Revision petition inadmissible for failure to establish identity of parties, object, and cause between contradictory judgments under Article 509(1)(8) of the Civil Procedure Code.

Asupra cererii de revizuire de faţă constată:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Alexandria, la data de 09.02.2017, contestatoarea A. a solicitat, în contradictoriu cu intimata Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Teleorman, anularea somaţiei nr. x din 19.09.2017, a titlului executoriu nr. x din 19.09.2017, precum şi a tuturor formelor de executare şi încetarea executării.

Prin Sentinţa civilă nr. 369 din 22.02.2018, Judecătoria Alexandria a respins contestaţia la executare formulată de contestatoarea A., în contradictoriu cu intimata Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Teleorman, ca neîntemeiată.

Apelul declarat de contestatoarea A. împotriva acestei hotărâri a fost respins prin Decizia nr. 668 din 2.10.2018 a Tribunalului Teleorman, secţia civilă.

Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, la data de 30 octombrie 2018, revizuenta A. a solicitat revizuirea acestei din urmă hotărâri, în temeiul prevederilor art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., susţinând că aceasta este potrivnică Deciziei nr. 806 din 03.05.2017, precum şi Deciziei nr. 629 din 21.03.2018, ambele pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă.

În motivarea cererii de revizuire, revizuenta susţine că hotărârea împotriva căreia a formulat cerere de revizuire încalcă autoritatea de lucru judecat a Deciziei nr. 806 din 03.05.2017 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, prin care s-a statuat definitiv că, în cauza nr. x/87/2016, procedura insolvenţei a fost legal şi temeinic închisă, dispunându-se descărcarea tuturor persoanelor participante în procedură, inclusiv a administratorului special, precum şi a Deciziei nr. 629 din 21.03.2018 pronunţată de aceeaşi instanţă, prin care s-a statuat că, este inadmisibilă cererea de atragere a răspunderii administratorului societăţii comerciale B., în afara procedurii de insolvenţă, respectiv după închiderea acesteia.

Intimata a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepţia inadmisibilităţii cererii de revizuire.

La termenul din 17 ianuarie 2019, Înalta Curte a reţinut cauza în pronunţare cu privire la admisibilitatea cererii de revizuire.

Analizând condiţiile de admisibilitate a cererii de revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:

Revizuirea, fiind o cale extraordinară de atac, dispoziţiile legale care o reglementează sunt de strictă interpretare, astfel că exercitarea ei nu poate avea loc decât în cazurile şi în condiţiile prevăzute în mod expres de lege.

Potrivit dispoziţiilor art. 513 alin. (3) C. proc. civ. dezbaterile în cadrul unei cereri de revizuire sunt limitate la admisibilitatea revizuirii şi la faptele pe care se întemeiază.

Prin urmare, în cadrul acestei căi de retractare se analizează prioritar condiţiile de admisibilitate, cadru în care nu se repun în discuţie şi nu se cercetează chestiuni ce ţin de fondul cauzei, ci se verifică aspecte procedurale vizând îndeplinirea condiţiilor de admisibilitate.

Potrivit dispoziţiilor art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. "Revizuirea unei hotărâri pronunţate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă există hotărâri definitive potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri".

Rezultă că revizuirea pentru contrarietate de hotărâri este admisibilă dacă sunt îndeplinite următoarele condiţii: existenţa unor hotărâri judecătoreşti definitive, care să fie potrivnice (contradictorii); hotărârile judecătoreşti să fie pronunţate în dosare diferite: să existe tripla identitate de părţi, obiect şi cauză; în cel de-al doilea proces să nu se fi invocat excepţia autorităţii de lucru judecat sau, dacă a fost invocată, să nu se fi analizat.

Raţiunea reglementării menţionate o constituie necesitatea de a se înlătura încălcarea puterii lucrului judecat, atunci când instanţele au dat soluţii contrare în dosare diferite, dar care privesc aceeaşi pricină, având aceeaşi cauză, acelaşi obiect şi aceleaşi părţi.

În speţă, revizuenta a solicitat instanţei, anularea Deciziei nr. 668 din 2.10.2018 a Tribunalului Teleorman, secţia civilă, în temeiul dispoziţiilor art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., susţinând că această hotărâre este potrivnică Deciziei nr. 806 din 03.05.2017, precum şi Deciziei nr. 629 din 21.03.2018, ambele pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă.

Înalta Curte constată că hotărârile invocate ca fiind potrivnice nu îndeplinesc condiţia identităţii de obiect şi cauză, iar Decizia nr. 806 din 03.05.2017 a Curţii de Apel Bucureşti, nici pe cea a identităţii de părţi.

Astfel, litigiul finalizat cu Decizia nr. 806 din 03.05.2017 a Curţii de Apel Bucureşti a avut ca obiect cererea formulată de către debitoarea SC B. SRL privind intrarea acesteia în procedura simplificată a insolvenţei, în temeiul dispoziţiilor art. 145 alin. (1) raportat la art. 71 alin. (1) din Legea nr. 85/2014.

