Divorce jurisdiction conflict: absolute territorial competence under last common domicile vs. temporary stay

Asupra conflictului negativ de competenţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Bârlad la data de 14 iunie 2017 sub nr. de dosar x/2017, reclamanta A. a chemat în judecată pe pârâtul B., solicitând instanţei desfacerea căsătoriei încheiată cu pârâtul din culpa pârâtului, revenirea la numele anterior căsătoriei, acela de C..

Prin Sentinţa civilă nr. 1345 din 12 iunie 2018, Judecătoria Bârlad, în baza art. 130 alin. (2) raportat la art. 915 alin. (1) teza a II-a şi art. 123 C. proc. civ., a dispus declinarea cauzei în favoarea Judecătoriei Găeşti, reţinând că pârâtul locuieşte efectiv în com. Petreşti, jud. Dâmboviţa, în timp ce reclamanta locuieşte în străinătate.

Prin Sentinţa civilă nr. 1163 din 4 octombrie 2018, Judecătoria Găeşti a admis excepţia necompetenţei teritoriale, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Bârlad şi, constatând ivit conflictul negativ de competenţă, a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru pronunţarea regulatorului de competenţă.

La adoptarea acestei soluţii, Judecătoria Găeşti a avut în vedere că ultimul domiciliu comun al soţilor era situat în comuna Zorleni, judeţ Vaslui, instanţă în circumscripţia căreia locuieşte pârâtul. Faptul că pârâtul a stat temporar în comuna Petreşti, sat Greci, judeţ Dâmboviţa, nu poate determina concluzia că Judecătoria Găeşti este competentă să soluţioneze cererea.

Examinând conflictul negativ de competenţă, Înalta Curte reţine că, în cauză competenţa de soluţionare a pricinii revine Judecătoriei Bârlad, pentru considerentele ce succed:

Potrivit art. 915 alin. (1) C. proc. civ., situat în Cartea a VI-a "Proceduri speciale", Titlul I, Procedura divorţului: "Cererea de divorţ este de competenţa judecătoriei în circumscripţia căreia se află cea din urmă locuinţă comună a soţilor. Dacă soţii nu au avut locuinţă comună sau dacă niciunul dintre soţi nu mai locuieşte în circumscripţia judecătoriei în care se află cea din urmă locuinţă comună, judecătoria competentă este aceea în circumscripţia căreia îşi are locuinţa pârâtul, iar când pârâtul nu are locuinţa în ţară şi instanţele române sunt competente internaţional este competentă judecătoria în circumscripţia căreia îşi are domiciliul reclamantul".

Rezultă că, în materie de divorţ, competenţa teritorială este absolută, fiind reglementată prin dispoziţiile imperative ale art. 915 alin. (1) C. proc. civ., de la care nu se poate deroga.

În aplicarea corectă a normei enunţate, urmează a se reţine că, atunci când soţii au avut domiciliu comun şi cel puţin unul dintre ei mai locuieşte în circumscripţia judecătoriei în care se află cel din urmă domiciliu comun, competenţa de soluţionare a cererii de divorţ revine judecătoriei de la ultimul domiciliu comun.

Sub acest aspect, trebuie avut în vedere că noţiunea de domiciliu este interpretabilă în sens larg şi ea corespunde unei situaţii de fapt - locul unde persoana se află efectiv - iar nu în mod obligatoriu unei stări de drept (adresa statornică, din evidenţele oficiale, ca element de identificare a persoanei).

În cauza de faţă, conform menţiunilor din procesul-verbal întocmit de către Postul de Poliţie Petreşti, aflat la dosar Găeşti, precum şi din declaraţia pârâtului de la dosar Judecătoria Bârlad, rezultă că pârâtul a locuit temporar în comuna Petreşti, judeţ Dâmboviţa, însă domiciliul său se află în jud. Vaslui.

Cum ultimul domiciliu comun al soţilor era situat în comuna Zorleni, judeţ Vaslui, Înalta Curte, în aplicarea dispoziţiilor art. 915 alin. (1) C. proc. civ., va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Bârlad, în a cărei rază teritorială îşi are locuinţa pârâtul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Bârlad.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 8 noiembrie 2018.

Procesat de GGC - CL