Labor dispute: Nullity of cassation appeal for failure to allege specific grounds of illegality under Art. 486 CPC

Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

Prin Decizia civilă nr. 4663 din data de 30 septembrie 2016, pronunţată în Dosarul nr. x/2016, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, a respins, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare formulată de contestatorul A. împotriva Deciziei civile nr. 1456 din data de 21 martie 2016, pronunţată de aceeaşi instanţă în Dosarul nr. x/2015, în contradictoriu cu intimata Comuna Snagov, reprezentată prin Primar.

Împotriva acestei decizii, la 20 iulie 2017 (data depunerii la oficiul poştal), contestatorul A. a formulat contestaţie în anulare. Calea extraordinară de atac a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, la 24 iulie 2017, sub nr. x/2017.

Prin Decizia civilă nr. 2265 din 21 mai 2018, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, a constatat perimată contestaţia în anulare formulată de contestatorul A. împotriva Deciziei civile nr. 4663 din 30 septembrie 2017, pronunţată de aceeaşi instanţă în Dosarul nr. x/2016, în contradictoriu cu intimata Comuna Snagov, reprezentată prin Primar.

Împotriva Deciziei civile nr. 2265 din 21 mai 2018, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, contestatorul A. a declarat recurs la data de 5 iunie 2018. Recursul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, la data de 18 iunie 2018, fiind repartizat aleatoriu, spre soluţionare, Completului nr. 11 filtru.

Prin rezoluţia completului din data de 5 iulie 2018, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, a dispus întocmirea raportului privind admisibilitatea în principiu a recursului, după efectuarea procedurii de comunicare prevăzute de art. 493 alin. (2) C. proc. civ.

Prin raport s-a reţinut că, deşi Decizia nr. 2265 din 21 mai 2018, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, este susceptibilă de recurs, în raport de dispoziţiile art. 421 alin. (2) C. proc. civ., cererea de recurs nu îndeplineşte condiţiile de formă prevăzute de art. 486 alin. (3) C. proc. civ., în sensul că aceasta nu cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea acestora.

Prin rezoluţia din data de 25 octombrie 2018, Completul de filtru nr. 11 a luat act de conţinutul raportului şi a dispus comunicarea acestuia părţilor pentru a formula, în scris, puncte de vedere, în condiţiile prevăzute de art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Potrivit dovezilor de înmânare aflate la dosarul de recurs, raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului a fost comunicat părţilor.

La data de 7 noiembrie 2018, recurentul a depus un punct de vedere la raport.

Intimatul nu şi-a exprimat poziţia procesuală prin formularea, în scris, a unui punct de vedere la raport.

Constatându-se încheiată procedura filtru, dosarul a fost înaintat completului de judecată în vederea stabilirii termenului pentru soluţionarea căii de atac.

Prin rezoluţia din 7 decembrie 2018, s-a fixat termen pentru judecarea recursului la data de 14 februarie 2019, conform prevederilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ., fără citarea părţilor.

Analizând recursul formulat, Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., "cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor, sau, după caz, menţiunea că acestea vor fi depuse printr-un memoriu separat".

Dispoziţiile art. 487 C. proc. civ. stipulează că recursul se va motiva prin însăşi cererea de recurs, iar art. 486 alin. (3) din acest act normativ sancţionează cu nulitatea lipsa din cererea de recurs a motivelor de nelegalitate.

A motiva recursul înseamnă, pe de o parte, arătarea cazului de nelegalitate prin indicarea unuia dintre motivele prevăzute limitativ de art. 488 C. proc. civ., iar pe de altă parte, dezvoltarea acestuia, în sensul formulării unor critici concrete cu privire la judecata realizată de instanţa care a pronunţat hotărârea recurată, din perspectiva motivului de nelegalitate invocat de recurent.

Condiţia legală a dezvoltării motivelor de recurs implică invocarea motivelor de nelegalitate ale hotărârii pronunţate de instanţa a cărei hotărâre se atacă, şi încadrarea acestora în motivele de casare limitativ prevăzute de art. 488 C. proc. civ. ori a unor critici care să permită o astfel de încadrare juridică, pentru ca instanţa de recurs să poată exercita controlul de legalitate.

În cauză, recurentul-contestator nu a arătat în ce constă nelegalitatea deciziei atacate, prin raportare la soluţia pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, care a constatat perimată contestaţia în anulare formulată împotriva Sentinţei nr. 4663 din 30 septembrie 2017, pronunţată de aceeaşi instanţă, ori la considerentele pe care se fundamentează, şi nu a combătut în vreun fel raţionamentul instanţei prin formularea unor critici susceptibile de cenzură în recurs.

Înalta Curte constată că motivele de recurs, invocate de recurentul-contestator în cererea de recurs, cuprind aspecte de netemeinicie, referitoare la necomunicarea încheierii din data de 2 octombrie 2017, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, în dosarul nr. x, precum şi la faptul că instanţa învestită cu soluţionarea contestaţiei în anulare a respins cererile apărătorului acestuia privind amânarea judecării cauzei în vederea administrării probatoriului şi amânarea pronunţării pentru a depune concluzii scrise, încălcându-i astfel dreptul la apărare, sub aspectul necomunicării încheierii de suspendare a judecăţii.

Or, aceste aspecte nu pot fi supuse cenzurii în recurs, faţă de dispoziţiile art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Instanţa a reţinut, prin decizia recurată, că termenul de perimare curge de la data suspendării, nu de la data comunicării încheierii de suspendare, iar această interpretare nu este combătută de recurent cu argumente juridice în recurs.

În ceea ce priveşte susţinerile referitoare la nerespectarea dreptului la apărare la termenul din data de 2 octombrie 2017, se constată că acestea vizează soluţia de suspendare a judecăţii, care nu face obiectul prezentului recurs.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte va constata nul recursul declarat de recurentul-contestator A. împotriva Deciziei nr. 2265 din 21 mai 2018, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nul recursul declarat de recurentul-contestator A. împotriva Deciziei nr. 2265 din 21 mai 2018, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 14 februarie 2019.

Procesat de GGC - CT