Applicable procedural sanction for failure to evaluate damages in request for provisional suspension of execution: suspension under Art. 242 C. proc. civ. versus inadmissibility

Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

Pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflictele de muncă şi asigurări sociale, a fost înregistrată, la data de 10 aprilie 2018, sub nr. x/2018, cererea formulată de petenta A. SRL prin administrator judiciar B. SPRL, de suspendare provizorie a executării Sentinţei civile nr. 2886 din 03 aprilie 2018, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a civilă, până la soluţionarea cererii de suspendare formulată în cadrul apelului declarat împotriva acestei sentinţe, în Dosarul nr. x/2016.

La termenul din data de 18 mai 2018, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, a dispus, în temeiul art. 242 alin. (1) C. proc. civ., suspendarea judecării cererii de suspendare provizorie formulată de A. SRL, prin administrator judiciar B. SPRL, în contradictoriu cu intimatul C., având în vedere că petenta nu şi-a îndeplinit obligaţia de evaluare, pentru a se determina cauţiunea aferentă.

Împotriva acestei încheieri a declarat recurs petenta, înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la data de 02 iulie 2018.

În motivarea cererii, prin raportare la dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., a arătat că încheierea din 18 mai 2018 este nelegală, fiind dată cu încălcarea regulilor de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii.

În cauză, instanţa şi-a întemeiat soluţia de suspendare pe o pretinsă culpă procesuală a recurentei, ce derivă din neîndeplinirea obligaţiilor stabilite în sarcina acesteia.

La 17 aprilie 2018, a fost comunicată petentei citaţia, în cuprinsul căreia erau prevăzute obligaţiile: 1) de a evalua despăgubirile ce fac obiectul cererii de suspendare provizorie a executării sentinţei apelate; 2) de a depune în original dovada consemnării cauţiunii determinate prin raportare la despăgubirile calculate conform celor menţionate la pct. 1.

Referitor la aceste obligaţii, la data de 17 mai 2018, recurenta a susţinut că a formulat şi depus la dosar o adresă prin care a detaliat motivele pentru care apreciază că beneficiază de posibilitatea legală de a fi scutită de la plata cauţiunii; deopotrivă, a învederat că se află în imposibilitate obiectivă de a achita cauţiunea al cărei cuantum este ridicat - aproximativ 11.000 RON, având în vedere că societatea este în stare de faliment.

Art. 242 C. proc. civ. conferă instanţei o sancţiune care să-i permită să scoată de pe rolul său acele cauze a căror judecată trenează din lipsa neîndeplinirii unor obligaţii care cad în sarcina reclamantului, iar nu pentru a înlocui sancţiuni cum ar fi inadmisibilitatea cererii - expres prevăzute de lege, respectiv, prin art. 450 alin. (5) rap. la alin. (4) C. proc. civ., dispoziţii conform cărora suspendarea provizorie va putea fi încuviinţată numai cu plata unei cauţiuni.

În ipoteza în care cauţiunea nu a fost consemnată, instanţa pune în vedere părţii să consemneze cauţiunea, iar neîndeplinirea obligaţiei de consemnarea până la termenul stabilit se sancţionează cu inadmisibilitatea cererii.

Prin urmare, neconsemnarea cauţiunii nu este un motiv de suspendare a cauzei, ci de inadmisibilitate a cererii de suspendare provizorie, dacă această obligaţie nu este îndeplinită în termenul stabilit de instanţă. Ca atare, la termenul din 18 mai 2018, instanţa trebuia să aibă în vedere considerentele expuse prin adresa depusă, respectiv trebuia să analizeze temeinicia cererii de suspendare prin raportare la aceste argumente. Or, adoptând un raţionament contrar şi vădit nefondat, instanţa a dispus suspendarea judecării cauzei, reţinând o pretinsă neexecutare a obligaţiilor procesuale de către petentă.

Se susţine că soluţia ce se impunea era de respingere a cererii de suspendare provizorie, ca inadmisibilă, sau de admitere a cererii de suspendare provizorie, dacă instanţa considera că nu se impune achitarea unei cauţiuni.

La dosarul cauzei au fost înaintate, o dată cu cererea de recurs, adresa depusă de către petentă la Curtea de Apel Bucureşti, prin care învedera că beneficiază de posibilitatea legală de a fi scutită de la plata cauţiunii, dată fiind starea de faliment a acesteia, precum şi delegaţie avocaţială.

Analizând recursul, Înalta Curte urmează a-l respinge, ca nefondat, pentru următoarele considerente:

Conform art. 482 C. proc. civ., "dispoziţiile de procedură privind judecata în primă instanţă se aplică şi în instanţa de apel, în măsura în care nu sunt potrivnice celor cuprinse în prezentul capitol".

Potrivit art. 242 alin. (1) C. proc. civ., instanţa poate suspenda judecata "când constată că desfăşurarea normală a procesului este împiedicată din vina reclamantului, prin neîndeplinirea obligaţiilor stabilite în cursul judecăţii".

Suspendarea reglementată de norma citată este un caz de suspendare judecătorească, facultativă, şi constituie o sancţiune procedurală, instituind condiţia culpei reclamantului pentru neîndeplinirea unor obligaţii stabilite în sarcina sa în cursul judecăţii, corespondentul acestuia în faza apelului, cu aplicarea art. 482 C. proc. civ., fiind apelantul.

Funcţia acestui caz de suspendare este aceea de a sancţiona pasivitatea reclamantului în îndeplinirea acelor obligaţii care împiedică instanţa să finalizeze procesul.

În cauză, prin rezoluţia din 12 aprilie 2018, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, a dispus citarea petentei cu menţiunea de a evalua despăgubirile ce fac obiectul cererii de suspendare provizorie a executării.

După primirea citaţiei, petenta a depus o adresă prin care a învederat că se află în imposibilitate obiectivă de plată a cauţiunii, fără a se conforma, însă, obligaţiei impuse de către instanţă, respectiv aceea de a evalua despăgubirile ce fac obiectul cererii de suspendare provizorie a executării, în vederea stabilirii cauţiunii.

Prin încheierea recurată, instanţa a dispus, în temeiul art. 242 alin. (1) C. proc. civ., suspendarea judecării cererii de suspendare provizorie formulată de către petenta A. SRL, prin administrator judiciar B. SPRL, în contradictoriu cu intimatul C., având în vedere că petenta nu şi-a îndeplinit obligaţia de evaluare, pentru a se determina cauţiunea aferentă.

Aşadar, sancţiunea procedurală dispusă prin încheierea atacată cu recurs a vizat neîndeplinirea de către petentă a obligaţiilor stabilite de instanţă în sarcina acesteia, de evaluare a despăgubirile ce fac obiectul cererii de suspendare provizorie a executării, iar nu neplata cauţiunii.

Drept urmare, culpa procesuală aparţine petentei, context în care în mod corect s-a constatat incidenţa dispoziţiilor art. 242 alin. (1) C. proc. civ.

Judecarea cauzei după suspendarea aplicată potrivit acestor dispoziţii legale va putea fi reluată la cererea părţii, dacă obligaţiile pentru nerespectarea cărora sancţiunea a fost aplicată au fost aduse la îndeplinire şi judecata poate continua, inclusiv sub aspectul apărărilor formulate de către petentă legate de existenţa unei cauze legale de scutire de la plata cauţiunii, respectiv, de constatare a unei imposibilităţi obiective de achitare a acesteia.

În considerarea celor expuse anterior, Înalta Curte, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta A. SRL, prin administrator judiciar B. SPRL, împotriva încheierii din data de 18 mai 2018, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a civilă pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 14 februarie 2019.

Procesat de GGC - CT