Recurs inadmissibility against non-timbre cancellation decision lacking appealable character
Legislator summary
AI generatedThe Supreme Court of Romania (High Court of Cassation and Justice) dismissed as inadmissible the appeal filed by the appellants against the Bucharest Court of Appeal’s 2018 decision, which had upheld the cancellation of prior appeals for non-payment of court fees, thereby leaving the trial court's 2018 ruling that dismissed the defendants' intervention request as inadmissible final and unappealable. The dispute centered on procedural admissibility, specifically whether the Court of Appeal’s decision regarding the cancellation of appeals for non-timbre (failure to pay court fees) was susceptible to a further appeal (recurs). The decisive legal basis was Article 634(1)(4) of the Code of Civil Procedure, which establishes that judgments rendered on appeal without the right of recurs are definitive, and Article 64(4) of the same code, which stipulates that the only lawful remedy against a first-instance ruling dismissing an intervention request as inadmissible is an appeal, not a recurs; consequently, the appealed decision was not subject to cassation review, and the strict adherence to procedural norms mandated dismissal to uphold the principle of legality and equal treatment before the law.
Legislator headnote
AI generatedart. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ, art. 64 alin. (4) C. proc. civ, art. 10 alin. (1) C. proc. civ; Recurs inadmissibility against non-timbre cancellation decision lacking appealable character: Potrivit art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., sunt hotărâri definitive, hotărârile date în apel, fără drept de recurs, precum şi cele neatacate cu recurs.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, prin Decizia nr. 1056A din 19 octombrie 2018 a admis excepţia netimbrării. A anulat, ca netimbrate, apelurile declarate de A. şi B. şi de C. împotriva încheierii de şedinţă pronunţată la 31 iulie 2018 de Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs A. şi B.
Analizând recursul, Înalta Curte constată că este inadmisibil, în considerarea argumentelor ce succed:
Potrivit art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., sunt hotărâri definitive, hotărârile date în apel, fără drept de recurs, precum şi cele neatacate cu recurs.
Se observă totodată că prin încheierea din 31 iulie 2018, Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă, a respins cererea de intervenţie formulată de B., ca inadmisibilă.
Potrivit art. 64 alin. (4) C. proc. civ., calea de atac împotriva încheierii de respingere, ca inadmisibilă, a cererii de intervenţie este numai apelul, dacă încheierea a fost dată de prima instanţă, cum este cazul în speţă.
Faţă de dispoziţiile legale menţionate, Decizia nr. 1056A din 19 octombrie 2018 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, atacată în prezenta cauză, nu este supusă recursului.
Se reţine totodată că prin dispoziţiile art. 10 alin. (1) C. proc. civ., legiuitorul a impus în sarcina părţilor îndeplinirea actelor de procedură în condiţiile, ordinea şi termenele stabilite de lege sau judecător.
Prin urmare, revine persoanei interesate obligaţia de a sesiza jurisdicţia competentă, în condiţiile legii procesual civile, aceeaşi pentru subiecţii de drept aflaţi în situaţii identice.
Aceleaşi exigenţe exclud examinarea în fond a unei cereri sau căi de atac exercitate în alte condiţii decât cele determinate de dreptul intern prin legea procesuală.
Din dispoziţiile C. proc. civ. rezultă că, între alte condiţii ce se cer a fi întrunite cumulativ pentru exercitarea oricărei căi de atac, este şi cea privind existenţa unei hotărâri determinate ca atare de lege susceptibilă a fi supusă controlului judiciar pe această cale.
Recunoaşterea unei căi de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesuală constituie o încălcare a principiului legalităţii, precum şi a principiului constituţional al egalităţii în faţa legii şi, din acest motiv, apare ca o soluţie inadmisibilă în ordinea de drept.
Or, normele procesuale privind sesizarea instanţelor judecătoreşti şi soluţionarea cererilor în limitele competenţei atribuite prin lege sunt de ordine publică, corespunzător principiului stabilit prin art. 126 alin. (2) din Constituţia României.
Faţă de toate cele de mai sus, recursul declarat în cauză apare ca inadmisibil, urmând a fi respins ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de A. şi B. împotriva Deciziei nr. 1056A din 19 octombrie 2018 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Fără cale de atac.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 20 februarie 2019.
Procesat de GGC - CT