 403 şi art. 529 C. civ., precum şi de art. 21 şi art. 36 din Legea nr. 272/2004, respectiv stabilirea locuinţei minorului, exercitarea autorităţii părinteşti şi stabilirea pensiei de întreţinere în favoarea minorului.

În aplicarea art. 265 C. civ. coroborat cu art. 107 alin. (1) C. civ., aceste cereri sunt de competenţa instanţei de tutelă.

Din acest motiv, este incident art. 114 C. proc. civ., normă specială care vizează cererile date de C. civ. în competenţa instanţei de tutelă, instituind o competenţă teritorială exclusivă în favoarea instanţei în a cărei circumscripţie teritorială îşi are domiciliul sau reşedinţa persoana ocrotită, derogatorie de la norma generală cuprinsă în art. 107 alin. (1) C. proc. civ. privind competenţa în raport de domiciliul pârâtului.

Potrivit dispoziţiilor art. 92 alin. (1) C. civ.:

"domiciliul minorului care nu a dobândit capacitate deplină de exerciţiu în condiţiile prevăzute de lege este la părinţii săi sau la acela dintre părinţi la care el locuieşte în mod statornic."

În speţă, instanţele în conflict au considerat în mod corect că sunt aplicabile dispoziţiile art. 114 C. proc. civ., normă specială, ce instituie o competenţă teritorială exclusivă în favoarea instanţei în a cărei circumscripţie teritorială îşi are domiciliul sau reşedinţa persoana ocrotită, derogatorie de la norma generală cuprinsă în art. 107 alin. (1) C. proc. civ., conform căreia "Cererea de chemare în judecată se introduce la instanţa în a cărei circumscripţie domiciliază sau îşi are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel".

Cu toate acestea, conflictul negativ de competenţă intervenit a fost determinat de interpretarea diferită a sintagmei "domiciliul sau reşedinţa persoanei ocrotite" de către instanţele ce şi-au declinat reciproc competenţa de soluţionarea a cererii de stabilire domiciliu minor.

Potrivit art. 496 alin. (1) - (4) C. civ.:

"(1) Copilul minor locuieşte la părinţii săi. (2) Dacă părinţii nu locuiesc împreună, aceştia vor stabili, de comun acord, locuinţa copilului. (3) În caz de neînţelegere între părinţi, instanţa de tutelă hotărăşte, luând în considerare concluziile raportului de anchetă psihosocială şi ascultându-i pe părinţi şi pe copil, dacă a împlinit vârsta de 10 ani. Dispoziţiile art. 264 rămân aplicabile. (4) Locuinţa copilului, stabilită potrivit prezentului articol, nu poate fi schimbată fără acordul părinţilor decât în cazurile prevăzute expres de lege."

Noţiunea de domiciliu sau reşedinţă a persoanei ocrotite este prevăzută de C. civ. pentru diferitele situaţii ce interesează obiectul cererilor adresate instanţei de tutelă.

Pentru locuinţa copilului minor interesează, ca regulă, domiciliul sau reşedinţa părinţilor săi, fie al amândurora, dacă minorul locuieşte cu ambii - art. 496 alin. (1) C. civ.-, fie al părintelui la care i s-a stabilit locuinţa prin acordul părinţilor sau de către instanţa de tutelă şi familie, prin hotărâre judecătorească.

Totodată, competenţa de soluţionare a cauzei se stabileşte în raport de data formulării cererii de chemare în judecată, respectiv data de 17 ianuarie 2018.

În situaţia de faţă, prin Sentinţa civilă nr. 14778 din 13 decembrie 2016 pronunţată de Judecătoria Constanţa, secţia civilă în dosar nr. x/2015 (rămasă definitivă, prin respingerea apelului) locuinţa minorului C., a fost stabilită la domiciliul tatălui, situat în Constanţa, str. x bl. 9A, jud. Constanţa.

Prin urmare, locuinţa minorului este stabilită printr-o hotărâre intrată sub autoritate de lucru judecat, la domiciliul tatălui, care se află în municipiul Constanţa, astfel că minorul, în calitate de persoană ocrotită îşi are domiciliul stabilit la domiciliul tatălui.

Faptul că, ulterior deplasării minorului într-o vizită la domiciliul mamei, aceasta a refuzat să-l readucă la domiciliul tatălui, nu poate semnifica schimbarea locuinţei minorului, câtă vreme nu a existat un acord al părinţilor în acest sens şi nicio încuviinţare a vreunei instanţe în acest sens. Abia prin Decizia nr. 3648 din 2 aprilie 2018 a Judecătoriei Constanţa, pronunţată în dosarul nr. x/2018, s-a stabilit domiciliul minorului la locuinţa mamei din Neamţ, pe calea ordonanţei preşedinţiale, până la soluţionarea prezentului dosar ce a generat conflictul de competenţă, motiv pentru care acea dispoziţie nu are relevanţă în cauză.

În consecinţă, în speţă, nu interesează adresa la care minorul locuia în fapt la data înregistrării cererii de chemare în judecată, în condiţiile în care anterior domiciliul acestuia a fost stabilit la tată, potrivit art. 106 C. civ., care prevede că ocrotirea minorului prin părinţi implică şi stabilirea locuinţei copilului.

În consecinţă, faţă de dispoziţiile legale citate anterior, având în vedere că domiciliul persoanei ocrotite - minorul C., a fost stabilit, prin hotărâre judecătorească, la tatăl său, B., iar, domiciliul acesteia se află în municipiul Constanţa, judeţul Constanţa, Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Constanţa, secţia civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Constanţa, secţia civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 9 noiembrie 2018.

Procesat de GGC - MM