Inadmissibility of appeal for review against final decision on case transfer
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the appellant's challenge as inadmissible, thereby upholding the lower court's final decision on the transfer of the case file. The dispute centered on a procedural motion to transfer a case from the Brăila Court of First Instance to another jurisdiction, which the Court of Appeal Galați had previously rejected; the appellant then attempted to attack this decision via an "appeal for review" (apel în revizuire). Relying on Articles 144(2) and 457(1) of the Code of Civil Procedure, the Court held that decisions on case transfers are final and definitive by law, thus not subject to appeal or cassation, and that "appeal for review" is not a legal avenue of appeal under Romanian civil procedure. Consequently, the Court affirmed the principle of legality of appeals, ruling that any procedural challenge not expressly provided for by law is inadmissible, leaving the original transfer refusal in force.
Legislator headnote
AI generatedart. 499 C. proc. civ, art. 144 alin. (2) C. proc. civ, art. 483 C. proc. civ, art. 97 C. proc. civ, art. 634 alin. (1) C. proc. civ, art. 21 din Legea nr. 304/2004; Inadmissibility of appeal for review against final decision on case transfer: În şedinţa publică de la acest termen, Înalta Curte a invocat, din oficiu, excepţia inadmisibilităţii căii de atac faţă de dispoziţiile art. 144 alin. (2) C. proc. civ., coroborate cu dispoziţiile art. 483 C. proc. civ. şi art. 97 C. proc. civ.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Analizând recursul în condiţiile art. 499 C. proc. civ., în conformitate cu care în cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluţiei fără a se evoca şi analiza motivele de casare, Înalta Curte constată următoarele:
Calea de atac intitulată "apel în revizuire" este exercitată împotriva Sentinţei civile nr. 102/F din data de 8 noiembrie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia I civilă, prin care a fost respinsă, ca neîntemeiată, excepţia inadmisibilităţii cererii de strămutare, invocată de intimata A. Brăila.
A fost respinsă cererea de strămutare a Dosarului nr. x/2017 al Judecătoriei Brăila, formulată de petentul B.
A fost respinsă, ca prematură, cererea intimatei de obligare a petentului la plata cheltuielilor de judecată reprezentând onorariu avocat.
Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, la data de 14 decembrie 2018 şi repartizat spre soluţionare completului de filtru CF x, care a stabilit termen la data de 21 februarie 2019, cu citarea părţilor, în vederea discutării admisibilităţii căii de atac.
În şedinţa publică de la acest termen, Înalta Curte a invocat, din oficiu, excepţia inadmisibilităţii căii de atac faţă de dispoziţiile art. 144 alin. (2) C. proc. civ., coroborate cu dispoziţiile art. 483 C. proc. civ. şi art. 97 C. proc. civ.
Examinând cu prioritate admisibilitatea căii de atac intitulate "apel în revizuire", Înalta Curte reţine următoarele:
Petentul B. a atacat prin calea de atac intitulată "apel în revizuire" Sentinţa nr. 102/F din data de 8 noiembrie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia I civilă, hotărâre definitivă prin care s-a respins cererea de strămutare.
Potrivit dispoziţiilor art. 144 alin. (2) C. proc. civ., hotărârea asupra strămutării se dă fără motivare şi este definitivă.
În conformitate cu prevederile art. 634 alin. (1) C. proc. civ., sunt hotărâri definitive 1. hotărârile care nu sunt supuse apelului şi nici recursului (...), 6. orice alte hotărâri care, potrivit legii, nu mai pot fi atacate cu recurs.
Din interpretarea textelor legale anterior redate, rezultă că legiuitorul a stabilit că hotărârile pronunţate în soluţionarea cererilor de strămutare sunt definitive, astfel încât nu pot fi atacate cu apel sau cu recurs.
Totodată, în conformitate cu art. 97 C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie judecă "1. recursurile declarate împotriva hotărârilor curţilor de apel, precum şi a altor hotărâri, în cazurile prevăzute de lege; 2. recursurile în interesul legii; 3. cererile în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor probleme de drept: 4. orice alte cereri date prin lege în competenţa sa".
Acest text legal trebuie însă coroborat cu dispoziţiile art. 21 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, care prevede că " secţia I civilă, secţia a II-a civilă şi secţia de contencios administrativ şi fiscal ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie judecă recursurile împotriva hotărârilor pronunţate de curţile de apel şi a altor hotărâri, în cazurile prevăzute de lege, precum şi recursurile declarate împotriva hotărârilor nedefinitive sau a actelor judecătoreşti, de orice natură, care nu pot fi atacate pe nicio altă cale, iar cursul judecăţii a fost întrerupt în faţa curţilor de apel".
Se constată că, în reglementarea dispoziţiilor C. proc. civ. şi ale Legii nr. 303/2004 anterior menţionate, Înaltei Curţi nu i-au fost atribuite competenţe în a judeca litigii aflate în stadiul procesual al apelului, în condiţiile în care legile procesuale şi de organizare judiciară nu menţionează expres o astfel de posibilitate.
Pe de altă parte, chiar dacă petentul ar fi declarat recurs împotriva Sentinţei nr. 102/F din data de 8 noiembrie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia I civilă, acesta ar fi fost, de asemenea, inadmisibil, întrucât conform argumentelor deja expuse, hotărârea pronunţată în soluţionarea cererii de strămutare este definitivă.
Se reţine că, potrivit dispoziţiilor art. 129 alin. (1) C. proc. civ., legiuitorul a impus în sarcina părţilor obligaţia îndeplinirii actelor de procedură în condiţiile, ordinea şi termenele stabilite de lege sau de judecător.
Totodată, dispoziţiile art. 457 alin. (1) C. proc. civ., care reglementează principiul legalităţii căilor de atac, prevăd că hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta, indiferent de menţiunile din dispozitivul ei.
Revine, aşadar, persoanei interesate obligaţia de a sesiza jurisdicţia competentă şi de a formula căile de atac pe care le consideră necesare în apărarea drepturilor sale, însă în condiţiile legii, cu respectarea normelor procesuale civile de ordine publică care reglementează regulile de sesizare a instanţelor judecătoreşti şi de soluţionare a cererilor deduse judecăţii, implicit şi a căilor de atac.
Recunoaşterea unei căi de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesuală, constituie atât o încălcare a principiului legalităţii, cât şi a principiului constituţional al egalităţii în faţa legii, motiv pentru care, apare ca o soluţie inadmisibilă în ordinea de drept.
În ipoteza în care partea exercită o cale de atac neprevăzută de lege, devine incidentă excepţia inadmisibilităţii acestei căi de atac în raport de dispoziţiile art. 457 alin. (1) C. proc. civ., în măsura în care aceasta nu poate fi calificată prin aplicarea dispoziţiilor art. 152 raportat la art. 22 alin. (4) C. proc. civ.
Pentru considerentele expuse, cum împotriva Sentinţei nr. 102/F din data de 8 noiembrie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia I civilă, petentul B. a formulat calea de atac intitulată "apel în revizuire", neprevăzută însă de dispoziţiile legale ce reglementează căile de atac care pot fi exercitate împotriva hotărârilor judecătoreşti, Înalta Curte, în raport de dispoziţiile legale anterior menţionate, urmează a respinge cererea petentului, ca inadmisibilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibilă, calea de atac intitulată "apel în revizuire" formulată de petentul B. împotriva Sentinţei civile nr. 102/F din data de 8 noiembrie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia I civilă.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 21 februarie 2019.
Procesat de GGC - CT