Finality of appeal decisions against late annulment complaints; prohibition of further appeal against definitive appellate rulings
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe Supreme Court of Romania dismissed as inadmissible the appeal filed by the claimant, thereby upholding the Court of Appeal's decision and leaving the lower court's dismissal of the annulment complaint in force. The dispute concerned a procedural challenge to a district court's decision suspending the trial of a labor law claim for unpaid statutory bonuses against a hospital; the core issue was whether an appeal lay against a decision that had rejected an annulment complaint as late, where that annulment complaint targeted a Court of Appeal decision confirming the nullity of an appeal against the initial suspension order. The court held that the challenged decision was final and not susceptible to appeal, applying Article 508(4) of the Code of Civil Procedure, which aligns the admissibility of appeals against annulment decisions with the appeals available against the underlying challenged ruling, combined with Article 414(1) and Article 634(1) of the same code, which established that decisions resolving appeals against suspension orders are definitive and thus precluded further appellate review.
Legislator headnote
AI generatedart. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ, art. 508 alin. (4) C. proc. civ, art. 493 alin. (4) C. proc. civ, art. 493 alin. (5) C. proc. civ, art. 414 alin. (1) C. proc. civ, art. 634 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ; Finality of appeal decisions against late annulment complaints; prohibition of further appeal against definitive appellate rulings: Potrivit dispoziţiilor art. 508 alin. (4) C. proc. civ. "hotărârea dată în contestaţie în anulare este supusă aceloraşi căi de atac ca şi hotărârea atacată".
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra cauzei de faţă, prin raportare la dispoziţiile art. 499 teza a II-a C. proc. civ., constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Bacău, secţia I civilă, la data de 19 aprilie 2016, sub nr. x/2016/a1, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Spitalul Orăşenesc Buhuşi, obligarea acestuia la plata celui de-al treisprezecelea salariu prevăzut în contractul colectiv de muncă nr. 21/2009, începând cu anul 2009 la zi, şi a penalităţilor aferente, până la achitarea integrală a debitului.
Prin încheierea din 16 noiembrie 2016, pronunţată în Dosarul nr. x/2016, Tribunalul Bacău, secţia I civilă, a dispus suspendarea judecării cauzei, conform art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs reclamantul A. la data de 8 aprilie 2017. Recursul a fost înregistrat pe rolul Curţii de Apel Bacău, secţia I civilă, la 4 mai 2017, sub nr. x/2016/a1.
Prin Decizia nr. 1357 din 13 noiembrie 2017, Curtea de Apel Bacău, secţia I civilă, a admis excepţia nulităţii recursului, invocată de intimatul-pârât Spitalul Orăşenesc Buhuşi, şi a constatat nul recursul formulat de reclamantul A. împotriva încheierii din data de 16 noiembrie 2016, pronunţată de Tribunalul Bacău, secţia I civilă, în Dosarul nr. x/2016.
Împotriva acestei decizii a promovat contestaţie în anulare contestatorul A. Contestaţia în anulare a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bacău, secţia I civilă, la 22 ianuarie 2016, sub nr. x/2018.
Prin Decizia nr. 292 din 12 martie 2018, Curtea de Apel Bacău, secţia I civilă, a respins, ca tardivă, contestaţia în anulare formulată de contestatorul A. împotriva Deciziei nr. 1357 din 13 noiembrie 2017, pronunţată de aceeaşi instanţă în Dosarul nr. x/2016, în contradictoriu cu intimatul Spitalul Orăşenesc Buhuşi.
Împotriva acestei decizii a fost formulat recurs contestatorul A. la 7 mai 2018 (data depunerii la oficiul poştal). Recursul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, la 13 iunie 2018, sub acelaşi număr de dosar, fiind repartizat aleatoriu, spre soluţionare, Completului nr. 11 filtru.
Învestită cu soluţionarea căii de atac, prin rezoluţia din data de 18 iunie 2018, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, a dispus întocmirea raportului privind admisibilitatea în principiu a recursului.
Prin raport s-a reţinut că Decizia nr. 292 din 12 martie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia I civilă, nu este susceptibilă de recurs, în raport de dispoziţiile art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, coroborate cu cele ale art. 508 alin. (4) C. proc. civ.
