Motion to set aside time-barred under one-year deadline after 2014 ruling.

Asupra cauzei de faţă constată următoarele:

Prin Decizia nr. 2779 din data de 17 octombrie 2014, pronunţată în Dosarul nr. x/2014, Înalta Curte, secţia I civilă, a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva Deciziei nr. 5140 din data de 8 noiembrie 2013 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă.

Împotriva aceste decizii a formulat contestaţie în anulare contestatorul A., cale de atac care a fost înregistrată pe rolul acestei instanţe la data de 22 ianuarie 2019, sub nr. x/2019.

Contestatorul a arătat că a înţeles să formuleze prezenta cale de atac în raport de decizia dată de către Curtea Constituţională a României referitoare la modul de alcătuire al completurilor de 5 judecători din cadrul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Prin întâmpinarea formulată în cauză, intimata Academia Tehnică Militară a solicitat respingerea contestaţiei în anulare, ca inadmisibilă, iar, pe fond, ca neîntemeiată.

La termenul din data de 19 februarie 2019, Înalta Curte, din oficiu, în raport de dispoziţiile art. 319 alin. (2) C. proc. civ., a invocat excepţia tardivităţii contestaţiei în anulare şi a reţinut cauza în pronunţare asupra acestei excepţii, pe care a apreciat-o ca fiind prioritară faţă de excepţia inadmisibilităţii căii de atac, invocată de către intimata Academia Tehnică Militară.

Analizând excepţia tardivităţii contestaţiei în anulare, Înalta Curte reţine următoarele:

Termenul de formulare a contestaţiei în anulare urmează a fi verificat în cauză în raport de dispoziţiile art. 319 alin. (2) C. proc. civ., potrivit cărora "Contestaţia se poate face oricând înainte de începutul executării silite, iar în timpul ei, până la împlinirea termenului stabilit la art. 401 alin. (1) lit. b) sau c) împotriva hotărârilor irevocabile care nu se aduc la îndeplinire pe cale de executare silită, contestaţia poate fi introdusă în termen de 15 zile de la data când contestatorul a luat cunoştinţă de hotărâre, dar nu mai târziu de un an de la data când hotărârea a rămas irevocabilă".

Prin Decizia nr. 2779 din data 17 octombrie 2014, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, în Dosarul nr. x/2014, împotriva căreia s-a formulat prezenta contestaţie în anulare, a fost respinsă cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva Deciziei nr. 5140 din data de 8 noiembrie 2013 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă.

Ca atare, decizia atacată, astfel cum a fost redată anterior, reprezintă o hotărâre irevocabilă care nu se aduce la îndeplinire pe cale de executare silită, deoarece nu cuprinde vreo dispoziţie de stabilire a unei obligaţii, în sarcina vreuneia dintre părţi, susceptibilă de executare silită, în sensul art. 3712 alin. (1) C. proc. civ., potrivit căruia "Pot fi executate silit obligaţiile al căror obiect constă în plata unei sume de bani, predarea unui bun ori a folosinţei acestuia, desfiinţarea unei construcţii, plantaţii ori altei lucrări sau în luarea unei alte măsuri admise de lege".

Prin urmare, sunt incidente prevederile art. 319 alin. (2) teza finală, iar prezenta contestaţie în anulare trebuia introdusă în termen de 15 zile de la data la care contestatorul a luat cunoştinţă de hotărâre, dar nu mai târziu de un an de la data rămânerii irevocabile a hotărârii.

În cauză, decizia atacată a fost pronunţată la data de 17 octombrie 2014, astfel încât contestaţia în anulare putea fi exercitată cel mai târziu până la data de 19 octombrie 2015, având în vedere şi dispoziţiile art. 101 alin. (5) C. proc. civ., potrivit căruia "Termenul care se sfârşeşte într-o zi de sărbătoare legală, sau când serviciul este suspendat, se va prelungi până la sfârşitul primei zile de lucru următoare".

Or, contestatorul a promovat această cale extraordinară de atac împotriva deciziei contestate la data de 21 ianuarie 2019 (aşa cum rezultă din data menţionată pe copia plicului cu care aceasta a fost depusă la poştă).

În conformitate cu art. 266 alin. (3) C. proc. civ., comunicarea hotărârii către părţi se realizează doar în cazul în care acest act de procedură este necesar pentru curgerea termenului de exercitare a apelului sau recursului. Aşadar, obligaţia comunicării din oficiu, în condiţiile art. 86 din cod, nu există în privinţa hotărârilor pronunţate în revizuire, cum este cazul deciziei atacate în cauză.

Data când contestatorul a luat cunoştinţă de hotărâre reprezintă un moment subiectiv şi poate fi luată în considerare la calcularea termenului de formulare a căii de atac, în măsura în care rezultă cu certitudine din dovezile administrate.

În toate cazurile, însă, indiferent dacă poate fi sau nu dovedit momentul luării efective la cunoştinţă a hotărârii, contestaţia în anulare trebuie formulată înainte de trecerea unui an de la rămânerea irevocabilă a hotărârii, respectiv de la data pronunţării hotărârii pronunţate în revizuire.

Termenul obiectiv de un an este unul imperativ, înlăuntrul căruia trebuie îndeplinit actul de procedură al declarării căii de atac, iar exercitarea contestaţiei în anulare cu depăşirea acestui termen se sancţionează cu decăderea, în aplicarea art. 103 C. proc. civ., contestaţia în anulare fiind tardiv formulată.

Faţă de considerentele expuse, Înalta Curte admiţând excepţia tardivităţii invocată din oficiu, va respinge ca tardivă contestaţia în anulare formulată de contestatorul A. împotriva Deciziei nr. 2779 din data de 17 octombrie 2014 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca tardivă, contestaţia în anulare formulată de contestatorul A. împotriva Deciziei nr. 2779 din data de 17 octombrie 2014 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 19 februarie 2019.

Procesat de GGC - CT