Cea de-a doua hotărâre invocată ca pretins potrivnică, respectiv Decizia nr. 629 din 21.03.2018 a Curţii de Apel Bucureşti, a avut ca obiect cererea formulată de reclamanta Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Teleorman, în contradictoriu cu pârâta A., în calitate de administrator şi asociat unic al SC B. SRL, privind suportarea pasivului patrimonial în sumă de 36.281 RON.

Se constată astfel că revizuenta nu invocă pronunţarea unor hotărâri contradictorii în litigii având acelaşi obiect şi aceeaşi cauză, pronunţate între aceleaşi părţi, având în vedere că litigiul finalizat cu hotărârea împotriva căreia s-a exercitat calea de atac a revizuirii a avut ca obiect şi cauză o contestaţie la executare, având ca părţi, contestatoarea A. şi intimata Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Teleorman.

Or, pentru a fi incident cazul de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., este necesar ca, între hotărârile pretins potrivnice, să existe identitatea de părţi, obiect şi cauză, ceea ce nu este cazul în speţă.

Trebuie menţionat că instanţa competentă să se pronunţe asupra revizuirii întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. nu exercită un control judiciar asupra legalităţii şi temeiniciei hotărârilor contradictorii, nu are căderea să aprecieze care dintre hotărârile considerate potrivnice conţine soluţia corectă, ci verifică numai dacă ultima hotărâre a fost pronunţată cu încălcarea principiului puterii lucrului judecat ce rezultă din prima hotărâre şi, în caz afirmativ, procedează la anularea ultimei hotărâri.

Scopul reglementării acestui motiv de revizuire nu este cel al îndreptării hotărârilor greşite prin anularea acestora şi pronunţarea altora, ci respectarea principiului autorităţii de lucru judecat, prin restabilirea situaţiei determinate de nesocotirea acestuia.

Cu privire la această chestiune, în jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului s-a statuat asupra faptului că instituirea normei de la art. 322 pct. 7 C. proc. civ. (în Noul C. proc. civ. art. 509 alin. (1) pct. 8) răspunde acestui imperativ al respectării puterii de lucru judecat, dar şi celui al asigurării securităţii raporturilor juridice, ceea ce înseamnă că o asemenea cale de atac nu ar putea fi deturnată într-o cale de atac de natură a permite rejudecarea cauzei pentru simplul fapt că "există două puncte de vedere diferite asupra aceleiaşi chestiuni". (cauza Stanca Popescu c. României din 7 iulie 2009).

De asemenea, aceeaşi curte, în alte decizii de speţă (cauza Iordan Iordanov şi alţii contra Bulgariei din 2 iulie 2009) a statuat asupra faptului că divergenţele de jurisprudenţă nu pot justifica o intervenţie prin intermediul căilor extraordinare de atac prin care să se desfiinţeze hotărâri judecătoreşti intrate în puterea lucrului judecat. Cu toate că în aceste cauze a fost admisă nevoia de a corecta erorile judiciare şi de a asigura o jurisprudenţă unitară a instanţelor judecătoreşti, aceeaşi curte europeană a considerat că aceste scopuri nu trebuie atinse cu orice preţ, şi mai ales cu încălcarea principiului securităţii juridice. A constatat astfel că, în aceste situaţii nu se urmăreşte unificarea jurisprudenţei, ci mai degrabă, anularea unor hotărâri judecătoreşti ce nu erau favorabile celor care le promovau, nefiind vorba despre un veritabil demers judiciar întreprins în scopul armonizării practicii instanţelor şi care ar fi condus la pronunţarea unor soluţii general valabile şi obligatorii pentru restul sistemului judiciar. În realitate, soluţiile astfel pronunţate rămân la nivel de speţă, fără să "lege" în niciun fel instanţele de judecată, servind numai la desfiinţarea unor precedente nefavorabile pentru cei care uzează de această cale extraordinară de atac. Prin urmare, Curtea Europeană a Drepturilor Omului pare să fie reticentă în a îndrepta "un rău", respectiv divergenţele de jurisprudenţă prin intermediul altor mijloace care sunt de natură să aducă atingere principiului securităţii juridice în aceeaşi măsură.

Concluzionând, se constată că aspectele invocate prin cererea de revizuire îmbracă, în realitate, caracterul unor critici de nelegalitate, prin care se urmăreşte reformarea unei hotărâri judecătoreşti intrată în puterea lucrului judecat, nu pe motiv că ar fi fost pronunţată cu încălcarea principiului autorităţii de lucru judecat ci, dimpotrivă, prin înfrângerea acestui principiu, anume sub motiv că judecata ar fi fost greşită, ceea ce nu este permis pe calea revizuirii.

Pentru aceste considerente, constatând că în cauză nu sunt incidente dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuenta A.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire a Deciziei nr. 668 din 2 octombrie 2018 a Tribunalului Teleorman, secţia civilă, pronunţată în dosarul nr. x/2017, formulată de revizuenta A.

Cu recurs în 30 de zile de la comunicare la Completul de 5 judecători al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 17 ianuarie 2019.

Procesat de ED