Prin rezoluţia din data de 25 octombrie 2018, Completul de filtru nr. 11 a luat act de conţinutul raportului şi a dispus comunicarea acestuia părţilor pentru a formula, în scris, puncte de vedere, în condiţiile prevăzute de art. 493 alin. (4) C. proc. civ.
Potrivit dovezilor de înmânare aflate la dosarul de recurs, raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului a fost comunicat părţilor.
La data de 13 noiembrie 2018, recurentul a depus un punct de vedere la raport prin care a solicitat admiterea recursului.
Intimatul nu şi-a exprimat poziţia procesuală prin formularea, în scris, a unui punct de vedere la raport.
Constatându-se încheiată procedura de filtru, dosarul a fost înaintat completului de judecată în vederea stabilirii termenului pentru soluţionarea căii de atac.
Prin rezoluţia din 7 decembrie 2018, s-a fixat termen pentru judecarea recursului la data de 14 februarie 2019, conform prevederilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ., fără citarea părţilor.
Analizând recursul formulat, Înalta Curte constată că este inadmisibil, pentru următoarele considerente:
Potrivit dispoziţiilor art. 508 alin. (4) C. proc. civ. "hotărârea dată în contestaţie în anulare este supusă aceloraşi căi de atac ca şi hotărârea atacată".
Din interpretarea prevederilor legale mai sus menţionate rezultă că recursul este admisibil numai dacă hotărârea atacată cu contestaţie în anulare este susceptibilă de recurs.
În speţă, hotărârea atacată cu recurs, respectiv Decizia nr. 292 din 12 martie 2018 a Curţii de Apel Bacău, secţia I civilă, a fost pronunţată în soluţionarea contestaţiei în anulare formulate de contestatorul A. împotriva Deciziei civile nr. 1357 din 13 noiembrie 2017, pronunţată de aceeaşi instanţă, prin care a fost admisă excepţia nulităţii recursului, invocată de intimatul-pârât Spitalul Orăşenesc Buhuşi, şi s-a constatat nul recursul formulat de reclamantul A. împotriva încheierii din data de 16 noiembrie 2016, pronunţată de Tribunalul Bacău, secţia I civilă, în Dosarul nr. x/2016.
Prin încheierea din 16 noiembrie 2016, pronunţată în Dosarul nr. x/2016, Tribunalul Bacău, secţia I civilă, a dispus suspendarea judecării cauzei, conform art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.
Potrivit prevederilor art. 414 alin. (1) C. proc. civ., "Asupra suspendării judecării procesului instanţa se va pronunţa prin încheiere, care poate fi atacată cu recurs, în mod separat, la instanţa ierarhic superioară".
Conform art. 634 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., sunt hotărâri definitive hotărârile date în recurs, chiar dacă prin acestea s-a soluţionat fondul cauzei.
În cauză, recursul pendinte priveşte o hotărâre dată într-o contestaţie în anulare formulată împotriva unei decizii pronunţate într-un recurs declarat împotriva unei încheieri prin care s-a dispus suspendarea judecării cauzei care a format obiectul Dosarului nr. x/2016.
Având în vedere că, potrivit dispoziţiilor art. 508 alin. (4) C. proc. civ., hotărârea dată în contestaţie în anulare este supusă aceloraşi căi de atac ca şi hotărârea atacată, rezultă că Decizia nr. 292 din 12 martie 2018, prin care Curtea de Apel Bacău, secţia I civilă, a respins, ca tardivă, contestaţia în anulare formulată de contestatorul A. împotriva Deciziei nr. 1357 din 13 noiembrie 2017, pronunţată de aceeaşi instanţă în Dosarul nr. x/2016, este definitivă, nefiind susceptibilă de recurs.
Potrivit dispoziţiilor art. 457 alin. (1) C. proc. civ., care reglementează principiul legalităţii căii de atac, hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta, indiferent de menţiunile din dispozitivul ei.
Regula are valoare de principiu constituţional, art. 129 din Constituţia României, republicată, stipulând în sensul că exercitarea căilor de atac se realizează în condiţiile legii.
Pentru considerentele expuse, în baza art. 493 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de recurentul-contestator A. împotriva Deciziei nr. 292 din 12 martie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia I civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de recurentul-contestator A. împotriva Deciziei nr. 292 din 12 martie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia I civilă.
Fără cale de atac.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 14 februarie 2019.
Procesat de GGC - CT